Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Prostată mărită

Actualizat:

Despre boală

Prostata este o glandă mică situată sub vezica urinară, care produce lichidul seminal și controlează fluxul de urină din vezică spre penis.

Dacă se mărește (se hipertrofiază), poate exercita presiune asupra tubului care transportă urina din vezică (uretra), provocând probleme la urinare.

Simptome

Simptomele prostatei mărite

Principalele simptome ale prostatei mărite sunt problemele la urinare, cum ar fi:

  • dificultate la începerea urinării sau nevoia de a forța ori de a vă încorda pentru a urina
  • un jet slab de urină, care se oprește și pornește, și un timp mai lung decât de obicei pentru golirea vezicii urinare
  • senzația că nu puteți goli complet vezica urinară
  • pierderi de urină după ce terminați de urinat
  • nevoia de a urina mai des sau urgent, inclusiv trezitul noaptea pentru a urina

Simptomele se dezvoltă de obicei lent și se pot agrava treptat pe măsură ce înaintați în vârstă.

Ce puteți face pentru a ameliora simptomele prostatei mărite

Există câteva lucruri pe care le puteți face și care pot ajuta la ameliorarea simptomelor prostatei mărite.

Ce să faceți

  • reduceți consumul de alcool și cofeină, deoarece vă pot face să urinați mai des

  • reduceți cantitatea de lichide consumate înainte de culcare sau înainte de a ieși din casă – dar asigurați-vă că beți suficient în restul zilei

  • asigurați-vă că mâncați suficiente fibre pentru a preveni constipația, care poate pune presiune pe vezica urinară

  • mențineți o greutate sănătoasă, deoarece excesul de greutate poate agrava simptomele

  • așteptați câteva momente după ce ați urinat și apoi încercați să urinați din nou, pentru a vă goli complet vezica

  • încercați să plasați vârfurile degetelor la 3 lățimi de deget în spatele scrotului după ce terminați de urinat și apăsați ușor în timp ce mișcați degetele înainte și în sus, spre baza penisului, pentru a ajuta la eliminarea ultimelor picături

  • întrebați medicul de familie sau farmacistul dacă vreun medicament pe care îl luați pentru alte afecțiuni ar putea să vă agraveze simptomele

Ce să nu faceți

  • nu vă forțați și nu împingeți când urinați – încercați să vă relaxați când urinați

  • nu reduceți prea mult consumul de lichide, deoarece acest lucru poate cauza probleme precum infecțiile tractului urinar

Cauze și factori de risc

Se consideră că mărirea prostatei poate fi cauzată de modificări ale nivelului hormonilor dumneavoastră pe măsură ce înaintați în vârstă.

Mărirea prostatei este foarte frecventă. Este mai probabil să o dezvoltați dacă aveți peste 50 de ani și dacă alte persoane din familia dumneavoastră au prostata mărită.

Mărirea prostatei nu este cauzată de cancerul de prostată și nu crește riscul de a face cancer de prostată.

Diagnostic și analize

Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea prostata mărită, vă va întreba despre simptomele dumneavoastră, cum ar fi cât de des urinați.

Este posibil să vă ceară să vă examineze burta (abdomenul) și penisul și să introducă un deget în anus pentru a verifica dimensiunea prostatei (tușeu rectal).

De obicei, vi se va cere să țineți un jurnal timp de cel puțin 3 zile cu privire la cât beți, cât de des urinați și ce cantitate de urină eliminați.

Analizele pe care medicul de familie le-ar putea efectua includ:

  • analiza unei probe de urină
  • o analiză de sânge numită test PSA

Este posibil să vă trimită la un specialist în spital pentru mai multe investigații, cum ar fi:

  • o uroflowmetrie, în cadrul căreia urinați într-un aparat care măsoară modul în care urinați
  • o ecografie a vezicii urinare
  • o procedură de examinare a interiorului vezicii urinare cu o cameră (cistoscopie)

Analize și investigații

Ecografia · Analizele de sânge · Cistoscopia · PSA (antigenul specific prostatic) · Testul PSA · Examinare rectală · Urografie intravenoasă

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar uneori pot dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Cistoscopie

Motive pentru efectuarea unei cistoscopii

O cistoscopie poate fi efectuată pentru a verifica ce cauzează simptomele vezicii urinare, pentru a trata unele afecțiuni ale vezicii urinare sau pentru a ajuta la diagnosticarea și tratarea cancerului de vezică urinară.

