Sifilis

Analize și investigații

Teste pentru sifilis · Teste pentru infecții cu transmitere sexuală (ITS)

Teste pentru sifilis

Ce sunt testele pentru sifilis?

Testele pentru sifilis caută, în general, anumiți anticorpi din sângele dumneavoastră. Anticorpii sunt proteine pe care sistemul imunitar le produce atunci când detectează substanțe dăunătoare în organism. În acest caz, substanța dăunătoare este bacteria care provoacă sifilisul, una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală (ITS).

Testarea implică de obicei doi pași. Primul este folosit pentru a depista anticorpii pe care sistemul imunitar îi produce ca răspuns la sifilis, la unele boli autoimune și la alte infecții. Cele mai comune două tipuri de astfel de teste sunt:

• Testul rapid cu reagină plasmatică (RPR), care este o analiză de sânge ce caută un anticorp numit reagină. Organismul produce adesea reagină ca răspuns la o infecție cu sifilis.
• Testul VDRL (Venereal Disease Research Laboratory), care poate fi efectuat pe sânge sau pe lichid cefalorahidian. Acest test caută o gamă mai largă de anticorpi pe care sistemul imunitar i-ar putea produce ca răspuns la o infecție cu sifilis.

Al doilea pas în testarea pentru sifilis este confirmarea rezultatelor primului pas. Dacă rezultatul testului de screening arată că aveți anticorpi asociați cu infecțiile cu sifilis, veți avea nevoie de un al doilea test pentru a confirma dacă aveți sifilis.

De obicei, al doilea test caută anticorpii pe care sistemul imunitar îi produce doar pentru a lupta împotriva sifilisului. Dacă aveți acești anticorpi, înseamnă că fie aveți în prezent o infecție cu sifilis, fie ați avut o infecție cu sifilis care a fost tratată.

În unele cazuri, un cadru medical va folosi un test care caută bacteria reală a sifilisului, în loc de anticorpi. Aceste teste sunt mai puțin frecvente, deoarece pot fi efectuate doar în laboratoare specializate.

Alte denumiri: test rapid cu reagină plasmatică (RPR), test VDRL (Venereal Disease Research Laboratory), test de absorbție a anticorpilor treponemici fluorescenți (FTA-ABS), microscopie pe fond întunecat, test de aglutinare a particulelor pentru Treponema pallidum (TP-PA), test de microhemaglutinare pentru anticorpi anti-T. pallidum (MHA-TP), test de hemaglutinare pentru T. pallidum (TPHA), test imunoenzimatic pentru T. pallidum (TP-EIA), teste de imunochemiluminiscență (CLIA)

La ce sunt folosite?

Toate testele pentru sifilis sunt folosite pentru a verifica sângele dumneavoastră pentru semne ale unei infecții cu sifilis. Ca și alte infecții cu transmitere sexuală (ITS), sifilisul se transmite prin contact sexual vaginal, oral sau anal cu o persoană care are infecția. Se poate transmite și în timpul sarcinii la făt.

Sifilisul evoluează de obicei în următoarele patru stadii.

• Primul stadiu. Acesta începe de obicei la 2-12 săptămâni după expunere și poate trece neobservat. Principalul simptom este o mică leziune nedureroasă (șancru) pe organele genitale sau în gură, anus sau rect.
• Al doilea stadiu. Acesta începe de obicei la 1-6 luni după dispariția șancrului. În acest stadiu apar mai multe simptome, inclusiv febră și ganglioni limfatici măriți.
• Al treilea stadiu (sau latent). Dacă nu urmați tratament, infecția va intra în acest stadiu, care poate dura ani de zile. Deși probabil nu veți avea simptome în această fază, asta nu înseamnă că nu mai aveți sifilis. Infecția se poate răspândi în continuare și poate provoca daune.
• Al patrulea stadiu. Acesta poate începe la ani de zile după expunere dacă nu este tratat. Simptomele sale sunt mult mai severe, incluzând demența (o tulburare mintală care provoacă pierderea memoriei) și orbirea.

Persoanele sunt mai predispuse să transmită infecția cu sifilis altcuiva în prima fază a infecției, când este mai probabil să nu aibă simptome evidente. Prin urmare, este important să vă testați și să vă tratați din timp. Acest lucru poate ajuta la prevenirea răspândirii sifilisului la alte persoane.

