Psihoză

Dacă sunteți îngrijorat(ă) pentru o persoană cunoscută, puteți contacta medicul de familie în numele acesteia.

Dacă considerați că simptomele persoanei sunt suficient de severe pentru a necesita tratament urgent și ar putea pune persoana într-o situație de risc, puteți:

• să o duceți la cea mai apropiată unitate de urgențe, dacă este de acord
• să sunați la 112 și să solicitați o ambulanță

Cele 3 simptome principale ale psihozei sunt:

• halucinații – când o persoană aude, vede și, în unele cazuri, simte, miroase sau gustă lucruri care nu există în afara minții sale, dar care pot părea foarte reale pentru persoana afectată; o halucinație frecventă este auzirea de voci
• delir – când o persoană are convingeri puternice care nu sunt împărtășite de ceilalți; un delir frecvent este convingerea cuiva că există un complot pentru a-i face rău
• gândire și vorbire dezorganizată – gândurile și ideile unei persoane vin foarte repede, ceea ce poate face vorbirea rapidă și confuză

Combinația dintre halucinații și gândirea delirantă poate provoca suferință severă și o schimbare a comportamentului.

Perioada în care o persoană are simptome de psihoză este adesea numită episod psihotic.

Halucinațiile sunt situații în care o persoană vede, aude, simte mirosuri, gusturi sau atingeri care nu există în afara minții sale. Ele pot fi de mai multe feluri:

• vedere – vede culori, forme sau persoane
• auz – aude voci sau alte sunete
• atingere – simte că este atins(ă) când nu este nimeni acolo
• miros – un miros pe care alte persoane nu îl pot simți
• gust – un gust când nu există nimic în gură

Delirul este atunci când o persoană are o convingere de nezdruncinat în ceva neadevărat.

O persoană cu delir de persecuție poate crede că o persoană sau o organizație face planuri pentru a-i face rău sau a o ucide.

O persoană cu delir de grandoare poate crede că are putere sau autoritate. De exemplu, poate crede că este președintele unei țări sau că are puterea de a readuce oamenii din morți.

Persoanele care au episoade psihotice adesea nu sunt conștiente că delirurile sau halucinațiile lor nu sunt reale, ceea ce le poate face să se simtă speriate sau tulburate.

Persoanele cu psihoză au uneori tipare de gândire tulburate, confuze și întrerupte. Semnele includ:

• vorbire rapidă și continuă
• vorbire dezorganizată – de exemplu, pot sări de la un subiect la altul în mijlocul propoziției
• o pierdere bruscă a șirului gândurilor, care duce la o pauză bruscă în conversație sau activitate

Psihoza postnatală, numită și psihoză puerperală, este o boală mintală gravă care poate apărea la unele femei după naștere.

Se estimează că psihoza postnatală afectează aproximativ 1 din 1.000 de femei care nasc. Cel mai frecvent apare în primele câteva săptămâni după naștere.

Psihoza postnatală este mai probabil să afecteze femeile care au deja o afecțiune de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea bipolară sau schizofrenia.

Pe lângă simptomele psihozei, simptomele psihozei postnatale pot include și schimbări ale dispoziției:

• dispoziție euforică (manie) – de exemplu, senzație de exaltare, vorbit și gândit prea mult sau prea repede
• dispoziție scăzută – de exemplu, senzație de tristețe, lipsă de energie, pierderea poftei de mâncare și probleme cu somnul

Contactați imediat medicul de familie dacă credeți că dumneavoastră sau cineva cunoscut a dezvoltat psihoză postnatală, deoarece este o urgență medicală. Dacă acest lucru nu este posibil, mergeți la urgențe sau sunați la 112.

Dacă credeți că există un pericol iminent de vătămare, sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Psihoza nu este același lucru cu psihopatia

Termenii „psihoză” și „psihopat” nu trebuie confundați.

O persoană cu psihoză are o afecțiune pe termen scurt (acută) care, dacă este tratată, poate duce adesea la o recuperare completă.

Un psihopat este o persoană cu o tulburare de personalitate antisocială, ceea ce înseamnă că:

• îi lipsește empatia – capacitatea de a înțelege cum se simte altcineva
• este manipulator
• adesea nu ține cont deloc de consecințele acțiunilor sale

Persoanele cu o personalitate antisocială pot reprezenta uneori o amenințare pentru ceilalți, deoarece pot fi violente. Majoritatea persoanelor cu psihoză sunt mai predispuse să își facă rău lor însele decât altora.

