Sarcină extrauterină
Actualizat:
Simptome
O sarcină extrauterină nu provoacă întotdeauna simptome și poate fi depistată doar în timpul unei ecografii de rutină din timpul sarcinii.
Dacă aveți simptome, acestea tind să apară între săptămânile 4 și 12 de sarcină.
Simptomele pot include o combinație de:
- absența menstruației și alte semne de sarcină
- durere de burtă în partea de jos, pe o singură parte
- sângerare vaginală sau o scurgere apoasă maronie
- durere în vârful umărului
- disconfort la urinare sau la scaun
Dar aceste simptome nu sunt neapărat semnul unei probleme grave. Uneori pot fi cauzate de alte probleme, cum ar fi o gripă gastrointestinală.
Cauze și factori de risc
În multe cazuri, nu este clar de ce o femeie are o sarcină extrauterină. Uneori se întâmplă când există o problemă cu trompele uterine, cum ar fi faptul că sunt înguste sau blocate.
Următoarele sunt asociate cu un risc crescut de sarcină extrauterină:
- boala inflamatorie pelvină (BIP) – inflamație a sistemului reproducător feminin, de obicei cauzată de o infecție cu transmitere sexuală (ITS)
- sarcină extrauterină anterioară – riscul de a avea o altă sarcină extrauterină este de aproximativ 10%
- intervenție chirurgicală anterioară pe trompele uterine – cum ar fi o procedură nereușită de sterilizare feminină
- tratament de fertilitate, cum ar fi FIV – administrarea de medicamente pentru stimularea ovulației (eliberarea unui ovul) poate crește riscul de sarcină extrauterină
- sarcina apărută în timpul utilizării unui dispozitiv intrauterin (DIU) sau a unui sistem intrauterin (SIU) pentru contracepție – este rar să rămâneți însărcinată în timp ce le folosiți, dar dacă se întâmplă, este mai probabil să aveți o sarcină extrauterină
- fumatul
- vârsta înaintată – riscul este cel mai mare pentru femeile însărcinate cu vârsta peste 35 de ani
Nu puteți preveni întotdeauna o sarcină extrauterină, dar vă puteți reduce riscul folosind un prezervativ atunci când nu încercați să concepeți un copil, pentru a vă proteja împotriva ITS, și renunțând la fumat dacă fumați.
Diagnostic și analize
Analize și investigații
Ecografia · Laparoscopie (chirurgie laparoscopică) · Analizele de sânge · Testul de sarcină · Ecografie · Testul de progesteron
Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
De ce se face o laparoscopie
O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.
Laparoscopia este folosită pentru a examina interiorul abdomenului și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:
- îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
- repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
- îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
- tratarea unei sarcini extrauterine
- îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
- chirurgia de scădere în greutate
Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.
Pregătirea pentru o laparoscopie
Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.
În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:
- să nu mâncați sau să nu beți
- să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
- să renunțați la fumat
Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.
Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii
Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.
Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.
- Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
- Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
- Un tub subțire și flexibil cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
- Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
- Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe și acoperite cu un pansament.
După operație
Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.
După operație, este posibil să:
- aveți greață sau vărsături
- vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
- aveți dureri în gât
- aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
- aveți dureri de umăr
- aveți vânătăi în jurul rănilor
Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.
Recuperarea după o laparoscopie
Durata recuperării după o laparoscopie variază.
De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.
Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.
Ce să faceți
-
luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea
-
asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă
-
purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat
-
mișcați-vă cât de mult puteți
-
faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți
-
mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor
Ce să nu faceți
-
nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat
-
nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie
-
nu consumați alcool timp de 48 de ore
-
nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca
Posibile complicații ale laparoscopiei
Laparoscopia este o procedură frecventă.
Complicațiile sunt rare, dar pot include:
- necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
- o hernie
- leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
- leziuni ale unui vas de sânge
- o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
- cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară
Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
Ați avut recent o laparoscopie și:
- aveți bătăi foarte rapide ale inimii
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
De obicei, primiți rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Test de sarcină
Ce este un test de sarcină?
Un test de sarcină poate indica dacă sunteți însărcinată prin verificarea unei probe de urină sau de sânge pentru un hormon numit gonadotropină corionică umană (hCG).