Verificarea simptomelor vezicii urinare

O cistoscopie poate fi folosită pentru a verifica ce cauzează simptomele vezicii urinare, cum ar fi:

  • sânge în urină
  • infecții ale tractului urinar (ITU)
  • incontinență urinară
  • durere în partea inferioară a burții (durere pelvină) care nu dispare
  • simptome care afectează urinarea, cum ar fi durerea la urinare, urinarea mai frecventă decât în mod normal sau senzația că nu ați golit complet vezica după urinare
Tratarea afecțiunilor vezicii urinare

Este posibil să vi se efectueze o cistoscopie și pentru a trata anumite afecțiuni ale vezicii urinare.

Un cistoscop poate fi folosit pentru a:

  • îndepărta pietrele la vezica urinară
  • ajuta la micșorarea prostatei dacă aveți hipertrofie de prostată
  • injecta medicamente direct în vezică, cum ar fi toxina botulinică pentru vezica hiperactivă
  • repara leziuni ale vezicii urinare
  • preleva o mostră de celule pentru testare (o biopsie)
Verificarea și tratarea cancerului de vezică urinară

O biopsie poate fi folosită pentru a verifica orice modificări ale vezicii urinare, care ar putea fi cancer de vezică urinară.

Cancerul de vezică urinară poate fi dificil de diagnosticat, așa că este posibil să vi se efectueze și alte teste.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu cancer de vezică urinară, o cistoscopie poate fi folosită pentru a:

  • îndepărta o tumoare din vezica urinară
  • verifica cât de bine funcționează tratamentul, cum ar fi chimioterapia

Cum să vă pregătiți pentru o cistoscopie

Modul de pregătire pentru o cistoscopie diferă în funcție de tipul de cistoscopie pe care îl veți avea.

Tipuri de cistoscopie

Există 2 tipuri de cistoscopie:

  • cistoscopia flexibilă – care folosește un tub subțire și flexibil cu o cameră și este adesea folosită pentru a verifica simptomele vezicii urinare
  • cistoscopia rigidă – folosește un tub drept, rigid, cu o cameră în interior și este adesea folosită pentru a trata afecțiunile vezicii urinare

Ar trebui să vi se spună ce tip de cistoscopie veți avea și dacă există ceva ce trebuie să faceți pentru a vă pregăti.

Dacă nu știți, contactați medicul care v-a recomandat cistoscopia pentru recomandări.

Pregătirea pentru o cistoscopie flexibilă

O cistoscopie flexibilă se efectuează de obicei cu anestezie locală pentru a amorți zona din jurul uretrei (tubul prin care iese urina).

Ar trebui să puteți mânca și bea normal în ziua cistoscopiei flexibile.

Pregătirea pentru o cistoscopie rigidă

O cistoscopie rigidă poate fi efectuată cu:

  • anestezie generală, în care dormiți în timpul procedurii
  • anestezie generală (dormiți în timpul procedurii) sau anestezie administrată în coloană (anestezie spinală), care amorțește jumătatea inferioară a corpului în timpul procedurii

Dacă veți avea anestezie generală, vi se poate cere să veniți la o consultație de evaluare cu aproximativ o săptămână înainte de cistoscopie. Aceasta implică de obicei o asistentă care vă ia câteva măsurători, cum ar fi tensiunea arterială. Acest lucru ajută la planificarea utilizării în siguranță a anesteziei.

De obicei, vi se va spune să evitați să mâncați sau să beți (să țineți post) cu câteva ore înainte de o cistoscopie rigidă. Vi se vor oferi informații mai detaliate despre acest lucru.

De asemenea, veți avea nevoie de cineva care să vă ducă acasă după o cistoscopie rigidă și să rămână cu dumneavoastră timp de 24 de ore după aceea.

Ce se întâmplă în timpul unei cistoscopii

Probabil vi se va cere să mergeți la un spital sau o clinică locală pentru a vi se efectua cistoscopia.

Înainte de procedură, vi se va cere să vă goliți vezica urinară prin urinare. În același timp, vi se poate cere să oferiți o probă de urină pentru a verifica eventualele infecții. Dacă aveți o infecție, cistoscopia poate fi reprogramată.

Efectuarea unei cistoscopii flexibile
  1. Vi se va cere să vă dezbrăcați, în spatele unui paravan, de la talie în jos. Vi se va da un halat pe care să îl purtați.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe o masă de examinare sau pe un pat.
  3. Se va folosi un gel anestezic local pentru a amorți zona din jurul uretrei (tubul care transportă urina din vezică în afara corpului).
  4. Un tub subțire și flexibil, cu o cameră în interior (cistoscop), este introdus ușor în uretră și avansat prin aceasta până în vezică.
  5. O soluție salină este pompată în vezică pentru a o umfla. Acest lucru face mai ușoară vizualizarea interiorului.
  6. Cistoscopul este mișcat în interiorul vezicii pentru a o examina. Imaginile sunt transmise pe un ecran pe care îl puteți urmări, dacă doriți.
  7. Prin cistoscop pot fi folosite instrumente pentru a preleva o mică mostră de celule pentru testare (biopsie).
  8. După finalizarea testului, cistoscopul este îndepărtat ușor din vezică.

