Sindrom de compartiment
Actualizat:
Simptome
Sindromul de compartiment poate apărea în orice mușchi, dar cel mai adesea afectează mușchii gambelor.
Simptomele includ:
- durere severă într-un mușchi – durerea poate fi mai accentuată la întinderea acestuia
- umflare
- amorțeală, slăbiciune sau furnicături
- senzație de tensiune sau dificultate la mișcarea părții afectate a corpului
Simptomele pot apărea brusc, de exemplu după o leziune sau dacă un bandaj sau un gips este prea strâns. Aceasta se numește sindrom de compartiment acut.
Simptomele pot apărea, de asemenea, treptat, după efort fizic, și pot dispărea în repaus. Aceasta se numește sindrom de compartiment cronic.
Diagnostic și analize
Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea sindrom de compartiment, este posibil să fiți trimis(ă) la un specialist pentru investigații.
Investigațiile pe care le puteți face includ:
- o radiografie pentru a verifica dacă v-ați rupt un os
- scanări RMN
- măsurarea presiunii din compartiment – un ac conectat la un dispozitiv de monitorizare a presiunii este introdus în mușchi înainte și după efort pentru a măsura presiunea din interiorul acestuia
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Radiografia
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Radiografie
De ce se face o radiografie
O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:
- oasele
- dinții
- plămânii
- sistemul digestiv
O radiografie poate fi folosită pentru a:
- verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
- verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
- afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
- verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri
Tipuri de radiografii
Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.
| Tipul | De ce se efectuează |
|---|---|
|
Radiografie standard |
Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii |
|
Angiografie |
Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar |
|
Densitometrie osoasă (scanare DEXA) |
Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor |
|
Tomografie computerizată (CT) |
Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament |
|
Urogramă intravenoasă |
Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii |
|
Tranzit baritat esofagian |
Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar |
|
Clismă cu bariu |
Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar |
Pregătirea pentru o radiografie
Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
- nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
- luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun
Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei radiografii
Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.
Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).
Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.
Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:
- Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
- Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
- Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie
De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.
Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.
Obținerea rezultatelor radiografiei
Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.
Acest lucru poate fi:
- în aceeași zi în care o faceți
- la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)
Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.
Posibile complicații ale radiografiilor
Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.
Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.
Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.
Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.
Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Tratamentul sindromului de compartiment depinde de faptul dacă apare brusc sau se dezvoltă treptat.
Sindromul de compartiment brusc (acut)
Dacă sindromul de compartiment apare brusc, veți avea nevoie de o intervenție chirurgicală cât mai curând posibil pentru a reduce presiunea din mușchi.
Acest tip de intervenție chirurgicală se numește fasciotomie. În timpul unei fasciotomii, chirurgul face incizii în jurul mușchiului pentru a reduce presiunea.
Uneori, poate fi necesară prelevarea de piele dintr-o altă parte a corpului pentru a acoperi rana. Aceasta se numește grefă de piele.
După operație, veți primi medicamente pentru a calma durerea. Este posibil să aveți nevoie și de fizioterapie pentru a vă ajuta să recăpătați mișcarea completă în partea afectată a corpului.
Sindromul de compartiment treptat (cronic)
De multe ori, tratamentul nu este necesar pentru sindromul de compartiment care se dezvoltă treptat.
Pentru a vă ajuta să ameliorați simptomele, vi se poate recomanda:
- să evitați activitatea care le-a cauzat
- să folosiți analgezice antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul, pentru a reduce durerea și disconfortul
Dacă simptomele nu se ameliorează după ce încercați aceste măsuri, intervenția chirurgicală pentru a reduce presiunea din jurul mușchiului (fasciotomia) poate fi o opțiune.
Când să mergeți la medic
Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
- aveți dureri bruște, severe, în orice parte a corpului
Dacă sindromul de compartiment cauzează durerea, veți avea nevoie de intervenție chirurgicală cât mai curând posibil.
Nu conduceți până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.
Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.
Consultați medicul de familie dacă:
- aveți în mod repetat dureri, amorțeală, umflături sau dificultăți de mișcare a unei părți a corpului când faceți exerciții fizice
Medicul de familie vă poate ajuta să aflați dacă durerea este cauzată de sindromul de compartiment sau de o altă afecțiune.
Medicamente folosite pentru sindrom de compartiment
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 62
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.
Ibuprofenum — 62 produse 52 fără rețetă · 10 cu rețetă
- ADAGIN 200 mgfără rețetă
- ADAGIN FORTE 400 mgfără rețetă
- ADVIL 200 mgfără rețetă
- ADVIL ULTRA 200 mgfără rețetă
- ADVIL ULTRA FORTE 400 mgfără rețetă
- BIOFEN 200 mgfără rețetă
- BIOFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- BRUFEN 400 mgcu rețetă
- BRUFEN RETARD 800 mgcu rețetă
- BUPROFESS RAPID 200 mgfără rețetă
- BUPROFESS RAPID 400 mgfără rețetă
- CALMOLIN ARENA 400 mgcu rețetă
- FASPIC 400 mgfără rețetă
- FASPIC 600 mgcu rețetă
- IBALGIN EXPRESS 400 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 200 mgfără rețetă
- IBUCALMIN 400 mgfără rețetă
- IBUFEN RAPID 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ARENA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ARENA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN BANNER 100 mgfără rețetă
- IBUPROFEN CIPLA 600 mgcu rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN DR. MAX PHARMA 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN FARMALIDER 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN HEATON 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN HELCOR 400 mgcu rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN NUTRA ESSENTIAL OTC 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN STRIDES 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN STRIDES 600 mgfără rețetă
- IBUPROFEN TERAPIA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN US PHARMACIA 200 mgfără rețetă
- IBUPROFEN US PHARMACIA 400 mgfără rețetă
- IBUPROFEN ZENTIVA 400 mgcu rețetă
- IBUVALEN 400 mgfără rețetă
- INFLANOR 400 mgfără rețetă
- LAROFEN 200 mgfără rețetă
- MIG-400fără rețetă
- MODAFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- NUROFEN 200 mgfără rețetă
- NUROFEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- NUROFEN FORTE 400 mgfără rețetă
- NUROFEN IMMEDIA ULTRA 400 mgfără rețetă
- NUROFEN MINEXPRESS 400 mgfără rețetă
- NUROFEN SR 300 mgfără rețetă
- NUROFEN ULTRA 400 mgfără rețetă
- PADUDEN 200 mgfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS 200 mgfără rețetă
- PADUDEN EXPRESS FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN JUNIOR 40 mg/mlfără rețetă
- PADUDEN RAPID 200 mgfără rețetă
- PADUDEN RAPID FORTE 400 mgfără rețetă
- PADUDEN SR 300 mgcu rețetă
- REUPROFEN 200 mgfără rețetă
- REUPROFEN 400 mgfără rețetă
- ROBUMAY 200 mgfără rețetă
- ROBUMAY 400 mgcu rețetă
- RUPALYN 200 mgfără rețetă
- RUPAN 200 mgfără rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).