Acest hormon este produs de placentă, organul care crește în uter pentru a furniza oxigen și nutrienți fătului. Placenta începe să producă hCG după ce un ovul fertilizat se atașează de peretele interior al uterului. Nivelurile continuă apoi să crească timp de zece săptămâni, aproape dublându-se la fiecare trei zile.
hCG vă ajută corpul să se pregătească pentru sarcină prin:
- Stimularea producției de progesteron, care îngroașă mucoasa uterului.
- Stimularea producției de estrogen, care vă pregătește corpul pentru travaliu și ajută la dezvoltarea fătului.
- Oprirea ciclului menstrual.
Există două tipuri de teste de sarcină:
- Teste de urină, care pot fi efectuate la cabinetul medicului dumneavoastră sau cu un kit de testare la domiciliu. Aceste teste au o acuratețe de 97-99% atunci când sunt efectuate la una sau două săptămâni după întârzierea menstruației și pot oferi rapid rezultatele. Dacă efectuați un test la domiciliu, urmați cu atenție instrucțiunile.
- Analize de sânge, care sunt întotdeauna efectuate la cabinetul medicului dumneavoastră sau într-un laborator. Aceste teste pot detecta cantități foarte mici de hCG și pot indica dacă sunteți însărcinată înainte de întârzierea menstruației. Cu toate acestea, nu sunt utilizate în mod obișnuit pentru a verifica sarcina. Acest lucru se datorează faptului că testele de urină sunt mai puțin costisitoare, foarte precise și oferă rezultate mai rapide decât analizele de sânge, care pot dura de la câteva ore până la mai mult de o zi.
Alte denumiri: test gonadotropină corionică umană, test HCG, test calitativ hCG din sânge, test cantitativ hCG din sânge, test Beta-hCG din urină, gonadotropină corionică totală
Pentru ce se utilizează?
Atât analizele de urină, cât și cele de sânge verifică prezența hCG pentru a afla dacă sunteți însărcinată.
Există două tipuri de analize de sânge. Un test cantitativ de sânge măsoară cantitatea exactă de hCG din sângele dumneavoastră, iar un test calitativ de hCG din sânge vă spune pur și simplu dacă sunteți sau nu însărcinată.
Cantitatea de hCG din corpul dumneavoastră poate oferi medicului informații importante despre sarcină și despre sănătatea fătului. Testele cantitative sunt uneori folosite pentru a ajuta la:
- Stabilirea vârstei fătului dacă sarcina este foarte recentă.
- Monitorizarea sarcinii dacă aveți un risc crescut de avort spontan.
- Verificarea unei sarcini extrauterine, adică atunci când un ovul fertilizat încearcă să crească în afara uterului. Ovulul nu poate deveni făt atunci când se află într-un loc greșit. Trebuie îndepărtat pentru a evita afectarea organelor dumneavoastră. Aceasta poate fi o urgență medicală.
- Verificarea unei sarcini molare (mola hidatiformă), care reprezintă o creștere anormală de țesut în uter. Este cauzată de un ovul fertilizat cu probleme genetice atât de grave încât nu poate deveni făt. Această creștere se poate transforma în cancer și trebuie îndepărtată.
- Depistarea oricăror probleme la făt, inclusiv sindromul Down, alte anomalii cromozomiale și anumite malformații congenitale. Testarea hCG face de obicei parte dintr-un grup de teste de screening prenatal numite test „triplu” sau „cvadruplu”.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate recomanda și un test cantitativ de sânge pentru hCG pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea unor afecțiuni care nu sunt legate de sarcină. Acestea includ cancerul ovarian și testicular, împreună cu alte afecțiuni care pot crește nivelul de hCG.
De ce am nevoie de un test de sarcină?
Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă credeți că sunteți însărcinată. Simptomele sarcinii variază, dar cel mai frecvent semn al sarcinii timpurii este lipsa menstruației. Alte semne comune ale sarcinii timpurii pot include:
- Sâni umflați, sensibili
- Oboseală
- Nevoia frecventă de a urina
- Greață și vărsături (numite și grețuri matinale)
- Senzația de balonare sau umflare în abdomen (burtă) sau în corp
Este posibil să aveți nevoie și de un test de sarcină pentru a vă asigura că nu sunteți însărcinată dacă trebuie să urmați un tratament medical care ar putea dăuna fătului.
