Spina bifida
Actualizat: · Cod ICD-10: Q05, Q76.0
Despre boală
Tipuri de spina bifida
Există 2 tipuri principale de spina bifida.
| Tipuri | Ce înseamnă |
|---|---|
|
Tipuri deschise de spina bifida (mielomeningocel și meningocel) |
Când măduva spinării sau țesutul din jurul ei iese printr-un orificiu din coloana vertebrală. Acesta este un tip mai puțin frecvent, dar de obicei mai grav, de spina bifida. Poate fi depistat în timpul sarcinii, iar persoanele afectate au de obicei nevoie de tratament și sprijin pe termen lung pentru a gestiona simptomele. |
|
Tipuri închise de spina bifida (inclusiv occulta și lipomielomeningocel) |
Când există un mic orificiu în coloana vertebrală, dar este acoperit de piele, astfel încât măduva spinării nu iese în afară. Majoritatea persoanelor nu știu că au această afecțiune, deoarece nu prezintă simptome. Unele persoane pot avea probleme precum durere sau amorțeală și au nevoie de tratament. |
Simptome
Simptomele spinei bifida sunt cauzate de afectarea coloanei vertebrale, a măduvei spinării, a creierului și a sistemului nervos în timp ce copilul se află încă în uter.
Cât de severe sunt simptomele depinde de locul unde este localizată afectarea pe coloană și de tipul de spina bifida.
Simptomele spinei bifida deschise includ:
- slăbiciune la nivelul picioarelor care îngreunează mersul sau imposibilitatea de a merge deloc (paralizie)
- dificultate în a controla momentul în care urinați sau aveți scaun (incontinență)
- acumulare de lichid la nivelul creierului (hidrocefalie), care poate afecta creierul și poate cauza dificultăți de învățare
- pierderea sensibilității la nivelul picioarelor și în jurul feselor, astfel încât este posibil să nu simțiți durerea, căldura sau frigul
- dezvoltarea necorespunzătoare a oaselor, cum ar fi o curbură a coloanei vertebrale (scolioză)
Simptomele spinei bifida închise includ:
- durere sau amorțeală la nivelul picioarelor sau al spatelui
- slăbiciune la nivelul picioarelor
- formațiuni de grăsime, o zonă cu păr sau gropițe adânci pe spate la naștere
- dificultate în a controla momentul în care urinați sau aveți scaun (incontinență)
Spina bifida închisă poate să nu provoace niciun simptom.
Cauze și factori de risc
Nu se știe exact ce cauzează spina bifida, dar anumite lucruri pot crește șansele ca un copil să se nască cu această afecțiune.
Acestea includ:
- lipsa unei cantități suficiente de acid folic sau vitamina B12 în timpul sarcinii
- existența unui membru apropiat al familiei cu spina bifida
- administrarea unor medicamente în timpul sarcinii, cum ar fi valproatul de sodiu sau carbamazepina, utilizate pentru tratarea epilepsiei și a unor afecțiuni de sănătate mintală
Diagnostic și analize
Dacă sunteți însărcinată, ecografia morfologică din trimestrul al doilea va verifica dacă bebelușul ar putea avea spina bifida deschisă.
Dacă ecografia sugerează că bebelușul are această afecțiune, vi se vor oferi mai multe teste pentru a confirma că este spina bifida și pentru a verifica dacă există alte probleme.
Dacă testele confirmă că bebelușul are spina bifida deschisă, un medic vă va vorbi despre ce înseamnă acest lucru pentru sănătatea copilului dumneavoastră și ce sprijin ar putea avea nevoie în viitor.
De asemenea, vă va vorbi despre opțiunile de întrerupere a sarcinii, dacă alegeți acest lucru.
Spina bifida închisă
Spina bifida închisă nu este de obicei depistată în timpul ecografiilor din sarcină.
Unele tipuri de spina bifida închisă, cum ar fi lipomielomeningocelul, pot fi diagnosticate la naștere dacă bebelușul are o umflătură sau o adâncitură pe spate.
Tipurile mai ușoare de spina bifida închisă, cum ar fi spina bifida occulta, pot fi diagnosticate printr-o investigație imagistică a coloanei vertebrale, cum ar fi radiografia, RMN-ul sau tomografia computerizată (CT).