Sifilisul este, de asemenea, cel mai ușor de vindecat în stadiile incipiente ale infecției. Dacă nu este tratat și evoluează într-un stadiu tardiv, poate provoca daune permanente sănătății dumneavoastră. Tratamentul poate ajuta în continuare, dar nu va inversa daunele. În cazuri rare, sifilisul netratat poate provoca chiar decesul.

De ce am nevoie de teste pentru sifilis?

Ar trebui să vă testați pentru sifilis dacă aveți simptome ale infecției sau dacă partenerul dumneavoastră sexual a fost recent diagnosticat cu aceasta. Majoritatea simptomelor apar de obicei în a doua etapă. Alături de febră și ganglioni limfatici umflați, acestea pot include:

• Erupție cutanată aspră, roșie, de obicei pe palme sau pe tălpile picioarelor.
• Durere de cap sau dureri musculare.
• Durere în gât.
• Oboseală.
• Scădere în greutate.
• Căderea părului în smocuri.

Medicul dumneavoastră vă poate testa, de asemenea, pentru sifilis dacă prezentați oricare dintre semnele mai grave ale etapei a patra a infecției. Alături de demență și orbire, acestea pot include:

• Durere osoasă profundă.
• Amorțeală.
• Amețeli.
• Afectarea inimii.
• Pierderea auzului.

Chiar dacă nu aveți simptome, ar trebui să vă testați regulat dacă aveți un risc ridicat de a contracta sifilis. Este mai probabil să contractați sifilis dacă aveți:

• Parteneri sexuali multipli.
• Un partener cu parteneri sexuali multipli.
• Sex neprotejat (sex fără utilizarea prezervativului).
• O infecție cu HIV și sunteți activ(ă) sexual.
• O altă boală cu transmitere sexuală, cum ar fi gonoreea.
• Relații sexuale cu alți bărbați (dacă sunteți bărbat).

Întrebați medicul dumneavoastră cât de des ar trebui să vă testați.

Veți avea nevoie, de asemenea, de un test pentru sifilis dacă sunteți însărcinată. Dacă îl transmiteți fătului, ar putea cauza probleme de sănătate grave și uneori fatale. Dacă este mai probabil să vă infectați cu sifilis, ar trebui să fiți testată din nou la 28 de săptămâni de sarcină și la naștere.

Ce se întâmplă în timpul unui test pentru sifilis?

Un test pentru sifilis este de obicei o analiză de sânge. În timpul recoltării, un cadru medical vă va preleva o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, procedura durează mai puțin de cinci minute.

În orice stadiu, sifilisul poate afecta creierul, măduva spinării și nervii. Dacă simptomele indică faptul că sifilisul ar putea afecta creierul și sistemul nervos, medicul vă poate recomanda un test pentru sifilis din lichidul cefalorahidian (LCR).

LCR este un lichid limpede care se găsește în creier și măduva spinării. Pentru a preleva o probă din acest lichid, medicul va efectua o procedură numită puncție spinală, cunoscută și sub numele de puncție lombară. Puncția spinală se face de obicei în spital. În timpul procedurii:

• Veți sta întins(ă) pe o parte sau veți sta așezat(ă) pe masa de consultație.
• Un cadru medical vă va curăța zona lombară și vă va injecta un anestezic în piele, astfel încât să nu simțiți durere în timpul procedurii. Este posibil să vi se aplice și o cremă anestezică pe spate înainte de această injecție.
• Când zona respectivă este complet amorțită, medicul va introduce un ac subțire, gol pe dinăuntru, între două vertebre din partea inferioară a coloanei vertebrale. Vertebrele sunt oasele mici care alcătuiesc coloana vertebrală.
• Medicul va extrage o cantitate mică de lichid cefalorahidian pentru analiză. Acest lucru durează aproximativ cinci minute.
• Va trebui să stați foarte nemișcat(ă) în timp ce se extrage lichidul.
• După procedură, medicul vă poate cere să stați întins(ă) pe spate timp de una sau două ore. Acest lucru poate preveni apariția unei dureri de cap ulterior.

