Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Pietre la rinichi

Actualizat: · Cod ICD-10: N20

Despre boală

Pietrele la rinichi sunt mase dure care se pot forma în rinichi, de obicei din cauza acumulării unor substanțe chimice din urină. Pietrele mici sunt frecvente și provoacă rareori simptome, dar cele mai mari pot da dureri severe, uneori însoțite de febră, greață sau urină tulbure. Majoritatea pot fi tratate acasă cu multă apă și medicamente, iar pietrele mai mari pot necesita o procedură sau o intervenție chirurgicală în spital.

Simptome

Pietrele mici la rinichi sunt frecvente și este puțin probabil să provoace simptome. Este posibil să le eliminați prin urină, fără să observați.

Pietrele mai mari la rinichi pot provoca dureri severe.

Durerea provocată de pietrele la rinichi:

  • începe de obicei pe partea laterală a abdomenului sau în zona lombară
  • se poate răspândi către zona din partea superioară a feței interne a coapsei (zona inghinală), către testicule sau către zona din jurul orificiului vaginal
  • poate apărea și dispărea – pot exista perioade în care este foarte intensă și perioade în care este mai puțin dureroasă sau în care durerea dispare

Este posibil să aveți și alte simptome, cum ar fi:

  • febră (temperatură ridicată) sau senzație de căldură, de frig ori frisoane
  • greață sau vărsături
  • nevoia de a urina frecvent
  • urină cu aspect tulbure

Cauze și factori de risc

Pietrele la rinichi sunt de obicei cauzate de acumularea unor substanțe chimice care se găsesc în urina dumneavoastră. Acestea pot forma mase dure în rinichi.

Aveți mai multe șanse să faceți pietre la rinichi dacă:

  • nu beți suficientă apă pentru a rămâne hidratat(ă)
  • aveți o afecțiune medicală care crește cantitatea anumitor substanțe chimice din organism, cum ar fi sindromul metabolic
  • luați anumite medicamente, inclusiv aspirină, antiacide, diuretice și antibiotice

Pietrele la rinichi pot reapărea. Aveți mai multe șanse să faceți pietre la rinichi în mod repetat dacă:

  • urmați o dietă bogată în proteine și săracă în fibre
  • sunteți inactiv(ă) sau imobilizat(ă) la pat
  • aveți frecvent infecții ale rinichilor sau infecții urinare
  • aveți o rudă apropiată care a avut, de asemenea, pietre la rinichi
  • ați mai avut pietre la rinichi

Diagnostic și analize

Un medic poate diagnostica, de obicei, pietrele la rinichi pe baza simptomelor dumneavoastră.

De asemenea, vă poate întreba despre afecțiunile pe care le aveți, medicamentele pe care le luați, alimentația dumneavoastră și dacă dumneavoastră sau o altă persoană din familie ați avut vreodată pietre la rinichi.

Uneori va fi nevoie să faceți analize de urină sau analize de sânge.

Dacă aveți dureri severe, este posibil să fiți trimis la spital pentru alte investigații, cum ar fi:

  • o tomografie computerizată (CT) dacă sunteți adult
  • o ecografie dacă sunteți gravidă sau pentru copiii sub 16 ani

Analize și investigații

Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Analizele de sânge · Acidul uric · Testul de calciu în urină

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

Rezultatul tomografiei computerizate se primește de obicei în aceeași zi sau în câteva zile.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, pentru unele analize, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Testul acidului uric

Ce este testul acidului uric?

Testul acidului uric măsoară cantitatea de acid uric dintr-o probă de sânge sau de urină. Acidul uric este un produs rezidual normal pe care corpul dumneavoastră îl produce atunci când descompune substanțe chimice numite purine. Aceste substanțe provin din celulele dumneavoastră atunci când mor și pot fi găsite în anumite alimente și băuturi.

În mod normal, acidul uric se dizolvă în sânge și este filtrat de rinichi. Apoi iese din corp prin urină. Dar dacă organismul produce prea mult acid uric sau rinichii nu elimină suficient, acidul uric se poate acumula în sânge. Când se întâmplă acest lucru, pot apărea cristale în formă de ac în articulații și în jurul lor. Această afecțiune se numește gută.

