Sindromul Tourette
Actualizat: · Cod ICD-10: F95.2
Simptome
Principalul simptom al sindromului Tourette îl reprezintă ticurile. Ticurile pot implica sunete repetitive (ticuri vocale) sau mișcări (ticuri motorii) pe care nu alegeți să le faceți și pe care nu le puteți controla.
Ticurile care implică sunete pot include:
- fluierat
- adulmecat sau dresul des al vocii
- scoaterea unor sunete de animale
- repetarea unui sunet, cuvânt sau a unei fraze
- înjurături (acest lucru este rar)
Ticurile care implică mișcare pot include:
- datul ochilor peste cap sau clipitul
- ridicarea din umeri
- mișcări bruște sau sacadate
- încordarea mușchilor abdominali
- sărituri
Ticurile pot fi declanșate de diferite lucruri, inclusiv stres, emoție sau oboseală.
Simptomele sindromului Tourette încep de obicei în jurul vârstei de 6 ani și pot deveni mai vizibile în jurul vârstei de 10 ani.
Sindromul Tourette este mai frecvent la băieți decât la fete.
Mulți copii au ticuri la un moment dat, ceea ce nu înseamnă întotdeauna că au sindromul Tourette.
Sindromul Tourette și alte afecțiuni
Persoanele cu sindrom Tourette au adesea și alte afecțiuni, cum ar fi TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă) sau ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate).
Cauze și factori de risc
Nu se cunoaște exact ce cauzează sindromul Tourette.
Este mai probabil să aveți această afecțiune dacă mama sau tatăl dumneavoastră o are.
Diagnostic și analize
Medicul de familie poate considera că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți sindromul Tourette dacă ticurile au început înainte de vârsta de 18 ani, durează de 1 an sau mai mult și implică atât sunete, cât și mișcări.
Medicul de familie vă poate întreba:
- când au început ticurile
- cât de des apar ticurile
- dacă cineva din familia dumneavoastră a fost diagnosticat cu sindromul Tourette
- dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți alte afecțiuni, cum ar fi TOC sau ADHD
Medicul de familie vă poate trimite pe dumneavoastră sau pe copilul dumneavoastră la un specialist, cum ar fi un specialist în boli ale creierului și nervilor (neurolog) sau un medic pentru copii (pediatru), pentru evaluare.
Specialistul poate folosi teste, cum ar fi un EEG, un RMN sau o analiză de sânge, pentru a verifica dacă simptomele dumneavoastră sunt cauzate de sindromul Tourette sau de o altă afecțiune.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Analizele de sânge · EEG (electroencefalogramă)
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Spuneți personalului medical dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
EEG (electroencefalogramă)
De ce se face un EEG
Este posibil să vi se facă un EEG (electroencefalogramă) pentru a diagnostica sau monitoriza o afecțiune cerebrală.
Principala afecțiune pentru care se utilizează este epilepsia. Un profesionist din domeniul sănătății vă poate recomanda această investigație dacă aveți simptome de epilepsie, cum ar fi convulsiile.
Alte afecțiuni pentru care poate fi utilizat includ tulburările de somn și encefalita (inflamația creierului).
Pregătirea pentru un EEG
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un EEG (electroencefalogramă), cum ar fi:
- asigurați-vă că aveți părul curat și uscat, fără produse precum gel sau ceară
- îndepărtați orice extensii, împletituri sau peruci înainte de test, dacă le purtați
- aduceți o perie sau un pieptene pentru a vă aranja părul după test
De obicei, puteți mânca și bea normal înainte de test.
Un profesionist din domeniul sănătății vă va spune dacă trebuie să faceți altceva pentru a vă pregăti.
Informații:Spuneți persoanei care efectuează EEG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută, o asistentă medicală sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unui EEG
Un EEG (electroencefalogramă) este de obicei efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital.
Principalii pași ai unui EEG sunt:
- Vi se va cere să stați așezat(ă) sau întins(ă).
- Un profesionist din domeniul sănătății vă măsoară capul și marchează pe scalp locurile unde vor fi plasați electrozii.