O cistoscopie flexibilă durează de obicei aproximativ 10 până la 15 minute.

Efectuarea unei cistoscopii rigide
  1. Vi se va administra fie o anestezie generală (astfel încât să dormiți în timpul procedurii), fie vi se va amorți jumătatea inferioară a corpului cu anestezic administrat în coloană (anestezie spinală).
  2. Un tub cu o cameră în interior (cistoscop) este introdus ușor în uretră și avansat prin aceasta până în vezică.
  3. O soluție salină este pompată în vezică pentru a o umfla. Acest lucru face mai ușoară vizualizarea interiorului și efectuarea oricărui tratament.
  4. Prin cistoscop pot fi folosite instrumente pentru a preleva o mică mostră de celule pentru testare (biopsie) sau pentru a trata anumite afecțiuni.
  5. Orice incizii făcute în timpul testării sau tratamentului sunt închise, iar cistoscopul este îndepărtat ușor din vezică.

O cistoscopie rigidă durează de obicei aproximativ 30 de minute.

După o cistoscopie

Dacă ați făcut o cistoscopie flexibilă, puteți pleca acasă imediat ce procedura s-a încheiat. Vă puteți relua munca și activitățile obișnuite de îndată ce vă simțiți în stare.

Dacă ați făcut o cistoscopie rigidă, de obicei puteți pleca acasă după ce vă reveniți din efectele anestezicului și puteți urina.

Pentru majoritatea persoanelor, acest lucru durează câteva ore.

Dacă ați avut anestezie spinală sau generală, cineva trebuie să vă ducă acasă și să rămână cu dumneavoastră timp de 24 de ore.

În această perioadă de 24 de ore, nu:

  • consumați alcool
  • conduceți
  • folosiți utilaje grele sau complexe

Este posibil să aveți o cantitate mică de sânge în urină timp de câteva zile după cistoscopie. De asemenea, urinarea poate fi dureroasă.

Aceste simptome ar trebui să treacă în câteva zile și, de obicei, nu sunt motive de îngrijorare. Paracetamolul sau ibuprofenul pot ajuta la tratarea durerii. Discutați cu medicul de familie dacă simptomele nu dispar după câteva zile.

Obținerea rezultatelor cistoscopiei

După cistoscopie, medicul sau asistenta vă poate spune dacă a observat modificări la nivelul vezicii urinare.

Ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează, inclusiv dacă veți avea nevoie de mai multe analize sau tratament.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate și pașii următori.

Dacă a fost prelevată o mostră de celule pentru analiză (biopsie), de obicei durează 1 până la 2 săptămâni pentru a obține rezultatele.

Dacă rezultatele arată că aveți cancer, veți fi îndrumat(ă) către o echipă specializată în îngrijirea cancerului.

Posibile complicații ale cistoscopiei

Cistoscopia este o procedură frecventă, iar complicațiile grave sunt rare. Medicul sau asistenta vă vor explica toate riscurile posibile.

Infecție de tract urinar

Există un risc mic de a face o infecție de tract urinar după o cistoscopie.

Infecția poate afecta vezica urinară, rinichii și tuburile care le leagă.

De obicei, veți avea nevoie de antibiotice pentru a trata o infecție de tract urinar.

Probleme la golirea vezicii urinare

Veți fi verificat(ă) pentru a vedea dacă puteți urina înainte de a fi trimis(ă) acasă. Dar, uneori, umflarea vezicii urinare și a uretrei poate face să nu puteți urina odată ajuns(ă) acasă. Acest lucru poate cauza umflare sau durere în burtă.

Este posibil să fie nevoie să vi se introducă un tub în uretră pentru a drena urina din vezică (cateter urinar) până când puteți urina din nou.

Lezarea vezicii urinare

Foarte rar, vezica urinară poate fi lezată în timpul cistoscopiei. Acest lucru poate cauza sânge în urină, care poate fi abundent sau poate continua timp de câteva zile.

Poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara acest lucru, dacă sângerarea nu se oprește.