Dar, deoarece de obicei nu provoacă simptome, acestea sunt adesea diagnosticate doar atunci când faceți o investigație imagistică pentru un alt motiv, cum ar fi după o leziune a spatelui.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Radiografia
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
Radiografie
De ce se face o radiografie
O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:
- oasele
- dinții
- plămânii
- sistemul digestiv
O radiografie poate fi folosită pentru a:
- verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
- verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
- afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
- verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri
Tipuri de radiografii
Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.
| Tipul | De ce se efectuează |
|---|---|
|
Radiografie standard |
Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii |
|
Angiografie |
Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar |
|
Densitometrie osoasă (scanare DEXA) |
Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor |
|
Tomografie computerizată (CT) |
Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament |
|
Urogramă intravenoasă |
Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii |
|
Tranzit baritat esofagian |
Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar |
|
Clismă cu bariu |
Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar |
Pregătirea pentru o radiografie
Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
- nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
- luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun
Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei radiografii
Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.
Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).
Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.
Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:
- Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
- Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
- Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie
De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.
Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.
Obținerea rezultatelor radiografiei
Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.
Acest lucru poate fi:
- în aceeași zi în care o faceți
- la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)
Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.
Posibile complicații ale radiografiilor
Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.
Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.
Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.
Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.
Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Intervenția chirurgicală la nivelul coloanei vertebrale este principalul tratament pentru spina bifida deschisă.
Aceasta nu va inversa leziunile nervoase, dar poate închide coloana vertebrală, poate preveni alte leziuni și poate elimina lichidul acumulat pe creier (hidrocefalie).
Spina bifida închisă de obicei nu necesită tratament, deși uneori este necesară intervenția chirurgicală.
Este posibil să aveți nevoie și de tratament și suport pe termen lung pentru a gestiona simptomele spinei bifida.
Intervenția chirurgicală pentru închiderea coloanei vertebrale
Bebelușii cu spina bifida deschisă vor avea nevoie de intervenție chirurgicală pentru a împinge măduva spinării înapoi în coloană și pentru a închide spațiul din coloană.
Intervenția chirurgicală poate fi efectuată:
- după nașterea copilului, de obicei în primele 48 de ore de la naștere
- în timp ce copilul este încă în uter, de obicei înainte de 26 de săptămâni de sarcină
O echipă de specialiști vă va vorbi despre opțiunile de tratament pentru copilul dumneavoastră, inclusiv despre orice riscuri.
Intervenția chirurgicală pentru lichidul de pe creier (hidrocefalie)
Bebelușii cu spina bifida deschisă au adesea o acumulare de lichid pe creier (hidrocefalie).
Vor avea nevoie de intervenție chirurgicală pentru a li se introduce un tub subțire (șunt) în creier, pentru a drena lichidul în alte părți ale corpului.
Șuntul va trebui să rămână pe loc pentru tot restul vieții. Este posibil să fie nevoie de alte intervenții chirurgicale pentru a înlocui șuntul dacă se infectează sau nu mai funcționează corect.
Tratament și suport pentru simptomele spinei bifida
Există tratament și suport disponibile pentru simptomele spinei bifida. Nevoile fiecărei persoane vor fi diferite, în funcție de simptomele acesteia.
Suportul de care ați putea avea nevoie include:
- fizioterapie pentru a ajuta la mișcare, pentru a preveni problemele osoase și pierderea masei musculare
- terapie ocupațională pentru a vă ajuta să desfășurați activitățile zilnice și să deveniți mai independent(ă)
- mijloace de mobilitate pentru a vă ajuta să mergeți sau să vă deplasați, cum ar fi scaune cu rotile, atele pentru picioare și orteze
- intervenții chirurgicale pentru probleme osoase și articulare (chirurgie ortopedică), cum ar fi deplasarea articulației șoldului din loc (luxație de șold) sau picior strâmb (atunci când picioarele sunt întoarse spre interior)
- tratament pentru problemele de urinare (incontinență urinară) și problemele cu scaunul (incontinență fecală)
- sfaturi de autoîngrijire pentru a avea grijă de articulații, piele și picioare
Viața cu boala
Cât de mult vă afectează viața spina bifida depinde de tipul pe care îl aveți.
Dacă aveți spina bifida închisă, tratamentul poate ajuta de obicei la gestionarea oricăror simptome pe care le aveți.
Prezența spinei bifida deschise poate avea un impact major asupra vieții unei persoane.
Majoritatea persoanelor născute cu spina bifida deschisă ajung la vârsta adultă și pot avea o viață împlinită. Dar pot avea nevoie de sprijin pentru a merge sau a se deplasa și pentru a gestiona viața de zi cu zi și simptomele.
Majoritatea copiilor pot merge la o școală obișnuită, cu un anumit sprijin. Dar unii copii vor avea dificultăți de învățare și vor avea nevoie de sprijin într-o școală specială.
Multe persoane cu spina bifida deschisă pot avea copii.
Medicamente folosite pentru spina bifida
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Medicamente urologice · ATC G04B · 1
Medicamente pentru vezica urinară și pentru tulburările de erecție.
Oxybutyninum — 1 produs cu rețetă
- DRIPTANE 5 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).