Pierderea auzului

Analize și investigații

Teste de auz pentru copii · Teste de auz pentru adulți

Teste de auz pentru copii

Ce sunt testele de auz pentru copii?

Testele de auz măsoară cât de bine bebelușul sau copilul dumneavoastră poate auzi diferite sunete. Aceste teste pot diferi în funcție de vârsta copilului. De exemplu, un copil mai mare poate avea același tip de teste de auz ca cele folosite pentru adulți. Aceste tipuri se numesc teste de audiometrie și includ teste cu tonuri pure și teste de vorbire. În cadrul acestor tipuri, copilul dumneavoastră va răspunde la tonurile sau cuvintele pe care le aude.

Auzul depinde de o serie de etape care transformă undele sonore în semnale electrice pe care creierul le înțelege ca sunete. Pierderea auzului apare atunci când există o problemă cu oricare dintre aceste etape:

• Undele sonore intră în urechea externă și călătoresc până la timpan, în urechea medie.
• Undele sonore fac timpanul să vibreze, iar vibrațiile sunt transmise unor oscioare mici care le amplifică.
• Oscioarele care vibrează creează unde mici în lichidul din interiorul cohleei. Cohleea este o structură în formă de melc din urechea internă, căptușită cu celule senzoriale sub formă de fire de păr. Atunci când celulele ciliate se mișcă odată cu undele din lichid, ele creează semnale electrice.
• Nervul auditiv (al auzului) transportă semnalele electrice de la urechea internă la creier, care le transformă în sunete pe care le puteți recunoaște și înțelege.

Medicul copilului dumneavoastră poate folosi anumite teste care nu necesită cooperarea bebelușului pentru a vedea dacă vreo parte a acestui proces nu funcționează așa cum ar trebui. Aceste teste includ:

• Teste de potențiale evocate auditive de trunchi cerebral (ABR), care folosesc electrozi pentru a verifica cât de bine răspund la sunete urechea internă, nervul auditiv și anumite părți ale creierului
• Teste de emisii otoacustice (OAE), care folosesc dispozitive mici pentru a verifica dacă există leziuni ale celulelor ciliate din cohlee
• Timpanometria, care verifică cât de bine funcționează timpanul și oscioarele din urechea medie
• Măsurarea reflexului acustic (numit și testul reflexului mușchiului urechii medii sau MEMR), care folosește un dispozitiv mic pentru a vedea cât de bine răspunde un mușchi din urechea medie la sunete puternice
• Răspunsul auditiv staționar (ASSR), o metodă mai nouă, similară testului ABR, care poate indica dacă există anumite frecvențe de sunet pe care copilul dumneavoastră le aude cu dificultate

Alte denumiri: audiometrie, audiografie, audiogramă, test de auz

La ce sunt folosite?

Testele auditive pentru copii sunt folosite pentru depistarea, diagnosticarea și monitorizarea pierderii auzului. Pentru depistarea pierderii auzului, medicul copilului dumneavoastră poate folosi testele OAE și ABR. Totuși, aceste teste nu pot diagnostica nimic singure. Ele pot doar să arate dacă copilul dumneavoastră are nevoie de mai multe investigații.

Dacă nu trece un test de depistare sau dacă aveți îngrijorări legate de auzul copilului dumneavoastră, teste mai complete pot diagnostica problemele de auz. Pentru a stabili un diagnostic, medicul copilului dumneavoastră poate folosi o combinație de teste, inclusiv OAE, ABR, timpanometrie și măsurarea reflexului acustic.