În cele din urmă, este posibil să aveți nevoie de un test de sânge cantitativ dacă:
- Aveți un risc ridicat de avort spontan. Cei mai frecvenți factori de risc includ infecții active, boli tiroidiene, diabet necontrolat, obezitate și probleme ale uterului sau colului uterin.
- Aveți simptome ale unei sarcini extrauterine. Acestea pot include sângerări vaginale anormale, durere în zona lombară și/sau abdomen și crampe pe o parte a pelvisului.
- Aveți simptome ale unei sarcini molare. Acestea pot include sângerări vaginale anormale, durere în zona abdominală sau pelviană, tensiune arterială ridicată și greață severă.
Ce se întâmplă în timpul unui test de sarcină?
Testele de sarcină de uz casnic sunt rapide și ușor de folosit. Puteți cumpăra un kit de test de sarcină de uz casnic fără rețetă. Kiturile includ bețișoare sau benzi de testare care reacționează la hCG din urină. Pașii pentru efectuarea unui test depind de marcă, așa că este foarte important să urmați instrucțiunile care însoțesc testul dumneavoastră. Pentru majoritatea kiturilor de testare, va trebui fie să:
- Țineți bețișorul sau banda de testare în jetul de urină
- Colectați urina într-un recipient și introduceți bețișorul sau banda de testare în recipient
După ce așteptați un anumit număr de minute, veți verifica rezultatele pe bețișorul sau banda de testare. Instrucțiunile vă vor spune ce să urmăriți. În general, pentru a obține cele mai precise rezultate cu orice test de sarcină de uz casnic, va trebui să:
- Verificați data de expirare înainte de a folosi testul.
- Citiți instrucțiunile testului pentru a vedea dacă are un simbol de control. Acest simbol arată că testul a funcționat corect și ar trebui să apară pe bețișor/bandă indiferent de rezultat. Nu vă spune dacă sunteți sau nu însărcinată. Dacă testul folosește un simbol de control și nu îl vedeți pe bețișor/bandă, testul nu a funcționat și va trebui să faceți altul.
- Testați prima urină de dimineață. Urina de dimineață are de obicei mai mult hCG decât urina de mai târziu din zi.
- Folosiți un cronometru. Dacă estimați timpul, rezultatele pot să nu fie precise.
Analizele de sânge se fac la cabinetul medicului dumneavoastră sau într-un laborator. Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. Acest proces durează de obicei mai puțin de cinci minute.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?
Dacă faceți un test de urină, nu beți cantități mari de lichide înainte de a recolta proba. Acest lucru ar putea dilua hCG din urină și este posibil să nu apară la test.
Administrarea de medicamente pentru a vă ajuta să rămâneți gravidă (medicamente pentru fertilitate) ar putea afecta rezultatele testului de sarcină. Dacă luați medicamente pentru fertilitate, discutați cu medicul dumneavoastră dacă obțineți un rezultat pozitiv. Este posibil ca medicul dumneavoastră să fie nevoit să îl verifice.
În rest, nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru un test de sarcină care utilizează o probă de urină sau de sânge.
Există riscuri la aceste analize?
Nu există niciun risc cunoscut la efectuarea unei analize de urină.
Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau vânătăi în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.
Ce înseamnă rezultatele?
Rezultatele vă vor arăta dacă sunteți însărcinată.
Un rezultat negativ înseamnă că hCG nu a fost găsit în proba dumneavoastră, deci este posibil să nu fiți însărcinată. Totuși, nu este întotdeauna cazul. Dacă ați făcut un test de urină acasă prea devreme după ce ați rămas însărcinată, este posibil ca organismul dumneavoastră să nu fi produs suficient hCG pentru a apărea în rezultate. Acest lucru se numește rezultat fals negativ. Un rezultat fals negativ înseamnă că testul arată că nu sunteți însărcinată, dar de fapt sunteți.
Deoarece nivelurile de hCG cresc în fiecare zi la începutul sarcinii, este o idee bună să repetați testul la o săptămână după ce l-ați făcut prima dată. Dacă obțineți rezultate negative (nu sunteți însărcinată) la două teste făcute acasă, dar tot credeți că sunteți însărcinată, contactați medicul dumneavoastră.
Un rezultat pozitiv înseamnă că hCG a fost găsit în proba dumneavoastră. Acest lucru înseamnă de obicei că sunteți însărcinată. Este important să vă adresați medicului dumneavoastră cât mai curând posibil pentru a vă asigura că primiți îngrijirea potrivită. Dacă ați făcut un test acasă, medicul dumneavoastră poate face un alt test pentru a confirma sarcina.