Recomandare non-urgentă: consultați medicul dacă:
  • aveți durere sau senzație de arsură când urinați, care nu dispare după câteva zile
  • simțiți nevoia să urinați mai des sau mai urgent decât de obicei
  • urina dumneavoastră arată tulbure

Anunțați medicul că ați făcut o cistoscopie.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
  • credeți că aveți o infecție de tract urinar și aveți febră (sau vă este cald, frig ori aveți frisoane) sau aveți o temperatură foarte scăzută, sub 36°C
  • aveți durere în partea de jos a burții sau durere în spate, chiar sub coaste
  • aveți sânge în urină care este abundent sau nu dispare după câteva zile

Dacă nu puteți vorbi cu medicul de familie sau nu îl puteți vedea, ori simptomele se agravează, sunați la 112 sau mergeți la urgențe.

Anunțați medicul sau serviciul de urgență că ați făcut o cistoscopie.

Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
  • nu puteți urina și burta dumneavoastră este umflată și dureroasă

Testul antigenului specific prostatic (PSA)

Ce este testul antigenului specific prostatic (PSA)?

Testul antigenului specific prostatic (PSA) este o analiză de sânge care măsoară nivelul PSA dintr-o probă de sânge. PSA este o proteină produsă de prostată. Prostata este o glandă din sistemul reproducător masculin. Se află chiar sub vezica urinară. Produce partea lichidă a spermei.

Este normal să aveți un nivel scăzut de PSA în sânge. Un nivel ridicat de PSA poate fi cauzat de:

  • Cancer de prostată
  • O prostată mărită (numită și hiperplazie benignă de prostată sau HBP)
  • Prostatită, inflamație (umflare și durere) a glandei prostatei
  • Alte probleme frecvente ale prostatei
  • Infecții ale tractului urinar (ITU)
  • Administrarea anumitor medicamente

Testul PSA nu poate arăta ce cauzează nivelurile anormale de PSA. Așadar, dacă nivelul dumneavoastră este ridicat, este posibil să aveți nevoie de alte teste.

Alte denumiri: PSA total, PSA liber

Pentru ce se folosește?

Testul PSA este folosit pentru depistarea cancerului de prostată. Depistarea cancerului înseamnă căutarea semnelor de cancer înainte ca acesta să provoace simptome. Dar testele de depistare nu pot diagnostica cancerul. Dacă un test de depistare găsește semne de cancer, veți avea nevoie de alte teste pentru a afla dacă aveți cancer și cât de grav poate fi.

Majoritatea cancerelor de prostată cresc foarte lent. Nu se extind dincolo de prostată și este posibil să nu provoace niciodată probleme de sănătate. De fapt, puteți trăi o viață lungă cu cancer de prostată și să nu știți niciodată că îl aveți. Scopul depistării cancerului de prostată este de a ajuta la găsirea cancerelor care pot fi mai predispuse să se extindă, astfel încât să poată fi tratate devreme. Dar există dificultăți și posibile riscuri în utilizarea testului PSA pentru depistarea cancerului de prostată:

  • Testul PSA nu poate face diferența între nivelurile anormale de PSA cauzate de cancerul de prostată și cele cauzate de afecțiuni necanceroase. Dacă nivelul dumneavoastră de PSA este ridicat, biopsia de prostată este singura modalitate de a afla dacă cauza este cancerul. Iar biopsiile de prostată au posibile riscuri, cum ar fi sângerare la locul biopsiei, sânge în spermă sau urină, infecție sau dificultăți la urinare.
  • Testul PSA poate duce la descoperirea și tratarea unui cancer de prostată care nu v-ar fi afectat niciodată sănătatea. Dacă se descoperă cancer de prostată:
    • Poate fi dificil să se facă diferența între cancerele cu creștere lentă și cele care sunt susceptibile să crească mai repede și să se extindă în corp.
    • Ați putea urma un tratament pentru cancer de prostată de care nu ați fi avut niciodată nevoie. Iar tratamentul cancerului poate provoca efecte adverse grave, cum ar fi:
      • Disfuncție erectilă, când un bărbat are probleme în a obține sau menține o erecție
      • Incontinență urinară, urinare necontrolată care vă face să pierdeți urină
      • Incontinență fecală, probleme în controlul intestinelor (scaunului)

Pentru a decide dacă testul PSA pentru depistarea cancerului de prostată este potrivit pentru dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră despre:

  • Riscul dumneavoastră de a dezvolta un tip grav de cancer de prostată. Dacă riscul este ridicat, posibilele beneficii ale descoperirii cancerului devreme pot depăși posibilele riscuri.
  • Starea dumneavoastră generală de sănătate. Sunteți suficient de bine pentru a urma tratament pentru cancerul de prostată dacă este descoperit?
  • Preferințele dumneavoastră. Cum vă simțiți în legătură cu posibilele beneficii și riscuri ale depistării, diagnosticării și tratamentului?

Testarea PSA poate fi folosită și pentru:

  • A ajuta la diagnosticarea cauzei afecțiunilor de prostată care nu sunt cancer
  • A monitoriza tratamentul pentru o afecțiune de prostată, inclusiv cancer

De ce am nevoie de un test PSA?

