Sindromul QT lung

Actualizat: 19 octombrie 2026 · Cod ICD-10: I49.8

Simptome

Sindromul de QT lung poate cauza palpitații, când simțiți brusc că inima vă bate neregulat sau mai repede decât de obicei.

De obicei, ritmul inimii revine singur la normal, dar dacă persistă, puteți avea:

leșin
o criză convulsivă
un stop cardiac (când inima bate atât de repede încât nu ajunge suficient sânge la creier, deveniți inconștient(ă) și încetați să respirați)

Simptomele pot fi declanșate de efort fizic, un șoc sau un zgomot brusc, emoție sau stres. De asemenea, pot apărea în timp ce vă odihniți sau dormiți.

Multe persoane cu sindrom de QT lung nu au niciun simptom. Uneori este descoperit când vi se face un test de ritm cardiac numit electrocardiogramă (ECG) pentru un alt motiv.

Cauze și factori de risc

Cum să reduceți riscul de probleme de ritm cardiac dacă aveți sindrom de QT lung

Dacă aveți sindrom de QT lung, este important să evitați factorii declanșatori care pot cauza probleme cu ritmul inimii dumneavoastră.

Echipa medicală vă va sfătui ce schimbări ale stilului de viață sunt potrivite pentru dumneavoastră.

Ce să faceți

întrebați medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicamente sau suplimente – unele medicamente și suplimente pot cauza probleme persoanelor cu sindrom de QT lung
consumați alimente care conțin potasiu, cum ar fi bananele, unele legume și leguminoasele – medicul vă poate recomanda, de asemenea, suplimente de potasiu
încercați să evitați zgomotele bruște, cum ar fi ceasurile deșteptătoare
încercați să gestionați stresul și anxietatea

Ce să nu faceți

nu faceți exerciții fizice intense sau sporturi, inclusiv înotul
nu vă deshidratați – este posibil să aveți nevoie de soluții de rehidratare dacă aveți vărsături sau diaree
nu consumați băuturi energizante care conțin multă cofeină

Cauzele sindromului de QT lung

Sindromul de QT lung este de obicei cauzat de genele pe care le moșteniți de la părinți.

Poate fi cauzat și de:

anumite medicamente, inclusiv unele tipuri de antibiotice, antihistaminice, antidepresive și medicamente pentru inimă
alte probleme ale inimii
o sângerare la nivelul creierului (hemoragie) sau un accident vascular cerebral
afecțiuni care determină niveluri foarte scăzute de potasiu, magneziu sau calciu

Diagnostic și analize

Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea sindrom de QT lung, vă va trimite la un specialist în boli de inimă (cardiolog) pentru investigații și tratament.

Sindromul de QT lung este diagnosticat cu ajutorul unei electrocardiograme (ECG), în cadrul căreia se pun senzori pe piept pentru a verifica inima.

Este posibil să fie nevoie și să:

purtați un monitor cardiac timp de 24 de ore
faceți un ECG în timpul efortului fizic

Dacă aveți sindrom de QT lung, rezultatele ECG vor arăta un anumit tipar al bătăilor inimii, numit „interval QT prelungit”.

Deoarece sindromul de QT lung este de obicei moștenit, vi se poate oferi și testare genetică pentru a vedea dacă aveți gene asociate cu această afecțiune.

Important

Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu sindrom de QT lung, și membrii apropiați ai familiei ar trebui să fie testați, deoarece există posibilitatea ca și ei să aibă această afecțiune.

Analize și investigații

Electrocardiograma (EKG) · Testarea genetică și genomică

Electrocardiograma (ECG)

De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)

De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:

infarct miocardic
boală coronariană
probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)

De asemenea, vi se poate efectua un ECG:

dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora

Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:

purtați o bluză ușor de scos și de pus
nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)

Unor persoane poate fi necesar, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.

Informații:

Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)

Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.

Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:

în repaus
pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)

Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.

Cum se efectuează un ECG de repaus

Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.

Cum se efectuează un ECG portabil

Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.

Informații:

Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.

Cum se efectuează un ECG de efort

Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.

Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Informații:

Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.

Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Testarea genetică și genomică

De ce mi s-ar oferi un test genetic?

Testarea genetică – numită uneori testare genomică – identifică modificări ale genelor care pot cauza probleme de sănătate. Este utilizată în principal pentru a diagnostica afecțiuni rare și ereditare, precum și unele tipuri de cancer.

Vi se poate oferi un test genetic deoarece:

medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o afecțiune cauzată de modificarea uneia sau mai multor gene
cineva din familia dumneavoastră are o afecțiune cauzată de modificări ale genelor
unele dintre rudele dumneavoastră apropiate au avut un anumit tip de cancer care ar putea fi ereditar
dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră aveți o afecțiune care ar putea fi transmisă copiilor dumneavoastră

Dacă aveți întrebări, discutați cu medicul dumneavoastră despre efectuarea unui test genetic.