În unele cazuri, un test făcut acasă poate indica faptul că sunteți însărcinată atunci când nu sunteți. Acest lucru se numește rezultat fals pozitiv. Un rezultat fals pozitiv înseamnă că testul arată că sunteți însărcinată, dar de fapt nu sunteți. Efectuarea unui test de sarcină în timp ce luați medicamente pentru fertilitate ar putea duce la un rezultat fals pozitiv. Dacă rezultatele sunt pozitive, dar credeți că este posibil să nu fiți însărcinată, discutați cu medicul dumneavoastră.
Ecografie
Ce este o ecografie?
O ecografie este un test imagistic care folosește unde sonore pentru a crea imagini (cunoscute și sub numele de sonograme) ale organelor, țesuturilor și altor structuri din interiorul corpului dumneavoastră. Aceasta îi permite medicului dumneavoastră să vadă în interiorul corpului fără intervenție chirurgicală.
Ecografiile pot ajuta un medic să:
- Monitorizeze sănătatea și dezvoltarea fătului în timpul sarcinii. Aceasta poate fi numită și „ecografie prenatală”, „ecografie fetală” sau „ecografie obstetricală”.
- Diagnosticheze cauza unei game largi de afecțiuni medicale. Ecografia este cel mai bine utilizată pentru a afla informații despre afecțiunile care implică țesuturi moi, cum ar fi organele, glandele și vasele de sânge. Acest lucru se datorează faptului că undele sonore pot traversa mai ușor țesuturile moi.
- Ghideze anumite proceduri de biopsie. Unele biopsii folosesc un ac pentru a preleva o probă de lichid sau țesut din corp pentru testare. O ecografie poate localiza zona anormală și poate ghida acul către locul potrivit pentru a recolta proba.
Există diferite tipuri de ecografii. Un tip, numit ecografie Doppler, poate arăta mișcarea din corpul dumneavoastră. De exemplu, poate arăta bătăile inimii dumneavoastră și viteza și direcția sângelui care curge prin vasele de sânge. De asemenea, poate arăta bătăile inimii și mișcarea unui făt.
Alte tipuri de ecografii pot crea imagini 3-D (tridimensionale) sau 4-D (tridimensionale și în mișcare). Aceste metode sunt utilizate mai frecvent în al treilea trimestru de sarcină.
Alte denumiri: sonogramă, ultrasonografie, sonografie de sarcină, ecografie fetală, ecografie obstetricală, sonografie medicală de diagnostic, ecografie medicală de diagnostic
La ce se folosește?
O ecografie poate fi folosită în moduri diferite, în funcție de tipul de ecografie și de partea corpului care este examinată.
O ecografie de sarcină poate fi folosită pentru a:
- Verifica dimensiunea, poziția, ritmul cardiac și vârsta fătului.
- Vedea dacă există mai mult de un făt.
- Depista afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Down, și malformații congenitale la nivelul inimii, creierului și măduvei spinării sau în alte părți ale corpului.
- Verifica cantitatea de lichid amniotic (lichidul din sacul care înconjoară fătul) și localizarea placentei (organul care aduce oxigen și nutrienți fătului). Anumite localizări și poziții ale placentei pot cauza probleme în sarcină.
- Vedea dacă fătul dumneavoastră crește conform așteptărilor.
- Ghida recoltarea probelor de test în timpul amniocentezei și al biopsiei de vilozități coriale.
O ecografie de diagnostic poate ajuta la:
- Găsirea cauzei durerii, umflăturilor și a altor simptome
- Excluderea unor cauze posibile ale simptomelor dumneavoastră
- Căutarea blocajelor, formațiunilor și problemelor structurale la nivelul organelor, glandelor și vaselor de sânge
- Diferențierea dintre chisturi (saci plini cu lichid) și tumorile solide
Ecografia poate ajuta la diagnosticarea unor afecțiuni medicale care implică multe părți ale corpului, cum ar fi:
- Inima și valvele cardiace
- Vasele de sânge
- Organele din abdomen (burtă), inclusiv ficatul, vezica biliară, pancreasul sau splina
- Organele din pelvis, inclusiv tractul urinar și organele reproducătoare masculine și feminine
- Glanda tiroidă și glandele paratiroide
- Rinichii
- Sânii
- Creierul, coloana vertebrală și șoldurile la sugari
De ce am nevoie de o ecografie?