Este alegerea dumneavoastră dacă să faceți un test PSA pentru depistarea cancerului. Dumneavoastră și medicul dumneavoastră puteți lua în considerare riscul de a dezvolta un cancer grav care s-ar putea răspândi dacă nu este depistat devreme. Riscul dumneavoastră de cancer de prostată grav poate fi mai mare în funcție de:

  • Vârstă. Riscul de cancer de prostată crește după vârsta de 50 de ani.
  • Istoricul medical al familiei dumneavoastră. Dacă membri ai familiei dumneavoastră au avut cancer de prostată, riscul dumneavoastră poate fi mai mare.

De asemenea, puteți face un test PSA dacă:

  • Aveți simptome ale unei afecțiuni a prostatei, cum ar fi:
    • Urinare dureroasă, lentă și/sau frecventă
    • Sânge în urină sau în spermă
    • Durere pelviană și/sau de spate
    • Incontinență urinară
  • Aveți cancer de prostată. Medicul dumneavoastră poate folosi testarea PSA pentru a vă monitoriza starea sau pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul.

Ce se întâmplă în timpul unui test PSA?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Va trebui să evitați contactul sexual sau masturbarea cu 48 de ore înainte de testul PSA. Aceasta deoarece eliminarea spermei poate crește nivelul PSA, ceea ce poate face rezultatele mai puțin precise. De asemenea, anumite medicamente pot afecta rezultatele testului, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre orice medicamente pe care le luați. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Nu există un nivel specific normal sau anormal al PSA în sânge. În general, cu cât nivelul PSA este mai mare, cu atât este mai probabil să aveți cancer. Dar este posibil să aveți un PSA ridicat fără cancer de prostată sau un PSA scăzut cu cancer de prostată.

Dacă ați făcut un test PSA pentru screeningul cancerului de prostată sau pentru că aveți simptome la nivelul prostatei:

  • Nivelurile ridicate de PSA pot însemna că aveți cancer de prostată sau o afecțiune a prostatei care nu este cancer, cum ar fi o infecție (care provoacă prostatită) sau o prostată mărită. Dacă nivelurile dumneavoastră de PSA sunt mai mari decât normalul, medicul vă poate propune să faceți mai multe teste pentru a diagnostica cauza. Aceste teste pot include:
    • Un alt test PSA, mai ales dacă nu aveți niciun simptom. Nivelurile de PSA pot crește și scădea, așa că este util să vedeți dacă nivelurile dumneavoastră de PSA se modifică în timp.
    • Un tușeu rectal. Pentru acest test, medicul introduce un deget cu mănușă și lubrifiat în rect pentru a palpa prostata și a depista eventualii noduli sau orice altceva neobișnuit.
    • Un test de urină. O probă din urina dumneavoastră este testată pentru infecție.
    • O biopsie de prostată. Biopsia este o intervenție chirurgicală minoră. Medicul prelevează mostre de țesut din prostată pentru a fi studiate la microscop și a căuta celule canceroase. Biopsia este singura modalitate de a diagnostica cancerul. Poate fi recomandată dacă medicul consideră că ați putea avea cancer de prostată.

Dacă ați făcut un test PSA pentru a monitoriza cancerul de prostată sau tratamentul, întrebați medicul ce înseamnă un nivel ridicat de PSA. De obicei, medicul va analiza mai multe rezultate ale testelor de-a lungul timpului pentru a înțelege mai bine starea dumneavoastră.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul.

Examinare rectală

De ce se face un tușeu rectal

Este posibil să aveți nevoie de un tușeu rectal pentru a:

  • ajuta la identificarea cauzei unor simptome precum sângerare din zona anală, durere, constipație sau probleme la urinare
  • verifica afecțiuni care afectează zona anală, cum ar fi hemoroizii
  • verifica prezența unor umflături sau tumefacții la nivelul anusului sau rectului, care ar putea fi semnul unor afecțiuni, cum ar fi cancerul
  • verifica starea de sănătate a prostatei (o glandă mică situată sub vezica urinară la bărbați)

Ce se întâmplă în timpul unui tușeu rectal

Tușeul rectal poate fi efectuat la cabinetul medicului de familie, în spital sau într-o clinică.

Durează doar câteva minute. Poate fi inconfortabil, dar de obicei nu este dureros.

Puteți solicita un medic sau o asistentă de sex masculin sau feminin, dacă este disponibil(ă). Puteți avea alături un prieten, un membru al familiei sau un alt membru al personalului, dacă doriți.