Uneori este posibil să se identifice cauza psihozei ca fiind o anumită afecțiune de sănătate mintală, cum ar fi:

• schizofrenia – o afecțiune care provoacă o serie de simptome psihologice, inclusiv halucinații și deliruri
• tulburarea bipolară – o afecțiune de sănătate mintală care afectează dispoziția; o persoană cu tulburare bipolară poate avea episoade de dispoziție scăzută (depresie) și stări de euforie sau exaltare (manie)
• depresia severă – unele persoane cu depresie au și simptome de psihoză atunci când sunt foarte deprimate

Psihoza poate fi declanșată și de:

• o experiență traumatică
• stres
• consumul de droguri
• tulburarea legată de consumul de alcool
• efectele secundare ale medicamentelor prescrise
• o afecțiune fizică, cum ar fi o tumoare cerebrală sau demența
• traumatismul cranian
• nașterea

Cât de des apare un episod psihotic și cât durează poate depinde de cauza de bază.

Următoarele afecțiuni pot declanșa episoade psihotice la unele persoane:

• schizofrenia – o afecțiune de sănătate mintală care provoacă halucinații și deliruri
• tulburarea bipolară – o persoană cu tulburare bipolară poate avea episoade de dispoziție scăzută (depresie) și stări de euforie sau exaltare (manie)
• stres sau anxietate severă
• depresie severă – sentimente persistente de tristețe, inclusiv depresia postnatală, pe care unele femei o experimentează după naștere
• lipsa somnului

Cauza psihologică de fond influențează adesea tipul de episod psihotic pe care îl experimentează o persoană.

De exemplu, o persoană cu tulburare bipolară este mai predispusă să aibă deliruri de grandoare. O persoană cu depresie sau schizofrenie este mai predispusă să dezvolte deliruri de persecuție.

Următoarele afecțiuni medicale pot declanșa episoade psihotice la unele persoane:

• HIV și SIDA
• malaria
• sifilisul
• boala Alzheimer
• boala Parkinson
• hipoglicemia (un nivel anormal de scăzut al glucozei în sânge)
• lupusul
• scleroza multiplă
• tumoarea cerebrală
• o boală sau o leziune apărută brusc, cum ar fi febra sau un traumatism cranian

Tulburarea legată de consumul de alcool și consumul de droguri pot declanșa un episod psihotic.

O persoană poate avea, de asemenea, un episod psihotic dacă întrerupe brusc consumul de alcool sau de droguri după ce le-a folosit o perioadă îndelungată. Acest lucru este cunoscut sub numele de sevraj.

Este posibil, de asemenea, să apară psihoză după consumul unor cantități mari de alcool sau dacă vă aflați sub influența drogurilor.

Drogurile cunoscute ca putând declanșa episoade psihotice includ:

• cocaina
• amfetamina (speed)
• metamfetamina (crystal meth)
• mefedrona
• MDMA (ecstasy)
• canabisul
• LSD (acid)
• psilocibina (ciupercile halucinogene)
• ketamina

Medicamente

În situații rare, psihoza poate apărea și ca efect secundar al unor tipuri de medicamente sau ca urmare a unei supradoze de medicament.

Nu întrerupeți niciodată administrarea unui medicament prescris decât dacă vă recomandă acest lucru medicul de familie sau un alt profesionist calificat din domeniul sănătății responsabil de îngrijirea dumneavoastră.

Consultați medicul de familie dacă aveți efecte secundare psihotice cauzate de medicamente.

S-au făcut numeroase cercetări despre modul în care psihoza afectează creierul și despre cum modificările din creier pot declanșa simptomele psihozei.

Se consideră că psihoza ar putea fi legată de creșterea activității neurotransmițătorilor din creier.

Neurotransmițătorii, cum ar fi dopamina, sunt substanțe chimice care ajută la transmiterea informațiilor în interiorul creierului.

Dovezile privind rolul dopaminei în psihoză provin din faptul că medicamentele cunoscute pentru reducerea efectelor dopaminei în creier reduc și simptomele psihozei.