Există trei tipuri principale de pierdere a auzului:

• Pierderea de auz de transmisie apare atunci când undele sonore nu pot ajunge la urechea internă. Cerumenul sau lichidul anormal din ureche poate bloca drumul, sau o perforație a timpanului poate împiedica vibrarea acestuia. Infecțiile urechii sunt o cauză frecventă a acestui tip de pierdere a auzului la sugari și copii mici. Tratamentul medical sau intervenția chirurgicală pot adesea îmbunătăți auzul.
• Pierderea de auz neurosenzorială (numită și surditate nervoasă) apare atunci când există leziuni la nivelul cohleei din urechea internă sau al nervului auditiv. Acest tip de pierdere a auzului variază de la ușoară (dificultate în a auzi anumite sunete) la profundă (lipsa auzirii oricărui sunet). Pierderea auzului este de obicei permanentă, dar se poate ameliora cu aparate auditive sau alte dispozitive.
• Pierderea de auz mixtă este o combinație între pierderea de auz neurosenzorială și cea de transmisie.

Un tip de pierdere de auz neurosenzorială se numește tulburare de spectru a neuropatiei auditive (TSNA). În TSNA, există o problemă în modul în care urechea internă sau nervul auditiv trimite sunetul către creier. Acest tip de tulburare de auz poate apărea dacă copilul dumneavoastră are probleme de sănătate înainte sau în timpul nașterii ori ca nou-născut. Aceste probleme includ nașterea prematură (a se naște prea devreme), greutatea mică la naștere și icterul. TSNA poate fi cauzată și de o tulburare genetică.

Este important să verificați auzul la bebeluși și copii cât mai curând posibil. Acest lucru se datorează faptului că pierderea auzului poate întârzia capacitatea copilului de a vorbi, de a înțelege limbajul vorbit și de a dezvolta abilități sociale. Dacă este depistată devreme, medicul copilului dumneavoastră poate trata problema și poate recomanda modalități de a ajuta copilul să învețe abilități de limbaj.

Medicul copilului dumneavoastră poate folosi, de asemenea, testele auditive pentru a:

• Determina cât de severă este pierderea auzului
• Afla dacă pierderea auzului afectează o ureche sau ambele urechi
• Ajuta la determinarea părților urechii implicate
• Verifica copiii care au factori de risc pentru pierderea auzului
• Observa dacă există modificări ale auzului copilului dumneavoastră în timp
• Ajuta la ghidarea tratamentului și a sprijinului pentru un copil cu pierdere de auz

De ce are nevoie copilul meu de un test de auz?

Testele de screening auditiv de rutină sunt recomandate pentru toți bebelușii și copiii:

• Nou-născuții ar trebui să aibă un test de screening pentru probleme de auz până la vârsta de 1 lună. Dacă nașteți în spital, testul de screening se face de obicei înainte ca bebelușul să plece acasă. Dacă nașteți acasă, asigurați-vă că discutați cu medicul bebelușului despre testare. Copiii ar trebui să aibă auzul verificat înainte de a începe școala. Odată ajunși la școală, copiii pot avea, de asemenea, teste de screening auditiv ca parte a controalelor medicale regulate.

Teste de auz mai complete sunt necesare ori de câte ori există o îngrijorare cu privire la auzul copilului dumneavoastră:

• Dacă bebelușul nu trece testul de screening auditiv al nou-născutului, va avea nevoie de teste de auz complete înainte de a împlini 3 luni.
• Dacă bebelușul trece testul de screening auditiv al nou-născutului, dar are un risc ridicat de a dezvolta pierderea auzului, va avea nevoie de urmărirea periodică a auzului, după recomandarea medicului. Acești factori de risc includ infecții ale urechii și antecedente familiale de pierdere a auzului în copilărie. Întrebați medicul bebelușului despre nivelul de risc al acestuia.
• Dacă bebelușul sau copilul dumneavoastră prezintă semne de pierdere a auzului, contactați medicul copilului cât mai curând posibil.

Semnele pierderii auzului la un bebeluș includ:

• Nu tresare la zgomote puternice
• După vârsta de 6 luni, nu se întoarce spre un sunet
• Până la vârsta de 12 luni, nu spune cuvinte simple, cum ar fi „tata” sau „mama”

Semnele pierderii auzului la copii includ:

• Vorbire neclară
• Nu urmează instrucțiunile
• Spune adesea „Poftim?” sau „Ce?”
• Dă volumul televizorului prea tare
• Probleme de învățare

Ce se întâmplă în timpul unui test de auz?