Ce îmi poate spune un test genetic

Un test genetic poate:

ajuta la diagnosticarea unei afecțiuni rare la un copil
vă ajuta să înțelegeți dacă o afecțiune ereditară vă poate afecta pe dumneavoastră, copilul dumneavoastră sau un alt membru al familiei și să decideți dacă să aveți copii
arăta dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta anumite afecțiuni, inclusiv unele tipuri de cancer
ghida medicii în alegerea medicamentului sau tratamentului potrivit pentru dumneavoastră
ghida medicii cu privire la posibilitatea de a participa la un studiu clinic

Informații:

Secvențierea întregului genom analizează simultan tot materialul dumneavoastră genetic (nu doar o parte a acestuia, ca în cazul altor tipuri de teste genetice).

Cine poate beneficia de un test genetic?

Discutați cu medicul specialist din spital dacă testarea este potrivită pentru dumneavoastră.

Consiliere genetică

Dacă vi se oferă un test genetic, este posibil să fiți îndrumat(ă) către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă testul pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.

Un consilier genetic vă poate ajuta să înțelegeți:

riscurile și beneficiile efectuării unui test genetic
rezultatele potențiale ale testului și semnificația acestora
cum ar putea fi afectați membrii familiei dumneavoastră dacă testul arată că o afecțiune gravă este prezentă în familie
riscul ca dumneavoastră și partenerul dumneavoastră să transmiteți o afecțiune copiilor dumneavoastră
opțiunile dumneavoastră dacă aveți un copil cu o afecțiune ereditară și nu doriți ca următorul copil să o moștenească

Dacă decideți să nu faceți un test genetic, veți primi în continuare îngrijire și sprijin din partea cadrelor medicale.

Impactul asupra familiei dumneavoastră

Ar putea fi util să vă gândiți cum rezultatele unui test genetic vă pot afecta pe dumneavoastră și pe ceilalți membri ai familiei.

Dacă testul genetic arată că există modificări ale genelor dumneavoastră care cauzează o afecțiune, acest lucru poate însemna că și alți membri ai familiei dumneavoastră o au. În această situație, medicul dumneavoastră poate recomanda ca și alți membri ai familiei să facă un test genetic.

Există, de asemenea, posibilitatea ca testul să vă ofere informații despre rudele dumneavoastră pe care dumneavoastră sau ele nu le cunoșteați anterior. De exemplu, poate arăta că ați fost adoptat(ă) sau că tatăl dumneavoastră biologic nu este cel pe care îl credeați a fi.

Acest lucru se datorează faptului că testul poate arăta că nu aveți gene comune cu membrii familiei dumneavoastră.

Efectuarea unui test genetic

Un test genetic se face de obicei folosind o probă de sânge sau salivă.

Dacă ați fost trimis(ă) pentru un test genetic deoarece aveți cancer, testul se va efectua pe o probă din tumoarea care a fost deja îndepărtată ca parte a tratamentului dumneavoastră.

Proba de sânge, salivă sau țesut este trimisă la un laborator de genetică pentru a fi analizată.

Obținerea rezultatelor

Vi se va spune când veți primi rezultatele testului. În funcție de motivul testului, acest lucru poate dura săptămâni sau luni. Este posibil să aveți nevoie de teste suplimentare.

Rezultatele testului pot arăta:

aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
nu aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
nu este clar ce semnificație au rezultatele pentru sănătatea dumneavoastră (dar medicii ar putea înțelege mai bine rezultatele în viitor)

După ce primiți rezultatele, este posibil să fiți îndrumat(ă) către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă acestea pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamentul sindromului de QT lung depinde de cauză, de rezultatele analizelor dumneavoastră, de simptome și de riscul de probleme grave.

Vi se pot oferi:

medicamente numite beta-blocante pentru a ajuta la controlul ritmului inimii – recomandate pentru majoritatea persoanelor cu sindrom de QT lung
un dispozitiv mic numit defibrilator cardioverter implantabil (DCI) care se plasează sub piele în piept, într-un mod similar cu un pacemaker – recomandat dacă aveți un risc crescut de probleme grave ale inimii
o intervenție chirurgicală pentru a secționa anumiți nervi care afectează inima – recomandată doar în cazuri rare, dacă alte tratamente nu sunt potrivite

Vi se vor oferi, de asemenea, sfaturi privind schimbările în stilul de viață și veți fi monitorizat(ă) periodic pentru a verifica sănătatea inimii dumneavoastră.

Uneori, sindromul de QT lung este cauzat de o altă afecțiune sau de un medicament. În aceste cazuri, tratarea afecțiunii sau oprirea medicamentului poate ameliora simptomele.

Când să mergeți la medic

Sunați la 112 dacă:

cineva nu respiră normal și nu se mișcă sau nu răspunde – ar putea fi în stop cardiac
cineva are o convulsie sau o criză
cineva a leșinat și nu poate fi trezit în decurs de 1 minut

Urmați instrucțiunile operatorului 112 până la sosirea ambulanței.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

Ați fost diagnosticat(ă) cu sindromul QT lung sau sunteți îngrijorat(ă) că l-ați putea avea și:

ați leșinat și acum v-ați revenit
aveți palpitații care revin constant, durează mai mult de câteva minute sau se agravează
ați avut o convulsie sau o criză și acum v-ați revenit

De asemenea, solicitați o programare de urgență la medicul de familie dacă un părinte, copil, frate sau soră a fost diagnosticat(ă) cu sindromul QT lung sau a decedat în mod neașteptat. Este posibil să aveți nevoie de analize pentru a vă verifica inima.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).