Dacă sunteți însărcinată, este obișnuit să faceți o ecografie de rutină între săptămânile 18 și 22 de sarcină pentru a verifica starea de sănătate a fătului. Este posibil să aveți nevoie de ecografii și în alte momente ale sarcinii dacă aveți:
- Simptome ale unei sarcini extrauterine, adică atunci când un ovul fertilizat încearcă să crească în afara uterului. Ovulul nu poate deveni făt atunci când se află într-un loc greșit. Trebuie îndepărtat pentru a evita afectarea organelor dumneavoastră. Aceasta poate fi o urgență medicală.
- Simptome ale unei sarcini molare, adică o creștere anormală de țesut în uter. Este cauzată de un ovul fertilizat cu probleme genetice atât de grave încât nu poate deveni făt. Această creștere se poate transforma în cancer și trebuie îndepărtată.
- O sarcină cu risc ridicat (atunci când dumneavoastră, fătul sau amândoi aveți un risc mai mare de probleme de sănătate decât într-o sarcină obișnuită). Acest lucru se poate întâmpla dacă aveți anumite boli sau afecțiuni, cum ar fi tensiune arterială mare, sindromul ovarelor polichistice (SOPC), obezitate și unele boli autoimune.
- Orice complicații în timpul sarcinii. Aceasta poate însemna o schimbare în mișcările fătului, durere abdominală care nu dispare, palpitații sau oboseală extremă.
Este posibil să aveți nevoie de o ecografie de diagnostic dacă aveți semne sau simptome ale anumitor tipuri de afecțiuni medicale, iar medicul dumneavoastră trebuie să examineze interiorul corpului pentru a ajuta la identificarea cauzei.
Dacă vi se face o biopsie cu ac pentru a recolta lichid sau țesut pentru o analiză, este posibil să vi se facă o ecografie ca parte a procedurii.
Ce se întâmplă în timpul unei ecografii?
Ecografia este efectuată de un medic cu pregătire în ecografie. Ecografiile pot fi realizate în moduri diferite, în funcție de partea corpului care este examinată. Majoritatea examinărilor ecografice includ acești pași generali:
- Veți îndepărta îmbrăcămintea de pe zona care va fi examinată și vă veți întinde pe o masă.
- Medicul va aplica un gel special pe piele, pe zona care va fi examinată.
- Medicul va ține un dispozitiv sub formă de baghetă, numit transductor, și îl va deplasa pe piele. Dispozitivul trimite unde sonore în corp. Gelul împiedică aerul să pătrundă între dispozitiv și piele, ceea ce ar bloca undele sonore să intre în corp. Undele sonore au o frecvență foarte înaltă, așa că nu le puteți auzi sau simți.
- Undele sonore „se reflectă” de la structurile din interiorul corpului. Dispozitivul cu ultrasunete captează ecourile și le transformă în imagini pe un ecran de computer. Este posibil să puteți vedea imaginile pe ecran în timpul examinării.
- După terminarea examinării, medicul va șterge gelul de pe piele.
Pentru anumite examinări ecografice, dispozitivul cu ultrasunete este introdus într-un orificiu al corpului pentru a obține o imagine mai clară. În funcție de organele verificate, dispozitivul poate fi introdus în:
- Vagin. Aceasta se numește ecografie transvaginală. Ajută la vizualizarea uterului și a ovarelor.
- Rect. Aceasta se numește ecografie transrectală. De obicei, se efectuează pentru a vizualiza prostata.
- Esofag (tubul care leagă gura de stomac). Aceasta se numește ecocardiogramă transesofagiană (ETE). Se efectuează pentru a obține imagini clare ale inimii.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?
Pregătirile pentru o examinare cu ultrasunete depind de ce parte a corpului dumneavoastră este verificată. Unele examinări cu ultrasunete nu necesită nicio pregătire. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să vă pregătiți pentru ecografie și ce anume să faceți.
De exemplu, dacă faceți o ecografie pentru a vizualiza tractul urinar, este posibil să fie nevoie să beți apă pentru a avea vezica plină. Va trebui să vă rețineți urina până la terminarea testului. Pentru alte ecografii, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test.