Testele de auz pe care le folosește medicul copilului dumneavoastră vor depinde de vârsta copilului și de capacitatea acestuia de a urma instrucțiunile.

Testele de screening auditiv pentru nou-născuți, sugari și copii foarte mici pot măsura auzul fără a fi nevoie ca copilul să coopereze. Aceste teste pot fi efectuate chiar și în timp ce copilul doarme. Cele mai utilizate două tipuri sunt testele potențialelor evocate auditive de trunchi cerebral (ABR) și emisiile otoacustice (OAE).

În timpul unui test ABR:

• Medicul va plasa electrozi (senzori mici care se lipesc de piele) pe scalp. Electrozii sunt conectați la un computer.
• În urechi vor fi introduse căști mici și moi.
• Căștile vor reda sunete.
• Electrozii măsoară modul în care creierul răspunde la sunete. Rezultatele sunt afișate pe computer.

În timpul unui test OAE:

• Un dispozitiv mic va fi introdus în ureche. Acesta poate produce și măsura diverse sunete.
• Sunetul produs de acest dispozitiv face ca lichidul din cohlee să se unduiască, ceea ce mișcă celulele senzoriale ciliate. Atunci când celulele ciliate se mișcă, ele produc vibrații care au propriul lor sunet, numite OAE.
• Dispozitivul măsoară OAE pentru a vedea cât de bine funcționează celulele ciliate. Dacă testul arată OAE reduse sau absente, copilul dumneavoastră poate avea hipoacuzie neurosenzorială.

Medicul copilului dumneavoastră poate utiliza, de asemenea, un test ASSR. Acest tip este foarte asemănător cu un test ABR, cu excepția faptului că, în cazul unui ASSR, medicul copilului dumneavoastră va reda sunete cu diferite tonuri și niveluri de intensitate.

Testele de screening auditiv pentru copiii mai mari sunt de obicei teste de audiometrie. Pentru acestea:

• Copilul dumneavoastră va purta căști. Dacă copilul nu dorește să poarte căști, sunetele pot fi redate prin difuzoare într-o cabină audio.
• Pentru un test cu tonuri pure, de fiecare dată când copilul dumneavoastră aude un ton, va ridica mâna, va apăsa un buton sau va spune că a auzit sunetul.
• Pentru un test de vorbire, copilul dumneavoastră va auzi cuvinte simple la diferite niveluri de intensitate. Unele cuvinte vor fi rostite peste zgomot. Copilul dumneavoastră va repeta cuvintele pe care le aude.

Testele de audiometrie pot fi adaptate pentru copiii foarte mici și sugari:

• Pentru copiii mici, testele pot include un joc pentru a-i ajuta să fie atenți la sunete. De exemplu, un copil poate pune un cub într-o cutie de fiecare dată când aude un sunet.
• Pentru sugari și copii mici, medicul va observa schimbările de comportament care arată că copilul a auzit un sunet. De exemplu, un sugar poate începe să sugă o suzetă sau poate privi pentru a vedea de unde a venit sunetul. În unele teste, un profesionist din domeniul sănătății îi poate arăta copilului dumneavoastră o jucărie ca recompensă pentru că a răspuns la un sunet.

Dacă copilul dumneavoastră are nevoie de teste de auz mai complete, va fi probabil îndrumat către un specialist în auz, cum ar fi:

• Un audiolog pediatru, un profesionist din domeniul sănătății instruit să testeze auzul, să diagnosticheze hipoacuzia și să ofere dispozitive auditive și servicii pentru îmbunătățirea auzului la copii.
• Un otorinolaringolog pediatru (ORL), un medic specializat în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor urechii la copii. Acest tip de medic poate fi numit și otolog pediatru.