Nu există niciun test care să confirme cu certitudine diagnosticul de psihoză. Totuși, medicul dumneavoastră de familie vă va întreba despre simptome și despre posibilele cauze.

De exemplu, vă poate întreba:

• dacă luați vreun medicament
• despre consumul de alcool sau droguri
• cum v-a fost starea de spirit – de exemplu, dacă ați fost deprimat(ă)
• cum v-ați descurcat zi de zi – de exemplu, dacă încă mai lucrați
• dacă aveți antecedente familiale de afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi schizofrenia
• despre detaliile halucinațiilor dumneavoastră, de exemplu dacă ați auzit voci
• despre detaliile ideilor delirante, de exemplu dacă simțiți că vă controlează cineva
• dacă v-ați făcut rău sau v-ați gândit să vă faceți rău
• despre orice alte simptome pe care le aveți

Dovezile care susțin tratamentul precoce al psihozei înseamnă că este probabil să fiți trimis(ă) de urgență la un specialist.

De regulă, veți fi trimis(ă) la un medic psihiatru. Îngrijirea poate implica mai mulți specialiști:

• un psihiatru – un medic cu pregătire suplimentară în tratarea afecțiunilor de sănătate mintală
• un asistent medical de sănătate mintală – un asistent medical cu pregătire de specialitate în afecțiunile de sănătate mintală
• un psiholog – un profesionist din domeniul sănătății specializat în evaluarea și tratarea afecțiunilor de sănătate mintală
• un asistent social – care poate oferi ajutor practic și sprijin în probleme precum locuința și finanțele

Psihiatrul dumneavoastră va efectua o evaluare completă pentru a identifica și diagnostica orice afecțiune mintală subiacentă care ar putea cauza simptomele dumneavoastră. Acest lucru va fi util atunci când se va planifica tratamentul pentru psihoză.

Lipsa de conștientizare și nivelul de suferință asociate psihozei fac ca persoanele care o experimentează să nu fie întotdeauna capabile să își recunoască simptomele.

Pot fi reticente să meargă la medicul de familie dacă cred că nu au nimic. Poate fi nevoie să le ajutați să obțină sprijin și tratament.

Dacă considerați că persoana reprezintă o amenințare imediată de pericol pentru sine sau pentru ceilalți, sunați la 112.

Dacă cineva are o psihoză foarte severă, poate fi internat obligatoriu în spital pentru evaluare și tratament.

Tratamentul psihozei poate depinde de cauză, dar de obicei implică o combinație de:

• medicamente antipsihotice – care pot ajuta la ameliorarea simptomelor psihozei
• terapii prin discuție – terapia individuală cognitiv-comportamentală (TCC) și intervențiile familiale (o formă de terapie care poate implica partenerii, membrii familiei și prietenii apropiați) pot fi de ajutor
• sprijin social – sprijin pentru nevoi sociale, cum ar fi educația, angajarea sau locuința

Unor persoane li se recomandă să ia antipsihotice pe termen lung (și posibil pentru tot restul vieții). Alte persoane pot reduce treptat doza și apoi pot opri complet administrarea, dacă există o ameliorare semnificativă a simptomelor.

Nu întrerupeți brusc administrarea medicamentelor prescrise, deoarece acest lucru ar putea declanșa o recidivă a simptomelor.

Dacă episoadele psihotice ale unei persoane sunt severe, aceasta poate avea nevoie de internare într-un spital de psihiatrie pentru tratament.

Tratamentul dumneavoastră va implica, probabil, o echipă de profesioniști în sănătate mintală care lucrează împreună.

Medicamentele antipsihotice sunt de obicei recomandate ca prim tratament pentru psihoză. Acestea acționează blocând efectul neurotransmițătorilor, cum ar fi dopamina, care sunt substanțe chimice ce transmit mesaje în creier.

Cu toate acestea, nu sunt potrivite sau eficiente pentru toată lumea, deoarece efectele secundare pot afecta persoanele în mod diferit. În special, antipsihoticele vor fi monitorizate îndeaproape la persoanele care au și epilepsie, o afecțiune care provoacă convulsii sau crize.