Sunt disponibile și kituri de testare la domiciliu pentru sifilis. Aceste kituri vă permit să vă recoltați singur(ă) o probă de sânge acasă, pe care o trimiteți la un laborator pentru analiză. Totuși, acestea sunt doar teste de screening. Cu alte cuvinte, depistează doar anticorpii împotriva bacteriei sifilisului. Prin urmare, veți avea nevoie de un alt test pentru a confirma diagnosticul. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a afla dacă un test cu auto-recoltare este potrivit pentru dumneavoastră.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru o analiză de sânge pentru sifilis. Pentru o puncție lombară, vi se poate cere să vă goliți vezica urinară (să urinați) și intestinele (să aveți scaun) înainte de test.

Există riscuri la acest test?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Și puncția lombară prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură sau presiune atunci când este introdus acul. După test, este posibil să simțiți durere sau sensibilitate în spate sau să apară o ușoară sângerare în locul unde a fost introdus acul. De asemenea, este posibil să aveți dureri de cap. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult, dar medicul vă poate recomanda un tratament pentru ameliorarea durerii.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele testului de screening sunt negative (normale), înseamnă că probabil nu aveți o infecție cu sifilis. Totuși, acest lucru nu exclude complet posibilitatea. Anticorpii pot avea nevoie de câteva săptămâni pentru a se dezvolta. Așadar, este posibil să aveți nevoie de un alt test de screening dacă credeți că ați fost expus(ă) la sifilis. Medicul dumneavoastră vă poate spune dacă aveți nevoie de un alt test.

Dacă rezultatele testului de screening sunt pozitive, înseamnă că aveți anticorpi care pot proveni de la o infecție cu sifilis. Cel mai probabil, medicul dumneavoastră va recomanda un al doilea test pentru a confirma dacă aveți sau nu sifilis.

Dacă testul de confirmare arată că aveți sifilis, probabil veți fi tratat(ă) cu penicilină, un tip de antibiotic. Tratamentul cu antibiotic vindecă majoritatea infecțiilor cu sifilis în stadiu incipient. Sifilisul în stadiu avansat este, de asemenea, tratat cu antibiotice, dar acest tratament nu poate repara daunele deja cauzate de sifilis.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele testelor sau despre sifilis, discutați cu medicul dumneavoastră.

Ce altceva trebuie să știu despre testele pentru sifilis?

Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu sifilis, trebuie să anunțați orice persoană cu care ați avut contact sexual, pentru ca aceasta să poată fi testată și tratată, dacă este necesar. Cel mai probabil veți avea nevoie de teste repetate de screening pentru sifilis, pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul. Evitați contactul sexual cu alte persoane până când testele arată că sunteți vindecat(ă).

În anumite părți ale lumii există bacterii strâns înrudite cu bacteria care cauzează sifilisul. Aceste alte bacterii se răspândesc de obicei prin contact cutanat non-sexual cu leziunile unei persoane infectate. Ele pot cauza boli numite pian, bejel și pinta. Analizele de sânge nu pot face diferența dintre sifilis și bacteriile înrudite. Însă un medic poate stabili diagnosticul examinând leziunile cutanate și întrebându-vă despre istoricul medical și călătorii.

Teste pentru infecții cu transmitere sexuală (ITS)

Ce sunt testele pentru BTS?

BTS (bolile cu transmitere sexuală) sau infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt infecții care se transmit de la o persoană la alta prin contact sexual. BTS se răspândesc de obicei în timpul sexului vaginal, oral sau anal. Dar uneori se pot răspândi prin alte contacte sexuale care implică penisul, vaginul, gura sau anusul. Acest lucru se datorează faptului că unele BTS, cum ar fi herpesul și HPV (virusul papiloma uman), se răspândesc prin contact piele pe piele.

Alte moduri prin care unele BTS se pot răspândi includ:

• Prin contact personal apropiat, cum ar fi sărutul
• În timpul sarcinii, la făt, sau în timpul nașterii
• În timpul alăptării
• Prin transfuzii de sânge
• Prin împărțirea acelor

Anumite bacterii, virusuri și paraziți cauzează BTS. BTS frecvente includ chlamydia, gonoreea, herpesul genital, HIV și infecția cu HPV.

Netratate, anumite BTS pot cauza probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi orbirea, leziuni cerebrale, infertilitate, malformații congenitale și chiar decesul. Din fericire, toate BTS pot fi tratate, iar unele pot fi vindecate. Cu toate acestea, acest lucru nu vă împiedică să vă infectați din nou dacă nu luați măsuri pentru a preveni infecția. Testarea pentru BTS vă poate ajuta să fiți diagnosticat(ă) și tratat(ă), astfel încât să evitați complicațiile grave.