În timpul unui examen auditiv complet, copilul dumneavoastră poate avea mai multe tipuri de teste de auz, inclusiv timpanometrie și teste de măsurare a reflexului acustic.

În timpul unui test de timpanometrie:

• Un dispozitiv mic va fi introdus în urechea copilului dumneavoastră.
• Dispozitivul va trimite aer și sunet în ureche, ceea ce face ca timpanul să se miște. Copilul dumneavoastră va simți presiunea aerului.
• Un aparat înregistrează mișcările timpanului pe grafice numite timpanograme.
• Dacă timpanul nu se mișcă normal, copilul dumneavoastră poate avea acumulare de lichid sau ceară în ureche, o perforație a timpanului, o tumoare în ureche, oscioare ale urechii medii care nu vibrează bine sau o altă problemă.

În timpul unui test de măsurare a reflexului acustic:

• Un dispozitiv mic va fi introdus în urechea copilului dumneavoastră.
• Dispozitivul va produce sunete puternice.
• Un aparat va arăta dacă sunetul a declanșat contracția mușchiului urechii. În mod normal, acest mușchi se contractă pentru a vă proteja urechea atunci când auziți zgomote puternice. Dacă sunt necesare zgomote neobișnuit de puternice pentru a declanșa contracția mușchiului sau dacă acesta nu se contractă deloc, copilul dumneavoastră poate avea hipoacuzie.

Va trebui să fac ceva pentru a pregăti un test de auz?

Nu sunt necesare pregătiri speciale pentru un test de auz. Dar este util să îi spuneți copilului dumneavoastră la ce să se aștepte. Explicați-i că va auzi sunete. Dacă aveți o pereche de căști, îl puteți lăsa să le probeze pentru a vedea cum se simt.

Există riscuri la testele de auz?

Testele de auz nu prezintă niciun risc.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă testul de screening auditiv al copilului dumneavoastră arată un auz normal, de obicei copilul nu va avea nevoie de alte teste auditive până la următorul screening de rutină. Dar dacă aveți îngrijorări legate de auzul copilului sau dacă acesta prezintă factori de risc pentru pierderea auzului, discutați cu medicul copilului despre efectuarea unor teste auditive mai complete.

Dacă rezultatele testelor auditive complete arată că copilul dumneavoastră are pierdere de auz, rezultatele vor indica și cât de severă este, care ureche este mai afectată și dacă are pierdere de auz de tip conductiv, neurosenzorial sau ambele tipuri.

• În cazul pierderii de auz conductive, tratamentul poate fi capabil să restabilească auzul copilului dumneavoastră. Tratamentul va depinde de ceea ce blochează sunetul să ajungă la urechea internă. Poate include îndepărtarea cerumenului, drenarea lichidului sau intervenție chirurgicală pentru a corecta probleme ale timpanului sau ale oscioarelor urechii.
• În cazul pierderii de auz neurosenzoriale, pierderea auzului este de obicei permanentă. Dar auzul copilului dumneavoastră se poate îmbunătăți cu aparate auditive sau cu o intervenție chirurgicală pentru implantarea unui dispozitiv numit implant cohlear.

Alte opțiuni de tratament și sprijin pentru pierderea auzului la copii includ:

• Colaborarea cu specialiști care pot ajuta copiii și familiile lor să învețe să comunice. Aceasta poate include învățarea limbajului semnelor, cititul pe buze sau alte modalități de comunicare.
• Educație pentru a ajuta copilul să învețe abilități de comunicare.
• Dispozitive de asistare, cum ar fi dispozitive pentru utilizarea telefonului și pentru alertarea copilului la alarme, sonerii și alte sunete.
• Grupuri de sprijin.

Chiar dacă un copil a avut un test auditiv normal în trecut, noile îngrijorări legate de auz ar trebui discutate cu un medic, deoarece unele pierderi de auz se pot dezvolta mai târziu sau se pot agrava în timp. Dacă aveți întrebări despre auzul copilului dumneavoastră și despre tratament, discutați cu medicul de familie al copilului sau cu un specialist în audiologie.