Există riscuri la această investigație?
Ecografia nu a fost asociată cu niciun efect dăunător asupra sănătății. În general, este considerată sigură atunci când este efectuată corect de către personal medical specializat. Ecografia nu utilizează radiații ionizante, precum radiografiile, ceea ce o face mai sigură decât acestea. De aceea, ecografia este cea mai utilizată metodă de imagistică medicală pentru vizualizarea fătului în timpul sarcinii.
Totuși, în anumite cazuri, ecografia poate afecta fluidele și țesuturile din corp. De aceea, majoritatea experților medicali recomandă utilizarea ecografiei doar atunci când este necesară pentru a obține informații medicale importante.
Ce înseamnă rezultatele?
Dacă rezultatele ecografiei de sarcină au fost normale, acest lucru nu garantează că veți avea un copil sănătos. Niciun test nu poate face acest lucru. Dar rezultatele normale pot însemna:
- Fătul crește într-un ritm normal.
- Aveți cantitatea potrivită de lichid amniotic.
- Nu au fost găsite malformații congenitale, deși nu toate malformațiile congenitale vor fi vizibile la ecografie.
Dacă rezultatele ecografiei de sarcină nu au fost normale, acest lucru poate însemna:
- Fătul nu crește într-un ritm normal.
- Aveți prea mult sau prea puțin lichid amniotic.
- Aveți o sarcină extrauterină.
- Există o problemă cu poziția fătului în uter. Acest lucru ar putea face nașterea mai dificilă.
- Fătul are o malformație congenitală.
Dacă rezultatele ecografiei de sarcină nu au fost normale, acest lucru nu înseamnă întotdeauna că fătul are o problemă gravă de sănătate. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda mai multe teste pentru a ajuta la confirmarea unui diagnostic.
Dacă ați efectuat o ecografie de diagnostic, semnificația rezultatelor va depinde de ce parte a corpului a fost examinată.
Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.
Testul de progesteron
Ce este testul de progesteron?
Testul de progesteron măsoară nivelul de progesteron dintr-o probă de sânge. Progesteronul este un hormon produs în principal de ovare, două glande din sistemul reproducător feminin care conțin ovule.
În fiecare lună, progesteronul pregătește uterul pentru sarcină. În prima jumătate a unui ciclu menstrual normal, estrogenul face ca mucoasa uterului să se îngroașe. În a doua jumătate, un ovar eliberează un ovul, iar nivelul de progesteron începe să crească. Progesteronul pregătește mucoasa uterului pentru ca un ovul fertilizat să se atașeze (să se implanteze) și să se dezvolte într-un făt.
Dacă nu rămâneți însărcinată, nivelul de progesteron va scădea. Mucoasa uterului se va subția, iar uterul va elimina surplusul de sânge și țesut atunci când începe menstruația.
Dacă rămâneți însărcinată, nivelul de progesteron va continua să crească pentru a susține sarcina. Nivelurile ridicate de progesteron:
- Determină celulele din mucoasa uterului să producă proteine necesare pentru atașarea ovulului fertilizat.
- Determină formarea globulelor albe care vor asigura că sistemul imunitar nu atacă ovulul fertilizat.
- Împiedică uterul să se contracte (să se strângă) și să provoace travaliu prematur.
- Joacă un rol în dezvoltarea placentei, un organ care crește în uter pentru a furniza nutrienți și oxigen fătului.
Odată ce placenta este complet formată, aceasta va produce o mare parte din progesteronul de care aveți nevoie pentru o sarcină sănătoasă.
Alte denumiri: progesteron seric, test de sânge pentru progesteron
Pentru ce se utilizează?
Un test de progesteron poate ajuta la stabilirea dacă nivelurile scăzute de progesteron cauzează infertilitate feminină (dificultăți de a rămâne însărcinată după un an de încercări) sau probleme în timpul sarcinii.
Un test de progesteron poate fi utilizat și pentru a ajuta la:
- Verificarea eficienței tratamentelor de fertilitate.
- Aflarea riscului de avort spontan (pierderea spontană a unei sarcini).
- Diagnosticarea unei sarcini extrauterine, adică un ovul fertilizat care încearcă să crească în afara uterului. Ovulul nu se poate dezvolta într-un făt atunci când se află într-un loc greșit. Acesta trebuie îndepărtat pentru a evita afectarea organelor dumneavoastră. Aceasta poate fi o urgență medicală.