Guta este un tip de artrită care provoacă umflături dureroase la nivelul articulațiilor. Nivelurile ridicate de acid uric pot cauza, de asemenea, pietre la rinichi sau insuficiență renală. Dar nu toți cei cu niveluri ridicate de acid uric vor avea aceste probleme.

Alte denumiri: urat seric, UA, acid uric: ser și urină

Pentru ce se folosește?

Testul de acid uric poate fi efectuat dintr-o probă de sânge sau de urină.

Testul de acid uric din sânge poate fi folosit pentru a:

  • Ajuta la diagnosticarea gutei, de obicei împreună cu analiza lichidului sinovial. Lichidul sinovial ajută la lubrifierea articulațiilor.
  • Monitoriza nivelul de acid uric la persoanele care urmează chimioterapie pentru cancer sau anumite alte tratamente oncologice. Când tratamentul distruge rapid celulele canceroase, acestea eliberează cantități mari de purine în sânge. Acest lucru poate duce la probleme grave cauzate de niveluri ridicate de acid uric. Testarea ajută la depistarea precoce a creșterii acidului uric, pentru a putea fi tratată din timp.

Testul de acid uric din urină poate fi folosit pentru a:

  • Ajuta la stabilirea dacă nivelurile ridicate de acid uric cauzează pietre la rinichi
  • Monitoriza riscul de apariție a pietrelor la rinichi la persoanele care au gută

De ce am nevoie de un test al acidului uric?

Este posibil să aveți nevoie de un test de sânge pentru acidul uric dacă aveți simptome de gută sau o altă afecțiune legată de niveluri anormale ale acidului uric.

Simptomele gutei apar de obicei la o singură articulație pe rând. Degetul mare de la picior este cel mai frecvent afectat, dar pot apărea simptome și la celelalte degete de la picioare, glezne sau genunchi. Acestea pot include:

  • Durere intensă
  • Umflare, înroșire și/sau senzație de căldură în jurul articulației
  • Amplitudine limitată de mișcare

Este posibil să aveți nevoie de acest test și dacă:

  • Urmați un tratament pentru cancer, deoarece anumite terapii pot crește nivelul acidului uric pe măsură ce distrug celulele tumorale
  • Aveți anumite tipuri de cancer care distrug rapid celulele, cum ar fi leucemia
  • Aveți sindrom metabolic, o afecțiune care crește riscul de a avea niveluri ridicate de acid uric
  • Luați anumite medicamente, cum ar fi diureticele (un tip de medicament care ajută organismul să elimine excesul de lichid și sare)

Un test de sânge pentru acidul uric poate fi recomandat dacă aveți semne de pietre la rinichi, cum ar fi:

  • Durere ascuțită în partea inferioară a abdomenului (burtă), lateral, în zona inghinală sau în spate
  • Sânge în urină
  • Nevoie frecventă de a urina
  • Imposibilitatea de a urina deloc sau eliminarea doar a unei cantități foarte mici de urină
  • Durere la urinare
  • Urină tulbure sau cu miros neplăcut
  • Greață și vărsături
  • Febră și frisoane

Medicul dumneavoastră poate recomanda, de asemenea, teste pentru a monitoriza riscul de pietre la rinichi dacă aveți deja gută sau antecedente de pietre la rinichi.

Ce se întâmplă în timpul unui test de acid uric?

Testul de acid uric poate fi efectuat ca analiză de sânge sau analiză de urină. Medicul dumneavoastră va decide ce analiză aveți nevoie.

Pentru analiza de sânge, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Pentru analiza de urină pentru acid uric, va trebui să colectați toată urina pe o perioadă de 24 de ore. Aceasta se numește probă de urină pe 24 de ore. Vi se va da un recipient special pentru colectarea urinei și instrucțiuni despre cum să colectați și să păstrați probele. Medicul dumneavoastră vă va spune la ce oră să începeți. Testul include, în general, următorii pași:

  • Pentru început, urinați în toaletă ca de obicei. Nu colectați această urină. Notați ora la care ați urinat.
  • În următoarele 24 de ore, colectați toată urina în recipient.
  • În timpul perioadei de colectare, păstrați recipientul cu urină într-un frigider sau într-o ladă frigorifică cu gheață.
  • La 24 de ore după începerea testului, încercați să urinați dacă puteți. Aceasta este ultima colectare de urină pentru test.
  • Returnați recipientul cu urină la cabinetul medicului dumneavoastră sau la laborator, conform instrucțiunilor.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Multe medicamente, inclusiv aspirina, pot afecta nivelul acidului uric din sânge și urină. Administrarea de niacină (vitamina B-3) poate afecta, de asemenea, rezultatele. Prin urmare, asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre toate medicamentele pe care le luați. Dar nu întrerupeți administrarea niciunui medicament fără să discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră.