Teste de auz pentru adulți

Ce sunt testele de auz?

Testele de auz măsoară cât de bine auziți. Ele pot ajuta la diagnosticarea pierderii auzului, cât de severă este și care parte a auzului dumneavoastră nu funcționează corect.

Auzul depinde de o serie de etape care transformă undele sonore în semnale electrice pe care creierul dumneavoastră le înțelege ca sunete. Pierderea auzului apare atunci când există o problemă cu oricare dintre aceste etape:

• Undele sonore intră în urechea externă și călătoresc până la timpanul din urechea medie.
• Undele sonore fac să vibreze timpanul, care trimite vibrațiile către niște oscioare mici care amplifică vibrațiile.
• Oscioarele care vibrează produc unde mici în lichidul din interiorul cohleei. Cohleea este o structură în formă de melc din urechea internă. Este căptușită cu celule senzoriale care au structuri asemănătoare firelor de păr. Când celulele ciliate se mișcă odată cu undele din lichid, ele creează semnale electrice.
• Nervul auditiv (al auzului) transportă semnalele electrice de la urechea internă la creier, care le transformă în sunete pe care le puteți recunoaște și înțelege.

Există trei tipuri principale de pierdere a auzului:

• Pierderea de auz de transmisie apare atunci când undele sonore nu pot ajunge la urechea internă. Cerumenul sau lichid anormal din ureche poate bloca drumul, sau o perforație a timpanului poate împiedica vibrarea acestuia. Tratamentul medical sau intervenția chirurgicală pot adesea îmbunătăți auzul.
• Pierderea de auz neurosenzorială (numită și surditate nervoasă) apare atunci când există leziuni ale urechii interne sau ale nervului auditiv. Acest tip de pierdere a auzului variază de la ușoară (dificultate în a auzi anumite sunete) până la profundă (lipsa oricărui sunet). Pierderea auzului este de obicei permanentă, dar poate fi ameliorată cu aparate auditive sau alte dispozitive.
• Pierderea de auz mixtă este o combinație între pierderea de auz neurosenzorială și cea de transmisie.

Pierderea auzului la adulții în vârstă este frecventă. Aproximativ o treime dintre adulții cu vârsta peste 65 de ani au o anumită pierdere a auzului, de obicei de tip neurosenzorial. Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu pierdere a auzului, există măsuri pe care le puteți lua și care pot ajuta la tratarea sau gestionarea afecțiunii.

Alte denumiri: audiometrie, audiografie, audiogramă, teste audiologice

La ce sunt folosite?

Testele de auz sunt folosite pentru a depista pierderea auzului. Testele sunt, de asemenea, folosite pentru a afla cât de severă este pierderea auzului și ce tip este.

De ce am nevoie de un test de auz?

Este posibil să aveți nevoie de un test de auz dacă prezentați semne de pierdere a auzului, cum ar fi:

• Dificultăți de auz la telefon
• Dificultăți în a înțelege ce spun alte persoane, în special într-un mediu zgomotos
• Nevoia de a da volumul televizorului atât de tare încât alții se plâng
• Impresia că alții par mereu să mormăie
• Dificultăți în a auzi sunetele și vocile înalte
• Auzirea unui țiuit sau a altui sunet neobișnuit în urechi (tinitus)

Dacă locul dumneavoastră de muncă este zgomotos, este posibil să fie nevoie să vă verificați auzul în fiecare an.

Dacă folosiți un aparat auditiv sau ați suferit o intervenție chirurgicală pentru auz, este posibil să aveți nevoie de un test de auz pentru a vedea dacă auzul dumneavoastră s-a îmbunătățit.

Ce se întâmplă în timpul unui test de auz?

