Psihoză postpartum

Simptomele încep de obicei brusc în primele 2 săptămâni după naștere – adesea în câteva ore sau zile de la naștere. Mai rar, pot apărea la câteva săptămâni după nașterea copilului.

Simptomele pot include:

• halucinații – auzirea, vederea, mirosirea sau simțirea unor lucruri care nu există
• idei delirante – suspiciuni, temeri, gânduri sau convingeri care este puțin probabil să fie adevărate
• manie – senzația de a fi foarte „exaltat(ă)” sau hiperactiv(ă), de exemplu, vorbire și gândire accelerate, agitație sau pierderea inhibițiilor normale
• dispoziție scăzută – semne de depresie, retragere în sine sau tendința de a plânge, lipsă de energie, pierderea poftei de mâncare, anxietate, agitație sau tulburări de somn
• uneori un amestec de dispoziție maniacală și dispoziție scăzută – sau schimbări rapide de dispoziție
• confuzie severă

Nu este clar ce cauzează psihoza postpartum, dar aveți un risc mai mare dacă:

• aveți deja un diagnostic de tulburare bipolară sau schizofrenie
• aveți antecedente familiale de boli mintale, în special psihoză postpartum (chiar dacă nu aveți antecedente personale de boli mintale)
• ați dezvoltat psihoză postpartum după o sarcină anterioară

Dacă aveți un risc crescut de a dezvolta psihoză postpartum, ar trebui să beneficiați de îngrijire de specialitate în timpul sarcinii sau înainte de aceasta și să fiți consultat(ă) de un psihiatru cu competență în sănătate mintală perinatală.

Scopul este ca toți cei implicați în îngrijirea dumneavoastră să fie conștienți de riscul de psihoză postpartum. Ar trebui să stabiliți împreună un plan de îngrijire pentru perioada sarcinii și după naștere.

Veți primi o copie scrisă a planului de îngrijire, care explică modul în care dumneavoastră și familia dumneavoastră puteți obține rapid ajutor dacă vă îmbolnăviți, precum și strategiile pe care le puteți folosi pentru a reduce riscul de îmbolnăvire.

Tratamentul are loc de obicei în spital. În mod ideal, acest lucru s-ar întâmpla împreună cu copilul dumneavoastră, într-o secție de psihiatrie specializată pentru mame și copii. Dacă nu există o astfel de secție, puteți fi internată într-o secție de psihiatrie generală.

Majoritatea persoanelor cu psihoză postpartum se recuperează complet, cu condiția să primească tratamentul corect.

Medicamente

Vi se pot prescrie 1 sau mai multe dintre următoarele:

• antipsihotice – pentru a ajuta la simptomele maniacale și psihotice, cum ar fi delirurile sau halucinațiile
• stabilizatoare de dispoziție (de exemplu, litiu) – pentru a vă stabiliza dispoziția și a preveni reapariția simptomelor
• antidepresive – pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor dacă aveți simptome semnificative de depresie și pot fi utilizate împreună cu un stabilizator de dispoziție

Terapia electroconvulsivantă (ECT)

Terapia electroconvulsivantă (ECT) este uneori recomandată dacă toate celelalte opțiuni de tratament au eșuat sau când situația este considerată a pune viața în pericol.

Terapia psihologică

Pe măsură ce avansați în recuperare, vă poate fi de folos să consultați un terapeut pentru terapia cognitiv-comportamentală (TCC). TCC este o terapie prin discuție care vă poate ajuta să vă gestionați problemele schimbând modul în care gândiți și vă comportați.

Alte forme de sprijin

Poate fi dificil să acceptați experiența psihozei postpartum pe măsură ce vă recuperați.

Discuțiile cu alte persoane care au trecut prin această boală pot fi de ajutor.

Cele mai severe simptome tind să dureze între 2 și 12 săptămâni, iar recuperarea completă poate dura între 6 și 12 luni sau chiar mai mult. Cu tratament și sprijinul potrivit, majoritatea persoanelor cu psihoză postpartum se recuperează complet.

Un episod de psihoză postpartum este uneori urmat de o perioadă de depresie, anxietate și încredere scăzută în sine. S-ar putea să vă ia ceva timp să procesați ceea ce s-a întâmplat.

Unele mame au dificultăți în a crea o legătură cu bebelușul lor după un episod de psihoză postpartum sau simt o oarecare tristețe pentru că au pierdut timp prețios cu acesta. Cu sprijinul partenerului, al familiei, al prietenilor și al medicului psihiatru sau discutând cu alte persoane care au trecut prin această experiență, puteți depăși aceste sentimente.

Multe persoane care au avut psihoză postpartum au ulterior alți copii. Deși există aproximativ o șansă din două să aveți un alt episod după o viitoare sarcină, ar trebui să puteți primi ajutor rapid cu îngrijirea potrivită, iar riscurile pot fi reduse prin intervenții adecvate.

Psihoza postpartum poate avea un impact major asupra vieții dumneavoastră, dar există sprijin disponibil.

Sprijin pentru persoanele în recuperare

Persoanele cu psihoză postpartum vor avea nevoie de sprijin pentru a le ajuta în recuperare.

Cum vă puteți ajuta partenera, ruda sau prietena:

• fiți calm(ă) și oferiți sprijin
• faceți-vă timp să ascultați
• ajutați la treburile casnice și la gătit
• ajutați la îngrijirea copilului și la hrănirile din timpul nopții
• lăsați-o să doarmă cât mai mult posibil
• ajutați la cumpărături
• mențineți locuința cât mai calmă și liniștită posibil
• nu aveți prea mulți vizitatori

Sprijin pentru parteneri, rude și prieteni

Psihoza postpartum poate fi tulburătoare și pentru parteneri, rude și prieteni.

Dacă partenera, ruda sau prietena dumneavoastră trece printr-un episod de psihoză postpartum sau se recuperează, nu ezitați să cereți ajutor pentru dumneavoastră.

Discutați cu un specialist în sănătate mintală.

Psihoza postpartum este o boală mintală gravă care trebuie tratată ca o urgență medicală. Se poate agrava rapid, iar boala poate pune în pericol siguranța mamei și a copilului.

Dacă credeți că dumneavoastră sau cineva cunoscut ați putea avea simptome de psihoză postpartum, solicitați imediat o evaluare medicală urgentă.

Dacă nu puteți vorbi cu medicul de familie sau nu știți ce să faceți în continuare, sunați la 112.

Mergeți la urgențe sau sunați la 112 dacă credeți că dumneavoastră sau cineva cunoscut ați putea fi în pericol de vătămare iminentă.

Rețineți că, dacă aveți psihoză postpartum, este posibil să nu vă dați seama că sunteți bolnav(ă). Partenerul, familia sau prietenii pot observa semnele și trebuie să acționeze.