- Verificarea stării de sănătate a dumneavoastră și a fătului în timpul unei sarcini cu risc ridicat.
- Diagnosticarea cancerului ovarian sau a problemelor glandelor suprarenale. În mod normal, glandele suprarenale produc cantități mici de progesteron. Nivelurile ridicate de progesteron pot fi un semn al unei tulburări a glandelor suprarenale atât la femei, cât și la bărbați.
- Diagnosticarea cauzei sângerărilor uterine anormale.
De ce am nevoie de un test de progesteron?
Este posibil să aveți nevoie de un test de progesteron dacă:
- Aveți dificultăți în a rămâne însărcinată. Un test de progesteron poate ajuta medicul dumneavoastră să vadă dacă ovarele eliberează ovule (ovulație) în mod normal.
- Urmați tratamente de fertilitate.
- Aveți sângerări anormale când nu sunteți însărcinată.
- Aveți semne de progesteron scăzut, cum ar fi cicluri menstruale neregulate, bufeuri și dificultăți de somn.
- Aveți semne de progesteron ridicat, cum ar fi uscăciune vaginală și balonare.
Testul de progesteron nu face parte, de obicei, din analizele de rutină din sarcină. Este posibil să aveți nevoie de un test de progesteron și în timpul sarcinii dacă:
- Urmați terapie cu progesteron pentru a preveni un avort spontan.
- Medicul dumneavoastră dorește să verifice starea sarcinii deoarece aveți un risc mai mare de avort spontan sau alte complicații ale sarcinii.
- Aveți semne de avort spontan sau sarcină extrauterină, cum ar fi crampe sau sângerări.
Ce se întâmplă în timpul unui test de progesteron?
Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?
De obicei, nu sunt necesare alte pregătiri pentru testul de progesteron. În anumite cazuri, poate fi necesar să știți prima zi a ultimei menstruații. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să întrerupeți administrarea unor medicamente înainte de test. Dar nu întrerupeți niciodată administrarea medicamentelor decât dacă medicul dumneavoastră vă spune acest lucru.
Există riscuri la această analiză?
Există un risc foarte mic în cazul unei analize de sânge. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.
Ce înseamnă rezultatele?
Semnificația rezultatelor analizei dumneavoastră depinde de:
- Motivul pentru care ați fost testat(ă).
- Momentul ciclului menstrual în care vă aflați când a fost recoltată proba de sânge.
- Dacă sunteți sau nu însărcinată.
Niveluri ridicate de progesteron:
- Când nu sunteți însărcinată, pot fi asociate cu:
- Un chist ovarian.
- Cancer ovarian.
- Probleme ale glandelor suprarenale, inclusiv cancer suprarenalian sau o afecțiune moștenită numită hiperplazie suprarenaliană congenitală (HSC).
- Niveluri de progesteron mai mari decât cele așteptate în timpul sarcinii pot însemna o sarcină cu doi sau mai mulți feți.
Nivelurile ridicate de progesteron pot fi, de asemenea, un semn al unei sarcini molare, care reprezintă o creștere anormală de țesut în uter. Este cauzată de un ovul fertilizat cu probleme genetice atât de severe încât nu se poate transforma într-un făt. Această creștere se poate transforma în cancer și trebuie îndepărtată.
Niveluri scăzute de progesteron:
- Când nu sunteți însărcinată, pot fi asociate cu:
- Lipsa ovulației normale.
- Absența menstruației (amenoree).
- Sindromul ovarelor polichistice (SOPC), o afecțiune care cauzează lipsa menstruației și ovulație imprevizibilă.
- Stres ridicat. Prea mult cortizol, hormonul stresului, poate afecta capacitatea organismului de a produce progesteron.
- Perimenopauză. Aceasta este perioada imediat dinaintea menopauzei.
- Colesterol scăzut.
- Când sunteți însărcinată, pot fi asociate cu:
- Sarcină ectopică.
- Avort spontan sau risc crescut de avort spontan.
- Preeclampsie.
Medicul dumneavoastră vă poate explica ce spun rezultatele analizei despre sănătatea dumneavoastră.
Mai trebuie să știu și altceva despre testul de progesteron?