Medicul dumneavoastră de familie poate folosi un test general de screening pentru a vă verifica auzul. De obicei, acesta este un test de șoaptă, pentru a vedea cât de bine auziți cuvintele șoptite în fiecare ureche.

Dacă testul arată că este posibil să aveți o problemă de auz sau dacă observați că aveți dificultăți de auz, medicul dumneavoastră poate efectua mai multe teste de auz sau vă poate trimite la un specialist în auz, cum ar fi:

• Un audiolog, un profesionist din domeniul sănătății instruit să testeze auzul, să diagnosticheze pierderea auzului și să ofere dispozitive și servicii auditive pentru îmbunătățirea auzului.
• Un otorinolaringolog (ORL), un medic specializat în tratarea bolilor urechilor, nasului și gâtului, precum și ale regiunii capului și gâtului.

Specialiștii în aparate auditive pot efectua teste de auz de bază și vă pot potrivi aparate auditive. Dacă aveți un aparat auditiv, testele pot verifica dacă vă ajută suficient. Dacă nu sunteți sigur(ă) unde să vă testați auzul, discutați cu medicul dumneavoastră de familie.

Testele de audiometrie verifică capacitatea dumneavoastră de a auzi tonuri sau cuvinte la diferite înălțimi și volume. Pentru aceste teste, veți pune căști și veți sta într-o cameră izolată fonic. Testele pot include:

• Un test cu tonuri pure. Acesta este cel mai frecvent test de screening pentru pierderea auzului. Testează cele mai slabe sunete pe care le puteți auzi la diferite înălțimi. În timpul testului:
  • O serie de tonuri înalte și joase vor fi redate în căștile dumneavoastră. Unele vor fi puternice, iar altele vor fi foarte slabe.
  • De fiecare dată când auziți un ton, veți ridica mâna, veți apăsa un buton sau veți spune că auziți sunetul.
• Test de vorbire, numit și test de discriminare a vorbirii. Acest test verifică cât de bine puteți auzi oamenii vorbind. Poate arăta cât de mult v-ar putea ajuta un aparat auditiv. În timpul testului:
  • Veți auzi cuvinte simple la diferite niveluri de intensitate. Unele dintre cuvinte vor fi rostite peste zgomot.
  • Veți repeta cuvintele pe care le auziți.

Testele cu diapazon, numite și teste de conducere osoasă. Aceste teste pot ajuta la diferențierea dintre problemele nervoase din urechea internă (pierderea auzului neurosenzorială) și lichidul sau ceara care îngreunează auzul (pierderea auzului de conducere). De asemenea, pot arăta dacă o ureche aude mai bine decât cealaltă.

Un diapazon este un dispozitiv metalic cu două brațe. Când este lovit, vibrează și produce un sunet. Diapazoanele sunt folosite mai ales de medicii de familie. Audiologii și otorinolaringologii pot folosi dispozitive speciale pentru a efectua testarea conducerii osoase. Pașii generali sunt aceiași:

• Medicul va plasa diapazonul sau dispozitivul în spatele urechii dumneavoastră sau pe cap.
• Diapazonul sau dispozitivul va vibra, ceea ce face ca oasele craniului dumneavoastră să vibreze ușor.
• Vibrațiile călătoresc prin oase direct în urechea internă, astfel încât urechea externă și cea medie nu sunt implicate în auzirea sunetului.
• Dacă aveți dificultăți în a auzi sunetul în oricare dintre urechi, o problemă în urechea internă poate cauza pierderea auzului.
• Dacă medicul folosește un diapazon, este posibil să aveți un alt test pentru a compara cât de bine auziți diapazonul prin:
  • Vibrații în aer care călătoresc prin urechea externă
  • Vibrații prin oase care merg direct în urechea internă
  Auzul normal este mai bun prin aer. Dacă auziți mai bine prin vibrațiile osoase, este posibil să aveți lichid sau ceară care blochează sunetul să ajungă la urechea internă.