Există riscuri la această analiză?

Nu se cunoaște niciun risc în urma unei analize de sânge sau de urină pentru acidul uric.

Ce înseamnă rezultatele?

Nivelurile ridicate de acid uric într-o analiză de sânge pot apărea dacă organismul dumneavoastră produce prea mult acid uric sau dacă rinichii nu pot elimina corespunzător acidul uric din sânge. De asemenea, puteți avea niveluri ridicate dacă mâncați prea multe alimente bogate în purine, cum ar fi:

  • Carne roșie și organe, inclusiv ficat și rinichi
  • Anumite tipuri de pește și fructe de mare, inclusiv crustacee, anșoa, sardine, păstrăv și ton
  • Alcool (toate tipurile)
  • Siropul de glucoză-fructoză din băuturile carbogazoase și dulciuri

Medicul dumneavoastră poate recomanda mai multe analize pentru a ajuta la diagnosticarea cauzei problemei. Nivelurile ridicate de acid uric pot fi legate de multe afecțiuni, inclusiv:

  • Gută
  • Boli de rinichi sau pietre la rinichi
  • Leucemie, mielom multiplu sau cancer care s-a răspândit în organism (cancer metastatic)
  • Efecte secundare ale anumitor tratamente pentru cancer, cum ar fi chimioterapia
  • Tulburare legată de consumul de alcool
  • Preeclampsie, o afecțiune care poate cauza tensiune arterială periculos de mare la femeile însărcinate

Nivelurile scăzute de acid uric în sânge sunt rare și, de obicei, nu cauzează probleme de sănătate. Afecțiunile legate de nivelurile scăzute de acid uric sunt de obicei diagnosticate folosind alte analize.

Nivelurile ridicate de acid uric în urină pot fi legate de:

  • Gută
  • Pietre la rinichi sau un risc ridicat de pietre la rinichi
  • Leucemie, mielom multiplu sau cancer care s-a răspândit în organism
  • Obezitate
  • O afecțiune genetică moștenită, cum ar fi sindromul Lesch-Nyhan, care face dificilă eliminarea acidului uric din organism

Nivelurile scăzute de acid uric în urină pot fi legate de boli de rinichi, intoxicație cu plumb sau tulburare legată de consumul de alcool.

Dacă rezultatele dumneavoastră arată un nivel ridicat de acid uric în sânge sau urină, nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune care necesită tratament. Multe persoane au niveluri ridicate de acid uric fără a avea probleme de sănătate.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Medicamentele și/sau modificările în alimentație vă pot ajuta să mențineți nivelurile de acid uric într-un interval sănătos.

Testul de calciu în urină

Ce este testul de calciu din urină?

Testul de calciu din urină măsoară cantitatea de calciu din urina dumneavoastră. Dacă nivelul de calciu din urină nu este normal, poate fi un semn de boală de rinichi, o afecțiune a glandelor paratiroide, boală osoasă sau o altă afecțiune care influențează modul în care organismul dumneavoastră utilizează calciul.

Calciul este unul dintre cele mai importante minerale din organism. Cea mai mare parte a calciului este stocată în oase și dinți. Aproximativ 1% din calciul din organism se află în sânge. Dacă există prea mult calciu în sânge, surplusul poate fi depozitat în oase sau eliminat prin urină și scaun.

Prezența unei cantități exacte de calciu în sânge este necesară pentru ca nervii, mușchii și inima să funcționeze corect. Nivelul de calciu din sânge este controlat cu atenție de glandele paratiroide, care sunt 4 glande de mărimea unui bob de mazăre situate în gât. Dacă nivelul de calciu din sânge scade prea mult, aceste glande eliberează hormon paratiroidian (PTH). Hormonii sunt mesageri chimici transportați de sânge; PTH acționează pentru a crește nivelul de calciu din sânge până când revine la normal.