Deoarece nivelurile de progesteron se modifică pe parcursul sarcinii și al ciclului menstrual, este posibil să fie nevoie să vi se facă testul de mai multe ori.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Există 3 tratamente principale pentru sarcina extrauterină:
- conduita expectativă – sunteți atent monitorizat(ă) și se recurge la unul dintre tratamentele de mai jos dacă ovulul fertilizat nu se resoarbe de la sine
- tratament medicamentos – se administrează o injecție cu un medicament puternic numit metotrexat pentru a opri evoluția sarcinii
- intervenție chirurgicală – se efectuează o intervenție laparoscopică (chirurgie minim invazivă) sub anestezie generală pentru a elimina ovulul fertilizat, de obicei împreună cu trompa uterină afectată
Veți fi informat(ă) despre beneficiile și riscurile fiecărei opțiuni. În multe cazuri, un anumit tratament va fi recomandat în funcție de simptomele dumneavoastră și de rezultatele analizelor efectuate.
Unele tratamente pot reduce șansele de a rămâne însărcinată pe cale naturală în viitor, deși majoritatea femeilor vor putea în continuare să rămână gravide. Discutați cu medicul dumneavoastră despre acest aspect.
Viața cu boala
Când să solicitați ajutor de urgență
Sunați la 112 pentru o ambulanță sau mergeți imediat la cel mai apropiat departament de urgențe dacă prezentați o combinație de:
- o durere ascuțită, bruscă și intensă în burtă
- senzație puternică de amețeală sau leșin
- greață
- paloare foarte accentuată
Aceste simptome ar putea însemna că trompa uterină s-a rupt. Aceasta este o situație foarte gravă, iar intervenția chirurgicală pentru repararea trompei uterine trebuie efectuată cât mai curând posibil.
Ajutor și sprijin după o sarcină extrauterină
Pierderea unei sarcini poate fi devastatoare, iar multe femei simt aceeași durere ca și cum ar fi pierdut un membru al familiei sau un partener.
Nu este neobișnuit ca aceste sentimente să dureze câteva luni, deși de obicei se ameliorează cu timpul. Asigurați-vă că vă acordați dumneavoastră și partenerului timp pentru a trece prin doliu.
Dacă dumneavoastră sau partenerul aveți dificultăți în a accepta pierderea, ați putea beneficia de sprijin profesional sau de consiliere psihologică. Discutați cu medicul de familie despre acest lucru.
Grupurile de sprijin pentru persoanele afectate de pierderea unei sarcini pot fi, de asemenea, de ajutor.
Încercarea de a avea un alt copil
Poate doriți să încercați să aveți un alt copil atunci când dumneavoastră și partenerul vă simțiți pregătiți fizic și emoțional.
Probabil veți fi sfătuiți să așteptați până când ați avut cel puțin 2 menstruații după tratament înainte de a încerca din nou, pentru a vă permite să vă recuperați.
Dacă ați fost tratată cu metotrexat, de obicei se recomandă să așteptați cel puțin 3 luni, deoarece medicamentul ar putea dăuna copilului dumneavoastră dacă rămâneți gravidă în această perioadă.
Majoritatea femeilor care au avut o sarcină extrauterină vor putea rămâne din nou gravide, chiar dacă li s-a extirpat o trompă uterină. Ocazional, poate fi necesar să se utilizeze tratamente de fertilitate, cum ar fi FIV.
Șansele de a avea o altă sarcină extrauterină sunt mai mari dacă ați mai avut una înainte, dar riscul este totuși mic.
Dacă rămâneți din nou gravidă, este o idee bună să anunțați medicul de familie cât mai curând posibil, astfel încât să poată fi efectuate ecografii precoce pentru a verifica dacă totul este în regulă.
Când să mergeți la medic
Contactați medicul de familie dacă aveți o combinație a simptomelor descrise la secțiunea „Simptome” și ați putea fi însărcinată – chiar dacă nu ați avut un test de sarcină pozitiv.
O sarcină extrauterină poate fi gravă, așa că este important să cereți sfatul imediat.
Medicul de familie vă va întreba despre simptome și, de obicei, va fi nevoie să faceți un test de sarcină pentru a determina dacă ați putea avea o sarcină extrauterină.
Este posibil să fiți trimisă la medicul ginecolog sau la o secție de obstetrică-ginecologie pentru evaluare suplimentară, unde pot fi efectuate o ecografie și analize de sânge pentru a confirma diagnosticul.
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).