Principalii pași sunt:

  1. Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan.
  2. De obicei, vi se va cere să vă întindeți pe partea stângă, cu genunchii aduși spre piept. Uneori, medicul sau asistenta vă va cere să adoptați o altă poziție care vă este confortabilă.
  3. Medicul sau asistenta vă va îndepărta fesele și va verifica exteriorul anusului.
  4. Va introduce ușor un deget în anus. Va purta mănuși și va aplica un gel lubrifiant pe deget.
  5. Vi se poate cere să strângeți mușchiul din jurul anusului pentru a verifica cât de bine funcționează.
  6. Va palpa cu atenție interiorul anusului și al rectului.
Informații:

Vă puteți simți jenat sau anxios, dar medicul sau asistenta sunt obișnuiți să efectueze tușee rectale și va încerca să vă ajute să vă simțiți mai relaxat(ă).

Obținerea rezultatelor examenului rectal

După un examen rectal, medicul sau asistenta vă vor spune imediat dacă au găsit ceva și ce ar putea însemna acest lucru.

Este posibil să fie nevoie să vă trimită pentru mai multe analize.

Urografie intravenoasă

Ce este urografia intravenoasă?

Urografia intravenoasă folosește raze X și o substanță de contrast pentru a obține imagini clare ale organelor tractului urinar. Acestea sunt organele care produc urina și o elimină din corp. Ele includ:

  • Rinichii, două organe situate sub cutia toracică, câte unul de fiecare parte a coloanei vertebrale. Ei filtrează sângele pentru a elimina deșeurile și excesul de apă prin urină.
  • Vezica urinară, un organ gol situat în pelvis (zona de sub burtă). Ea stochează urina.
  • Ureterele, tuburi subțiri care transportă urina de la rinichi la vezica urinară.

Substanța de contrast este injectată într-o venă folosind o linie intravenoasă (IV). Apoi călătorește prin sânge până la rinichi, care o filtrează. Substanța se acumulează în organele tractului urinar și le face să apară alb strălucitor pe radiografii. Acest lucru îi permite medicului dumneavoastră să observe blocaje sau alte probleme care afectează organele urinare.

Urografia intravenoasă nu mai este folosită frecvent în prezent. În schimb, medicii recomandă de obicei tomografii computerizate (CT) pentru a examina tractul urinar. Tomografiile CT pot oferi mai multe informații decât radiografiile obținute prin urografie intravenoasă. În anumite cazuri, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau ecografia pot fi, de asemenea, opțiuni pentru examinarea tractului urinar.

Medicul dumneavoastră vă poate explica avantajele și dezavantajele efectuării unei urografii intravenoase sau a unei tomografii CT.

Alte denumiri: urografie excretorie, pielogramă intravenoasă, urogramă excretorie

Pentru ce se utilizează?

Când se utilizează o urografie intravenoasă, aceasta poate ajuta la depistarea:

  • Problemelor structurale ale tractului urinar, cum ar fi un organ mai mare decât în mod normal sau situat într-o poziție neobișnuită
  • Pietrelor la rinichi
  • Blocajelor din tractul urinar, cum ar fi pietrele din vezica urinară sau uretere

Un medic poate utiliza, de asemenea, această investigație pentru a ajuta la depistarea:

  • Chisturilor renale
  • Tumorilor canceroase și necanceroase la nivelul rinichilor, vezicii urinare sau ureterelor
  • Malformațiilor congenitale care afectează structura tractului urinar, cum ar fi rinichiul spongios medular (o afecțiune care afectează tuburile mici din interiorul rinichilor)
  • Cicatricilor rezultate în urma unei infecții a tractului urinar (ITU)

La bărbați, radiografiile obținute în cadrul unei urografii intravenoase pot evidenția și prostata. Prostata este o glandă din sistemul reproducător masculin. Aceasta se află chiar sub vezica urinară și produce componenta lichidă a spermei. O urografie intravenoasă poate verifica prezența unei prostate mărite (hiperplazie benignă de prostată – HBP) sau a altor afecțiuni ale prostatei.

Urografia intravenoasă nu se utilizează de obicei în timpul sarcinii sau la sugari și copii.

De ce am nevoie de o urografie intravenoasă?

Este posibil să aveți nevoie de o urografie intravenoasă dacă prezentați simptome ale unei afecțiuni a tractului urinar. Acestea pot include:

  • Dureri ascuțite în abdomen (burtă), lateral, în zona inghinală sau în spate
  • Sânge în urină
  • Urină tulbure sau cu miros neplăcut
  • Durere la urinare
  • Nevoia de a urina frecvent sau imposibilitatea de a urina
  • Greață și vărsături
  • Umflarea picioarelor sau a gambelor
  • Febră și frisoane

De asemenea, este posibil să aveți nevoie de o urografie intravenoasă dacă ați avut multe infecții ale tractului urinar sau dacă ați suferit o leziune care ar fi putut afecta organele urinare.