PTH crește nivelul de calciu din sânge prin:

  • Determinarea oaselor să elibereze calciu în sânge
  • Ajutarea intestinelor să absoarbă calciul din alimente
  • Ajutarea rinichilor să rețină calciul și să îl returneze în sânge, în loc să îl elimine prin urină

Alte denumiri: analiză de urină (calciu), Ca+2 urinar

La ce se folosește?

Un test de calciu în urină poate fi folosit împreună cu alte teste pentru a ajuta la:

  • Diagnosticarea pietrelor la rinichi dacă aveți simptome. Pietrele la rinichi se formează atunci când aveți niveluri ridicate ale anumitor minerale în urină. Majoritatea pietrelor la rinichi sunt formate din calciu. Astfel, un test de calciu în urină îl ajută pe medicul dumneavoastră să determine dacă o piatră la rinichi ar putea cauza simptomele și dacă este probabil formată din calciu. Aceste informații ajută, de asemenea, la stabilirea tratamentului de care ați putea avea nevoie pentru a preveni apariția altor pietre în viitor.
  • Diagnosticarea sau monitorizarea problemelor legate de buna funcționare a rinichilor dumneavoastră.
  • Aflarea mai multor informații despre modul în care funcționează glandele paratiroide dacă:
    • Aveți simptome de hipofuncție a glandelor paratiroide
    • Ați fost diagnosticat(ă) cu hiperfuncție a glandelor paratiroide
  • Aflarea mai multor informații despre cauza unei boli osoase pe care o aveți, cum ar fi osteoporoza.
  • Aflarea mai multor informații despre cauza unor rezultate anormale la o analiză de sânge pentru calciu.

De ce am nevoie de un test de calciu în urină?

Este posibil să aveți nevoie de un test de calciu în urină dacă aveți simptome de pietre la rinichi. Aceste simptome includ:

  • Durere ascuțită în abdomenul inferior (burtă), spate, lateral sau zona inghinală
  • Sânge în urină
  • Nevoie frecventă de a urina
  • Durere la urinare
  • Incapacitatea de a urina sau urinarea doar în cantități mici
  • Urină tulbure sau cu miros neplăcut
  • Greață și vărsături

Este posibil să aveți nevoie de un test de calciu în urină și dacă:

  • Ați fost diagnosticat(ă) cu glande paratiroide hiperactive (hiperparatiroidism). Aceasta înseamnă că glandele dumneavoastră produc prea mult hormon paratiroidian (PTH). Testul poate ajuta la stabilirea severității afecțiunii. De asemenea, poate arăta dacă o problemă renală poate cauza un nivel ridicat de PTH.
  • Aveți simptome de glande paratiroide hipoactive (hipoparatiroidism). Aceasta înseamnă că glandele dumneavoastră produc prea puțin PTH. Fără suficient PTH, rinichii pot filtra prea mult calciu din sânge în urină. Simptomele hipoparatiroidismului includ:
    • Furnicături la degete și la degetele de la picioare
    • Crampe musculare și spasme la nivelul feței, mâinilor, picioarelor și tălpilor
    • Slăbiciune musculară și oboseală
    • Convulsii

Medicul dumneavoastră poate recomanda, de asemenea, un test de calciu în urină dacă ați avut o analiză de rutină a calciului în sânge cu rezultate anormale.

Ce se întâmplă în timpul unui test de calciu în urină?

Va trebui să colectați toată urina pe o perioadă de 24 de ore. Aceasta se numește probă de urină pe 24 de ore. Vi se va da un recipient special pentru colectarea urinei și instrucțiuni despre cum să colectați și să păstrați probele. Medicul dumneavoastră vă va spune la ce oră să începeți. Testul include, în general, următorii pași:

  • Pentru a începe, urinați în toaletă ca de obicei. Nu colectați această urină. Notați ora la care ați urinat.
  • În următoarele 24 de ore, colectați toată urina în recipient.
  • În timpul perioadei de colectare, păstrați recipientul cu urină într-un frigider sau într-o ladă frigorifică cu gheață.
  • La 24 de ore după începerea testului, încercați să urinați dacă puteți. Aceasta este ultima colectare de urină pentru test.
  • Returnați recipientul cu urină la cabinetul medicului dumneavoastră sau la laborator, conform instrucțiunilor.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale de urmat. Vi se poate cere să evitați anumite alimente și medicamente cu câteva zile înainte de test. Dar nu întrerupeți administrarea niciunui medicament fără să discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră.