Alte denumiri: screening pentru BTS, teste pentru ITS (infecții cu transmitere sexuală), screening pentru ITS, testare pentru BTS

La ce sunt folosite?

Testele pentru ITS sunt folosite pentru a afla dacă ați fost infectat(ă) cu o infecție cu transmitere sexuală. Testarea vă poate ajuta să primiți tratamentul de care aveți nevoie și poate contribui la prevenirea răspândirii infecției.

De ce am nevoie de un test pentru BTS?

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) nu provoacă întotdeauna simptome, așa că este posibil să contractați sau să transmiteți o infecție chiar dacă dumneavoastră sau partenerul păreți sănătoși. De aceea, testele de screening pentru BTS sunt importante. Ele depistează bolile înainte de apariția simptomelor.

Orice persoană activă sexual poate contracta o BTS. Așadar, discutați cu medicul dumneavoastră despre riscul de HIV și alte BTS și dacă aveți nevoie de testare. Alte teste pentru BTS sunt recomandate în principal persoanelor cu risc crescut pentru anumite BTS:

• Femei active sexual care au parteneri sexuali noi sau multipli sau un partener diagnosticat cu o BTS. Acestea ar trebui să discute cu medicul despre testarea pentru chlamydia și gonoree.
• Femei între 25 și 64 de ani. În România, femeile din această grupă de vârstă ar trebui să facă periodic un test Babeș-Papanicolau sau un test HPV pentru a verifica modificările celulare la nivelul colului uterin care ar putea deveni cancer dacă nu sunt tratate. Acestea pot fi cauzate de HPV (virusul papiloma uman).
• Dacă sunteți însărcinată, vi se vor face de obicei teste pentru HIV, hepatita B, chlamydia și sifilis. Dacă sunteți însărcinată și aveți anumiți factori de risc, vi se pot face și teste pentru gonoree și hepatita C.
• Bărbați și femei activi sexual care au contact sexual neprotejat (sex fără prezervativ) și au mai mult de un partener sexual. Aceștia ar trebui testați regulat pentru HIV și alte BTS, conform recomandării medicului.
• Bărbați care fac sex cu bărbați. Comparativ cu alte grupuri, bărbații care fac sex cu bărbați și bărbații bisexuali au un risc mai mare de BTS. Bărbații din acest grup ar trebui testați cel puțin o dată pe an pentru sifilis, chlamydia, gonoree și HIV. Bărbații cu parteneri multipli pot beneficia de testări mai frecvente.
• Persoane cu HIV. Dacă aveți HIV, aveți un risc mai mare de a contracta o altă BTS. Persoanele din acest grup ar trebui testate pentru sifilis, gonoree și herpes. De obicei, se recomandă și un test pentru chlamydia.
• Persoane care consumă droguri injectabile. Împărțirea acelor vă expune riscului de HIV. Pentru acest grup se recomandă testarea regulată pentru HIV.

Unele BTS nu provoacă simptome sau pot provoca doar simptome ușoare. Așadar, este posibil să aveți o infecție și să nu știți. Simptomele variază în funcție de tipul de BTS, dar este posibil să aveți nevoie de testare dacă prezentați unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

• Urinare dureroasă sau frecventă
• Durere în timpul contactului sexual
• Miros neobișnuit al secreției vaginale
• Mâncărime vaginală
• Secreție și/sau mâncărime la nivelul penisului
• Leziuni sau umflături în zona genitală sau rectală
• Bășici sau leziuni în interiorul sau în jurul gurii
• Mâncărime anală, iritație sau sângerare

Chiar și fără simptome, BTS pot fi totuși dăunătoare și pot fi transmise partenerului în timpul contactului sexual.

Ce se întâmplă în timpul unui test pentru infecții cu transmitere sexuală (ITS)?

Unele ITS pot fi diagnosticate în timpul unui examen fizic, prin analize de sânge sau prin examinarea la microscop a unei leziuni sau a unui lichid recoltat cu un tampon din vagin, penis sau anus. În funcție de tipul de infecție suspectată, vi se poate face unul dintre următoarele tipuri de teste:

Analize de sânge

• Sunt folosite pentru a diagnostica sifilisul, HIV, hepatita B și, uneori, herpesul.
• În timpul testului, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau într-o fiolă.