Ce se întâmplă în timpul unei urografii intravenoase?

Urografia intravenoasă se efectuează într-un spital sau într-un centru de radiologie. Testul este adesea realizat de un asistent de radiologie (un profesionist din domeniul sănătății instruit să efectueze examinări cu raze X). Procedura durează aproximativ o oră, iar în acest timp:

  • De obicei, vă veți scoate hainele și veți îmbrăca un halat.
  • Vă veți întinde pe spate pe o masă de radiologie. Asistentul de radiologie va face o radiografie pentru a se asigura că aparatul este reglat corect pentru dumneavoastră.
  • Vi se va monta o perfuzie într-o venă de la braț sau de la mână. Prin aceasta, asistentul de radiologie va injecta substanța de contrast.
  • Vi se vor face mai multe radiografii pentru a vedea cum filtrează rinichii dumneavoastră substanța de contrast. Vi se poate cere să vă schimbați poziția.
  • Vi se va înfășura strâns o centură specială în jurul burții. Aceasta ajută la menținerea substanței de contrast în rinichi. După îndepărtarea centurii, se vor face mai multe radiografii pentru a arăta substanța de contrast trecând din rinichi prin uretere și în vezica urinară.
  • Vi se va cere să folosiți toaleta sau o ploscă pentru a urina înainte de finalizarea urografiei. Apoi se vor face ultimele radiografii pentru a vedea dacă a rămas urină în vezică. Acest lucru arată cât de bine funcționează vezica dumneavoastră la golirea urinei.

După test, consumul de lichide din abundență va ajuta la eliminarea substanței de contrast din organism.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru această investigație?

Medicul dumneavoastră vă va oferi instrucțiuni despre cum să vă pregătiți pentru o urografie intravenoasă. Probabil va trebui să țineți post (să nu mâncați sau să beți) după miezul nopții dinaintea investigației. De asemenea, vi se poate cere să luați un laxativ ușor în seara dinaintea urografiei intravenoase. Un laxativ este un medicament care vă ajută să vă goliți intestinele (scaunul).

Există riscuri la acest test?

Există o mică șansă să aveți o reacție alergică la substanța de contrast. Reacțiile pot fi adesea gestionate cu medicamente. Reacțiile grave sunt rare. Însă anumite afecțiuni pot crește probabilitatea unei reacții, cum ar fi:

  • Alte alergii
  • Insuficiență cardiacă congestivă
  • Diabet

Dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni, spuneți-i medicului dumneavoastră. Este posibil să puteți lua medicamente înainte de urografie pentru a reduce șansa de a reacționa la substanța de contrast.

Când se injectează substanța de contrast, este posibil să simțiți mâncărime, căldură sau greață. Unele persoane au un gust metalic în gură. Aceste efecte sunt inofensive și, de obicei, dispar rapid.

Spuneți-i medicului dumneavoastră dacă sunteți însărcinată sau credeți că ați putea fi însărcinată. O urografie intravenoasă implică o doză mică de radiații. Doza este sigură pentru majoritatea persoanelor, dar poate fi dăunătoare pentru făt.

Ce înseamnă rezultatele?

Imaginile urografiei vor fi analizate de un medic radiolog. Acesta este un medic specializat în examinarea radiografiilor, RMN-urilor și a altor imagini medicale pentru a diagnostica afecțiuni. Radiologul va trimite un raport cu rezultatele urografiei medicului dumneavoastră. Raportul va explica exact ce au arătat radiografiile.

În general, rezultatele normale înseamnă că:

  • Organele tractului urinar au avut un aspect normal și nu s-au observat blocaje
  • Rinichii, ureterele și vezica urinară au funcționat normal pentru a filtra substanța de contrast și a o elimina din organism
  • La bărbați, prostata a avut dimensiunea potrivită și nu s-au observat probleme

În general, rezultatele anormale înseamnă că:

  • Unul sau mai multe organe ale tractului urinar nu au părut să aibă dimensiunea sau forma potrivită ori nu se aflau în locul obișnuit
  • A fost descoperită o tumoare, o piatră, un chist, o leziune, o cicatrice sau o altă zonă neobișnuită de țesut care poate bloca fluxul de urină
  • Tractul urinar nu a filtrat substanța de contrast sau nu a eliminat-o din organism la fel de repede sau de complet cum ar fi trebuit
  • La bărbați, prostata a fost mai mare decât normal

Rezultatele anormale pot însemna multe lucruri diferite. De asemenea, pot fi inexacte dacă aveți:

  • Scaun sau gaze în colon
  • Flux sanguin deficitar către rinichi
  • Bariu în intestine, de obicei de la o investigație recentă cu bariu

Cereți medicului dumneavoastră să vă explice raportul și orice diagnostic. Dacă aveți rezultate anormale, medicul vă poate recomanda alte investigații, cum ar fi tomografii computerizate și RMN-uri, pentru a înțelege mai bine starea de sănătate a tractului urinar.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

O prostată mărită nu necesită întotdeauna tratament. Depinde de simptomele dumneavoastră și de modul în care vă afectează.