Persoanele care au boli cardiovasculare – afecțiuni care afectează inima, vasele de sânge sau circulația, cum ar fi bolile de inimă – vor fi, de asemenea, monitorizate îndeaproape.

Antipsihoticele pot reduce de obicei senzația de anxietate în câteva ore de la administrare, dar pot dura câteva zile sau săptămâni pentru a reduce simptomele psihotice, cum ar fi halucinațiile sau gândurile delirante.

Antipsihoticele pot fi administrate pe cale orală sau sub formă de injecție. Există mai multe antipsihotice cu eliberare lentă, la care aveți nevoie doar de o injecție la fiecare 1 până la 4 săptămâni.

Efecte secundare

Antipsihoticele pot avea efecte secundare, deși nu toată lumea le va resimți, iar severitatea lor va diferi de la o persoană la alta.

Efectele secundare pot include:

• somnolență
• tremurături
• creștere în greutate
• agitație
• spasme și contracții musculare – când mușchii se scurtează strâns și dureros
• vedere încețoșată
• amețeli
• constipație
• scăderea apetitului sexual (libidoului)
• gură uscată

Spuneți medicului de familie sau unui lucrător din domeniul sănătății mintale dacă aveți efecte secundare care devin deosebit de supărătoare. Este posibil să existe un medicament antipsihotic alternativ pe care îl puteți lua și care provoacă mai puține efecte secundare.

Rareori, antipsihoticele pot declanșa sentimente suicidare sau un impuls de auto-vătămare. Sunați la 112 sau mergeți la urgențe acum dacă aveți gânduri despre a vă pune capăt vieții sau a vă face rău.

Nu încetați niciodată să luați medicamentele prescrise decât dacă vă sfătuiește un profesionist calificat din domeniul sănătății responsabil de îngrijirea dumneavoastră.

Întreruperea bruscă a medicamentelor prescrise ar putea declanșa revenirea simptomelor (recidivă). Când va fi momentul să încetați să luați medicamentul, acest lucru se va face treptat.

Terapiile prin discuție pot ajuta la reducerea intensității și a anxietății cauzate de psihoză. Există mai multe tipuri posibile de terapie prin discuție.

Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) pentru psihoză se bazează pe înțelegerea modului în care oamenii dau sens experiențelor lor și de ce unii devin tulburați de acestea.

Un terapeut TCC vă poate încuraja să luați în considerare diferite moduri de a înțelege ceea ce vi se întâmplă. Scopul este să vă ajute să atingeți obiective care sunt semnificative și importante pentru dumneavoastră, cum ar fi reducerea suferinței, revenirea la muncă, educație sau formare ori recăpătarea unui sentiment de control.

Intervenția familială

Intervenția familială este cunoscută ca fiind o formă eficientă de terapie pentru persoanele cu psihoză. Este o modalitate de a vă ajuta atât pe dumneavoastră, cât și familia să faceți față afecțiunii.

După un episod de psihoză, este posibil să depindeți de membrii familiei pentru îngrijire și sprijin. Deși majoritatea membrilor familiei sunt bucuroși să ajute, stresul de a îngriji pe cineva poate pune presiune pe orice familie.

Terapia familială implică o serie de întâlniri care au loc pe o perioadă de 3 luni sau mai mult. Întâlnirile pot include:

• discutarea afecțiunii dumneavoastră și a modului în care ar putea evolua, precum și a tratamentelor disponibile
• explorarea modalităților de sprijinire a unei persoane cu psihoză
• stabilirea modului de rezolvare a problemelor practice cauzate de psihoză, cum ar fi planificarea gestionării episoadelor psihotice viitoare

Grupuri de auto-ajutorare

Dacă treceți prin episoade de psihoză, vă poate fi de folos să fiți în preajma altor persoane care au avut experiențe similare.

Dacă tratamentul pentru psihoză nu funcționează, vi se poate oferi reabilitare psihosocială.

Scopul reabilitării este să vă dezvoltați încrederea și abilitățile pentru a face față afecțiunii și a deveni cât mai independent posibil.

Vi se vor oferi diferite tipuri de sprijin pe măsură ce nevoile dumneavoastră se schimbă și puteți parcurge procesul de reabilitare de mai multe ori, dacă este necesar.