Analize de urină

• Sunt folosite pentru a diagnostica trichomoniaza, chlamydia și, uneori, gonoreea.
• În timpul testului, veți da o probă de urină într-un recipient steril, conform indicațiilor cadrului medical.

Teste cu tampon (exsudat)

• Sunt folosite pentru a diagnostica HPV, chlamydia, gonoreea și herpesul.
• În timpul testului, un cadru medical va folosi un tampon special pentru a recolta o probă din locul infecției. La femei, probele pot fi recoltate din vagin sau de pe colul uterin. La bărbați, probele pot fi recoltate din penis sau din uretră, tubul care transportă urina în afara corpului.

Puncția lombară

• Aceasta nu este un test frecvent utilizat pentru ITS, dar poate fi recomandat dacă medicul consideră că aveți un stadiu avansat de sifilis sau dacă o infecție cu herpes a afectat creierul sau măduva spinării.
• Pentru acest test, un cadru medical vă va injecta un anestezic în spate, astfel încât să nu simțiți nicio durere în timpul procedurii.
• Odată ce zona este amorțită, cadrul medical va introduce un ac subțire și gol între două vertebre din partea inferioară a coloanei vertebrale. Vertebrele sunt oasele mici care alcătuiesc coloana vertebrală. Apoi, cadrul medical va extrage o cantitate mică de lichid pentru analiză.

De asemenea, este posibil să puteți verifica prezența ITS cu un test la domiciliu. Kiturile de testare la domiciliu sunt disponibile pentru mai multe ITS, inclusiv chlamydia, gonoree, sifilis, trichomoniază și hepatita C.

• Aceste teste implică de obicei folosirea unui dispozitiv (lanțetă) pentru a vă înțepa degetul pentru o picătură de sânge, recoltarea unei probe de urină sau prelevarea unui exsudat oral. Ar trebui să discutați rezultatele testului ITS la domiciliu cu medicul dumneavoastră pentru a vedea dacă aveți nevoie de teste suplimentare și/sau tratament.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru o analiză de sânge. Femeile ar putea fi nevoite să evite dușurile vaginale și cremele vaginale cu 24 de ore înainte de un test de urină sau de secreții.

Este posibil să fie nevoie să vă goliți vezica înainte de o puncție lombară.

Medicul dumneavoastră vă va spune dacă aveți nevoie de alte pregătiri.

Există riscuri la acest test?

Riscul de a face o analiză de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor trec repede.

Nu există riscuri cunoscute la analizele de urină sau la recoltarea probelor cu tampon.

Dacă vi s-a făcut o puncție lombară, este posibil să aveți durere sau sensibilitate în spate, în locul unde a fost introdus acul. De asemenea, este posibil să aveți dureri de cap după procedură. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult, dar medicul vă poate recomanda un tratament pentru a calma durerea.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatul testului va arăta dacă aveți o infecție cu transmitere sexuală (ITS).

Dacă aveți o ITS, asigurați-vă că luați medicamentul așa cum v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră. De asemenea, este foarte important să îi spuneți partenerului, astfel încât acesta să poată fi testat și tratat, dacă este necesar. Unele tipuri de ITS pot cauza probleme grave de sănătate dacă nu sunt tratate.

Mai trebuie să știu și altceva despre testele pentru BTS?

Puteți lua măsuri pentru a vă proteja de infecțiile cu transmitere sexuală (ITS). Singura modalitate de a le preveni complet este să nu aveți contact sexual. Dar dacă decideți să aveți contact sexual, vă puteți reduce riscul de a contracta o BTS prin:

• Testarea dumneavoastră și a partenerului înainte de a avea contact sexual.
• Reducerea numărului de parteneri sexuali.
• Menținerea unei relații pe termen lung, de „monogamie reciprocă”, cu un singur partener care a fost testat negativ pentru BTS. Aceasta înseamnă că sunteți de acord să aveți activitate sexuală doar cu acea persoană, iar aceasta este de acord să aibă activitate sexuală doar cu dumneavoastră.
• Folosirea corectă a prezervativelor din latex de fiecare dată când aveți contact sexual. Folosirea corectă a prezervativelor reduce semnificativ, dar nu elimină, riscul de a contracta sau transmite BTS. Dacă dumneavoastră sau partenerul sunteți alergic la latex, puteți folosi prezervative din poliuretan.
• Vaccinarea împotriva HPV și hepatitei B.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.