Dacă simptomele nu cauzează multe probleme, medicii recomandă de obicei să încercați mai întâi schimbări ale stilului de viață.

Dacă simptomele se agravează, este posibil să aveți nevoie de medicamente sau intervenție chirurgicală.

Medicamente pentru prostata mărită

Dacă aveți simptome moderate sau severe, vi se pot oferi medicamente pentru prostata mărită, inclusiv:

  • medicamente care vă ajută să urinați, cum ar fi tamsulosin, doxazosin sau alfuzosin
  • medicamente care ajută la nevoia de a urina mai des sau mai urgent, cum ar fi oxibutinină sau tolterodină
  • medicamente care ajută la oprirea creșterii prostatei, prin reducerea nivelului de hormoni, dacă aveți un risc ridicat de agravare a afecțiunii, cum ar fi finasterid sau dutasterid

Aceste medicamente pot provoca reacții adverse. Medicul dumneavoastră vă va explica beneficiile și posibilele reacții adverse și vă va ajuta să decideți dacă sunt potrivite pentru dumneavoastră.

Veți avea controale regulate pentru a vedea cât de bine funcționează medicamentul.

Intervenția chirurgicală pentru prostata mărită

Vi se poate oferi intervenție chirurgicală dacă medicamentele nu au ajutat sau dacă simptomele sunt severe.

Cea mai frecventă intervenție chirurgicală care vi se poate oferi pentru prostata mărită se numește rezecție transuretrală a prostatei (TURP). Aceasta implică îndepărtarea unei părți a prostatei printr-un tub subțire introdus prin penis până la prostată.

Uneori vi se poate oferi o procedură diferită, dar acestea pot să nu fie potrivite pentru toată lumea. Acestea includ:

  • îndepărtarea sau distrugerea unei părți a prostatei cu ajutorul laserului, al curentului electric, al aburului sau al unui jet de apă
  • menținerea deschisă a unei părți a prostatei și lărgirea uretrei, folosind un mic implant
  • efectuarea unor mici incizii în prostată în jurul deschiderii către vezica urinară
  • îndepărtarea unei părți a prostatei prin intervenție chirurgicală

Chirurgul vă va explica opțiunile, riscurile și beneficiile procedurii și ce se va întâmpla.

Tratamente și suport pentru a trăi cu prostata mărită

Sunt disponibile, de asemenea, tratamente și suport pentru a ajuta la simptomele prostatei mărite. Acestea pot include:

  • produse precum absorbante, chiloți sau teci peniene pentru a ajuta la pierderile sau picurarea de urină
  • un cateter urinar – un tub flexibil introdus în vezica urinară pentru a drena urina, dacă nu puteți goli vezica
  • ajutor cu antrenamentul vezicii urinare, în care încercați să vă abțineți pentru scurt timp când simțiți nevoia de a urina și creșteți treptat timpul pe parcursul câtorva săptămâni
  • antrenamentul mușchilor planșeului pelvin – exerciții pentru întărirea mușchilor care ajută la controlul vezicii urinare

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • aveți dificultăți la urinare sau simțiți nevoia să urinați mai frecvent

Încercați să nu vă simțiți jenat(ă). Medicul de familie este obișnuit să discute despre aceste simptome.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • aveți sânge în urină – urina poate avea culoarea roz, roșie sau maro
  • aveți durere când urinați
  • nu puteți urina deloc – în acest caz nu așteptați programarea: sunați la 112 sau mergeți la urgențe

Medicamente folosite pentru prostată mărită

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Medicamente pentru hipertrofia benignă de prostată · ATC G04C · 30

Ușurează urinarea în prostata mărită: relaxează prostata sau îi reduc volumul.

Antihipertensive cu acțiune periferică (alfa-blocante) · ATC C02C · 4

Scad tensiunea arterială prin dilatarea vaselor (alfa-blocante).

Medicamente urologice · ATC G04B · 3

Medicamente pentru vezica urinară și pentru tulburările de erecție.

  • Tolterodinum — 2 produse cu rețetă
  • Oxybutyninum — 1 produs cu rețetă

Alte medicamente · 1

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).