- Mici discuri argintii, numite electrozi, sunt atașate de scalp cu ajutorul unei paste adezive.
- Electrozii sunt conectați prin fire la un aparat de înregistrare EEG.
- Activitatea electrică a creierului dumneavoastră este înregistrată de aparat, iar un profesionist din domeniul sănătății monitorizează înregistrarea.
- Vi se poate cere să efectuați anumite sarcini, cum ar fi să deschideți și să închideți ochii, să respirați adânc timp de câteva minute sau să priviți o lumină intermitentă, în timp ce se face înregistrarea.
Testul este nedureros și durează de obicei aproximativ o oră.
Când testul se termină, electrozii vor fi îndepărtați, iar scalpul vă va fi curățat. Părul poate rămâne lipicios până când vă spălați pe cap.
De obicei, veți putea merge acasă după test și vă veți putea relua activitățile obișnuite.
Alte tipuri de EEG
Există mai multe tipuri de EEG. Durata acestora depinde de tipul pe care îl efectuați.
Alte tipuri includ:
- EEG în somn – efectuat în spital, în timp ce dormiți
- EEG după privare de somn – efectuat după ce vi s-a cerut să nu dormiți o anumită perioadă de timp în noaptea precedentă (nu veți putea conduce după acest test, așa că ar trebui să vă organizați să fiți luat(ă) de cineva)
- EEG ambulatoriu – purtați un aparat de înregistrare portabil în timp ce vă desfășurați activitățile zilnice obișnuite
- EEG cu telemetrie video – se face o înregistrare video în timpul testului, de obicei pe parcursul câtorva zile în spital
Obținerea rezultatelor EEG
Poate dura câteva zile sau săptămâni până când primiți rezultatele EEG (electroencefalogramei), deoarece acestea trebuie analizate de un specialist.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele EEG.
Dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis la investigație.
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de mai multe teste, cum ar fi EEG-uri suplimentare.
Solicitați să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Tratamentul pentru sindromul Tourette
Sindromul Tourette nu poate fi vindecat. Dar dacă ticurile vă cauzează probleme dumneavoastră sau copilului dumneavoastră, se poate oferi tratament pentru a ajuta la gestionarea lor.
Tratamentul poate include:
- terapie comportamentală pentru a ajuta la învățarea unor modalități diferite de a gestiona ticurile
- medicamente dacă terapia comportamentală nu a ajutat
Tipul de medicament care vi se poate oferi dumneavoastră sau copilului dumneavoastră depinde și de faptul dacă aveți și ADHD sau TOC.
Medicamentele pentru sindromul Tourette pot provoca reacții adverse. Medicul dumneavoastră ar trebui să discute aceste aspecte cu dumneavoastră.
Ce puteți face pentru a ajuta în cazul sindromului Tourette
Informarea despre sindromul Tourette vă poate ajuta să îl înțelegeți și să găsiți modalități de a gestiona ticurile.
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta dumneavoastră sau copilul dumneavoastră cu simptomele sindromului Tourette.
Ce să faceți
-
aveți o rutină zilnică consecventă, cu multă activitate fizică
-
aveți o rutină de culcare sau de somn liniștită și regulată – evitați utilizarea telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice înainte de culcare
-
evitați pe cât posibil situațiile stresante, deoarece stresul poate agrava ticurile
-
luați în considerare să informați școala dacă copilul dumneavoastră este diagnosticat cu sindromul Tourette, pentru ca personalul să fie conștient și să poată oferi sprijin
Tratamente complementare
Unele persoane folosesc tratamente complementare, inclusiv plante medicinale și suplimente, însă există puține dovezi că acestea ajută la ameliorarea simptomelor sindromului Tourette.
Când să mergeți la medic
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:
- credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți sindromul Tourette
Medicamente folosite pentru sindromul Tourette
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Antipsihotice · ATC N05A · 2
Antipsihotice: reduc halucinațiile, ideile delirante și agitația.
Haloperidolum — 2 produse cu rețetă
- HALOPERIDOL LAROPHARM 0,5 mgcu rețetă
- HALOPERIDOL-RICHTER 2 mg/mlcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).