Sensibilitate la zgomot (hiperacuzie)

Este posibil să aveți hiperacuzie dacă unele sunete obișnuite par mult mai puternice decât ar trebui. Uneori poate fi dureroasă.

Pot să vă afecteze sunete precum:

• zăngănitul monedelor
• lătratul unui câine
• motorul unei mașini
• mestecatul cuiva
• un aspirator

Hiperacuzia poate afecta 1 sau ambele urechi. Poate apărea brusc sau se poate dezvolta în timp.

Cauza hiperacuziei este neclară.

Poate apărea de la sine sau după auzirea unui zgomot brusc puternic, cum ar fi artificiile.

Poate apărea, de asemenea, alături de alte afecțiuni, precum:

• tinitus
• o leziune la cap
• boala Ménière
• paralizia Bell
• boala Lyme
• migrene
• sindromul Williams
• autism

Copiii sunt adesea mai sensibili la zgomote puternice decât adulții. Adesea, sensibilitatea se ameliorează pe măsură ce cresc.

Dar unii copii pot deveni mai sensibili la zgomot decât alții după ce au avut otită seroasă (când urechea se umple cu lichid), de exemplu, sau dacă au o altă afecțiune, cum ar fi autismul.

Dacă hiperacuzia este cauzată de o altă afecțiune, cum ar fi migrenele sau boala Lyme, tratarea afecțiunii respective poate ajuta și în cazul hiperacuziei.

Vi se poate oferi, de asemenea, un tratament care să vă ajute să deveniți mai puțin sensibil(ă) la sunetele de zi cu zi.

Acesta poate include:

• terapie sonoră pentru a vă obișnui din nou cu sunetele de zi cu zi, care poate implica purtarea unor dispozitive auriculare sau utilizarea unui difuzor portabil care produce zgomot alb
• terapie cognitiv-comportamentală (TCC) pentru a schimba modul în care gândiți despre hiperacuzie și pentru a reduce anxietatea

Dacă vi se pare că sunetele produse în timpul terapiei sonore sunt neplăcut de puternice sau vă provoacă durere, trebuie să vă opriți și să vă adresați medicului dumneavoastră pentru recomandări.