Echipa de reabilitare va include persoane din diferite părți ale sistemului de sănătate și îngrijire, cum ar fi un medic psihiatru, un asistent medical de sănătate mintală, un terapeut ocupațional și un asistent social. În funcție de nevoile dumneavoastră, puteți consulta și alte persoane care vă pot ajuta, cum ar fi un dietetician sau un antrenor de exerciții fizice.

Echipa dumneavoastră va colabora cu dumneavoastră pentru a decide tipurile de îngrijire de care aveți nevoie pentru sănătatea fizică și mintală, ceea ce se numește planul dumneavoastră de îngrijire. De asemenea, vă vor ajuta să stabiliți obiective pe care doriți să le atingeți, cum ar fi să vă descurcați singur cu gătitul și cumpărăturile sau să vă întoarceți la muncă.

Dacă treceți printr-un episod psihotic deosebit de sever și echipa care vă îngrijește consideră că ați fi cel mai bine îngrijit(ă) într-un spital sau o clinică, vă vor explica acest lucru și vă vor încuraja să vă internați voluntar pentru îngrijire.

Dacă refuzați să mergeți la spital și se consideră că reprezentați un pericol semnificativ pentru dumneavoastră sau pentru ceilalți, puteți fi internat(ă) obligatoriu într-un spital, în condițiile prevăzute de Legea sănătății mintale nr. 487/2002.

Veți fi ținut(ă) în spital doar atât timp cât este necesar, pentru a putea primi tratamentul adecvat.

Dacă sunteți internat(ă) nevoluntar, se vor face toate eforturile pentru a obține consimțământul dumneavoastră pentru tratament. Profesioniștii din domeniul sănătății vă vor explica orice tratament de care aveți nevoie.

Violență și agresivitate

Actele de violență și agresivitate sunt destul de rare la persoanele cu psihoză. Este mai probabil ca acestea să fie victime ale violenței decât să fie violente.

Cu toate acestea, pot exista momente în care comportamentul dumneavoastră vă pune pe dumneavoastră sau pe alții în pericol de a fi răniți. Personalul de sănătate mintală este instruit să gestioneze comportamentul agresiv.

Vor încerca să ajute la reducerea oricărui stres, agitație și agresivitate, dar poate fi necesar să vă imobilizeze fără să vă rănească. Acest lucru este cunoscut sub numele de contenție fizică. Apoi puteți fi mutat(ă) într-o cameră izolată.

În unele cazuri, poate fi necesar să vi se administreze medicamente care vă vor face foarte repede să vă relaxați.

Vi se va oferi medicamentul în mod voluntar, sub formă de comprimate, dar puteți fi tratat(ă) fără consimțământul dumneavoastră dacă refuzați. Acest lucru poate implica administrarea unei injecții cu un tranchilizant (tranchilizare rapidă).

Este important să subliniem că aceste metode sunt folosite doar în circumstanțe extreme și nu sunt utilizate în mod obișnuit pentru tratarea psihozei.

Persoanele cu antecedente de psihoză sunt mai predispuse decât altele la probleme legate de consumul de droguri sau alcool, sau ambele.

Unele persoane folosesc aceste substanțe ca modalitate de a gestiona simptomele psihotice.

Dar consumul de alcool sau droguri poate agrava simptomele psihotice sau poate cauza alte probleme.

Autovătămare și suicid

Persoanele cu psihoză au un risc mai mare decât media de autovătămare și suicid.

Consultați medicul de familie dacă vă autovătămați.

Dacă aveți gânduri suicidare, puteți:

• să mergeți la cea mai apropiată unitate de urgențe și să spuneți personalului cum vă simțiți
• să contactați medicul de familie
• să vorbiți cu un prieten, un membru al familiei sau cu cineva în care aveți încredere
• să faceți o programare urgentă la medicul de familie sau la psihiatru

Nu conduceți în timpul unui episod de psihoză.

Trebuie să vă adresați imediat medicului de familie dacă aveți simptome de psihoză.

Este important ca psihoza să fie tratată cât mai curând posibil, deoarece tratamentul precoce poate fi mai eficient.

Medicul de familie vă poate adresa câteva întrebări pentru a ajuta la determinarea cauzei psihozei.

De asemenea, ar trebui să vă trimită la un specialist în sănătate mintală pentru evaluare și tratament suplimentar.