Există riscuri la această analiză?

Nu se cunoaște niciun risc asociat cu analiza calciului din urină.

Ce înseamnă rezultatele?

Nivelurile de calciu din urină mai mari decât cele normale pot fi un semn al multor afecțiuni, inclusiv:

  • Pietre la rinichi
  • Glande paratiroide hiperactive (hiperparatiroidism)
  • Anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul care se răspândește la oase
  • Afecțiuni osoase, inclusiv boala Paget a osului și osteoporoza
  • Sarcoidoză

Nivelurile de calciu din urină mai mici decât cele normale pot fi un semn al multor afecțiuni, inclusiv:

  • Boli de rinichi
  • Glande paratiroide hipoactive (hipoparatiroidism)
  • Prea puțină vitamina D sau magneziu
  • Tulburare de malabsorbție
  • Malnutriție

Dacă nivelurile dumneavoastră de calciu nu sunt normale, nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune medicală care necesită tratament. Nivelurile de calciu din urină pot fi afectate de:

  • Dieta dumneavoastră, de exemplu, consumul de alimente cu mult sodiu (sare)
  • Anumite suplimente, cum ar fi administrarea de prea multă vitamina D pentru o perioadă lungă de timp
  • Anumite medicamente, inclusiv antiacide și unele diuretice (pastile pentru eliminarea apei)

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu ceva despre testul de calciu din urină?

Un test de calciu din urină nu vă spune cât calciu aveți în oase. Sănătatea oaselor poate fi măsurată cu un tip de radiografie numită osteodensitometrie sau scanare DEXA. O scanare DEXA măsoară calciul și alte minerale din oasele dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Majoritatea pietrelor la rinichi pot fi tratate acasă cu medicamente. Acestea pot fi totuși dureroase și poate dura câteva săptămâni până când sunt eliminate prin urină.

Vi se va recomanda să beți multă apă și vi se pot oferi medicamente care să ajute la ameliorarea simptomelor, cum ar fi:

  • analgezice
  • medicamente împotriva grețurilor
  • medicamente care ajută la eliminarea pietrelor prin urină

Vi se poate cere să încercați să colectați piatra după ce ați eliminat-o prin urină, pentru a putea fi examinată. Vi se va explica cum să faceți acest lucru.

Pietrele mai mari la rinichi pot necesita o procedură sau o intervenție chirurgicală în spital pentru a fi fragmentate sau îndepărtate. Aceasta se poate face, de exemplu, prin:

  • folosirea undelor de șoc aplicate pe exteriorul corpului pentru a fragmenta piatra, astfel încât să fie mai ușor de eliminat prin urină – aceasta nu necesită anestezie, deci veți fi treaz(ă) în timpul procedurii
  • introducerea unui tub lung și subțire prin uretră (canalul prin care iese urina) sau printr-o mică incizie în spate – aceasta se face sub anestezie generală (când sunteți adormit(ă))

Prevenție

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a ajuta la prevenirea pietrelor la rinichi.

Ce trebuie să faceți

  • beți 2,5 până la 3 litri de apă pe zi, dacă sunteți adult – copiii trebuie să bea 1 până la 2 litri de apă pe zi

  • adăugați suc de lămâie proaspătă în apă

  • evitați să beți multe băuturi carbogazoase, cu cafeină sau alcoolice

  • asigurați-vă că primiți suficient calciu în alimentație

  • verificați culoarea urinei – dacă urina este închisă la culoare, înseamnă că sunteți deshidratat(ă) și trebuie să beți mai multe lichide

Ce nu trebuie să faceți

  • nu consumați prea multă sare în alimentație – adulții trebuie să consume mai puțin de 5 g pe zi, iar copiii mai puțin, în funcție de vârstă

  • nu faceți modificări în alimentație fără să discutați cu medicul dumneavoastră

Când să mergeți la medic

Solicitați ajutor medical urgent dacă aveți pietre la rinichi care provoacă simptome.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

credeți că aveți pietre la rinichi și:

  • aveți dureri severe
  • aveți febră sau vă simțiți cald, vă este frig ori aveți frisoane

Medicamente folosite pentru pietre la rinichi

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antispastice pentru tulburări funcționale digestive · ATC A03A · 3

Relaxează musculatura intestinului și calmează crampele și balonarea.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).