Un test de timpanometrie verifică modul în care funcționează timpanul și oscioarele din urechea medie:

• Un dispozitiv mic va fi plasat în urechea dumneavoastră.
• Dispozitivul va trimite aer și sunet în ureche, ceea ce face ca timpanul să se miște. Veți simți presiunea aerului în interiorul urechii.
• Un aparat înregistrează mișcările timpanului pe grafice numite timpanograme.
• Dacă timpanul nu se mișcă normal, este posibil să aveți acumulare de lichid sau ceară în ureche, o gaură în timpan, o tumoare în ureche, oscioare ale urechii medii care nu vibrează bine sau o altă problemă în urechea medie.

Un test de emisii otoacustice (OAE) verifică deteriorarea celulelor ciliate din cohlee:

• Un dispozitiv mic va fi plasat în urechea dumneavoastră. Poate produce sunet și poate măsura sunetul.
• Sunetul de la dispozitiv face ca lichidul din cohlee să se unduiască, ceea ce mișcă celulele ciliate. Când cilii se mișcă, produc vibrații care au propriul lor sunet, numite OAE.
• Dispozitivul măsoară OAE pentru a vedea cât de bine funcționează celulele ciliate. Dacă testul arată puține sau deloc OAE, este posibil să aveți pierdere de auz neurosenzorială.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru un test de auz?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru un test de auz.

Există riscuri la testele de auz?

Testarea auzului nu prezintă niciun risc.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele testelor auditive arată dacă auzul dumneavoastră este normal sau dacă aveți o pierdere de auz. De obicei, veți primi rezultatele imediat după efectuarea testelor.

Dacă aveți o pierdere de auz, rezultatele vor arăta cât de severă este, care ureche este mai afectată și dacă aveți hipoacuzie de transmisie, neurosenzorială sau ambele tipuri:

• În cazul hipoacuziei de transmisie, medicul dumneavoastră poate trata cauza și vă poate restabili auzul. Tratamentul va depinde de ceea ce blochează sunetul să ajungă la urechea internă. Poate include îndepărtarea cerumenului, drenarea lichidului sau intervenție chirurgicală pentru a corecta problemele timpanului sau ale oscioarelor urechii.
• În cazul hipoacuziei neurosenzoriale, pierderea de auz este de obicei permanentă, dar este posibil să puteți utiliza aparate auditive sau să aveți o intervenție chirurgicală pentru implantarea unui dispozitiv care să vă îmbunătățească auzul. Dacă auzul nu poate fi îmbunătățit, sunt disponibile dispozitive de asistare care să vă ajute în viața de zi cu zi. De exemplu, există dispozitive care vă ajută să folosiți telefonul și care vă avertizează la sonerii, alarme și alte sunete.

În anumite cazuri, pot fi necesare mai multe teste pentru a diagnostica cauza pierderii de auz. Dacă aveți întrebări despre rezultatele testelor, discutați cu medicul dumneavoastră.

Ce altceva trebuie să știu despre testele de auz?

Chiar și o pierdere ușoară de auz poate îngreuna înțelegerea vorbirii normale. Din această cauză, mulți adulți în vârstă evită situațiile sociale, ceea ce duce la izolare și depresie. Tratarea pierderii de auz poate ajuta la prevenirea acestor probleme. Opțiunile de tratament includ:

• Proteze auditive. O proteză auditivă este un dispozitiv care se poartă fie în spatele, fie în interiorul urechii. Face sunetele mai puternice. Există multe stiluri de proteze auditive disponibile.
• Implanturi cohleare. Aceste dispozitive sunt introduse în ureche prin intervenție chirurgicală. Sunt utilizate de obicei pentru persoanele cu pierdere severă de auz care nu beneficiază de proteze auditive. Implanturile cohleare trimit sunetul direct către nervul auditiv. Nu restabilesc auzul normal. Dar pot ajuta la înțelegerea vorbirii după ce persoanele urmează terapie pentru a învăța să audă cu implantul lor.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.