Paraplegie spastică ereditară
Actualizat:
Simptome
Severitatea și evoluția simptomelor variază de la o persoană la alta.
Aproximativ 90% dintre persoanele cu paraplegie spastică ereditară au ceea ce este cunoscut drept „forma pură” a afecțiunii.
Aceasta înseamnă că simptomele lor se limitează în principal la slăbiciunea membrelor inferioare și la spasme involuntare și rigiditate musculară (spasticitate).
Restul de 10% au o formă complicată sau complexă a afecțiunii.
Aceasta înseamnă că au alte simptome în plus față de slăbiciunea musculară și spasticitate.
Pot avea o gamă largă de simptome.
Paraplegia spastică ereditară pură
Principalele simptome ale paraplegiei spastice ereditare pure sunt:
- o slăbiciune progresivă la nivelul picioarelor
- tonus muscular crescut și rigiditate (spasticitate)
- probleme la urinare – cum ar fi nevoia urgentă de a urina, chiar și atunci când vezica nu este plină
- lipsa senzației la nivelul picioarelor (uneori)
Persoanele cu această afecțiune pot dezvolta rigiditate la nivelul picioarelor și probleme de mers, cum ar fi împiedicarea și poticnirea, în special pe teren denivelat.
Aceste probleme sunt cauzate de slăbiciunea mușchilor șoldului și de dificultatea de a îndoi piciorul în sus.
Unele persoane pot avea nevoie în cele din urmă să folosească un dispozitiv de mers sau un scaun cu rotile pentru a se deplasa.
Altele s-ar putea să nu aibă nevoie să folosească niciun tip de echipament de mobilitate.
Paraplegia spastică ereditară complicată
În paraplegia spastică ereditară complicată, simptomele suplimentare pot include:
- leziuni nervoase la nivelul picioarelor sau al altor extremități (neuropatie periferică)
- epilepsie
- probleme de echilibru, coordonare și vorbire (ataxie)
- probleme oculare – cum ar fi afectarea retinei (retinopatie) și afectarea nervului optic (neuropatie optică)
- demență
- ihtioză – o afecțiune care provoacă piele groasă, uscată, extinsă și persistentă, cu aspect de „solzi de pește”
- probleme de învățare și de dezvoltare
- pierderea auzului
- probleme de vorbire, respirație sau deglutiție
Cauze și factori de risc
Majoritatea persoanelor cu paraplegie spastică ereditară pură au moștenit o genă defectuoasă de la unul dintre părinți.
Persoanele cu forma complicată a afecțiunii au moștenit, de obicei, o genă defectuoasă de la ambii părinți.
Anomalia genetică determină deteriorarea fibrelor nervoase lungi din măduva spinării.
Acești nervi controlează în mod normal tonusul muscular și mișcarea în partea inferioară a corpului.
Diagnostic și analize
Paraplegia spastică ereditară este diagnosticată după un examen clinic amănunțit și identificarea simptomelor tipice.
Alte afecțiuni care cauzează probleme de mobilitate, rigiditate musculară și slăbiciune, cum ar fi scleroza multiplă și paralizia cerebrală, trebuie excluse mai întâi.
În timpul diagnosticării pot fi folosite o serie de teste specializate, inclusiv scanări RMN ale creierului și coloanei vertebrale și analiza lichidului cefalorahidian.
În unele cazuri, poate fi necesară și testarea genetică.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Testarea genetică și genomică
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta întocmește un raport, pe care îl veți discuta cu medicul care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Testarea genetică și genomică
De ce mi s-ar oferi un test genetic?
Testarea genetică – numită uneori testare genomică – identifică modificări ale genelor care pot cauza probleme de sănătate. Este utilizată în principal pentru a diagnostica afecțiuni rare și ereditare, precum și unele tipuri de cancer.
Vi se poate oferi un test genetic deoarece:
- medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o afecțiune cauzată de modificarea uneia sau mai multor gene
- cineva din familia dumneavoastră are o afecțiune cauzată de modificări ale genelor
- unele dintre rudele dumneavoastră apropiate au avut un anumit tip de cancer care ar putea fi ereditar
- dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră aveți o afecțiune care ar putea fi transmisă copiilor dumneavoastră
Dacă aveți întrebări, discutați cu medicul dumneavoastră despre efectuarea unui test genetic.
Ce îmi poate spune un test genetic
Un test genetic poate:
- ajuta la diagnosticarea unei afecțiuni rare la un copil
- vă ajuta să înțelegeți dacă o afecțiune ereditară vă poate afecta pe dumneavoastră, copilul dumneavoastră sau un alt membru al familiei și să decideți dacă să aveți copii
- arăta dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta anumite afecțiuni, inclusiv unele tipuri de cancer
- ghida medicii în alegerea medicamentului sau tratamentului potrivit pentru dumneavoastră
- ghida medicii cu privire la posibilitatea de a participa la un studiu clinic
Secvențierea întregului genom analizează simultan tot materialul dumneavoastră genetic (nu doar o parte a acestuia, ca în cazul altor tipuri de teste genetice).
Cine poate beneficia de un test genetic?
Discutați cu medicul specialist din spital dacă testarea este potrivită pentru dumneavoastră.
Consiliere genetică
Dacă vi se oferă un test genetic, este posibil să fiți îndrumat(ă) către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă testul pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
Un consilier genetic vă poate ajuta să înțelegeți:
- riscurile și beneficiile efectuării unui test genetic
- rezultatele potențiale ale testului și semnificația acestora
- cum ar putea fi afectați membrii familiei dumneavoastră dacă testul arată că o afecțiune gravă este prezentă în familie
- riscul ca dumneavoastră și partenerul dumneavoastră să transmiteți o afecțiune copiilor dumneavoastră
- opțiunile dumneavoastră dacă aveți un copil cu o afecțiune ereditară și nu doriți ca următorul copil să o moștenească
Dacă decideți să nu faceți un test genetic, veți primi în continuare îngrijire și sprijin din partea cadrelor medicale.
Impactul asupra familiei dumneavoastră
Ar putea fi util să vă gândiți cum rezultatele unui test genetic vă pot afecta pe dumneavoastră și pe ceilalți membri ai familiei.
Dacă testul genetic arată că există modificări ale genelor dumneavoastră care cauzează o afecțiune, acest lucru poate însemna că și alți membri ai familiei dumneavoastră o au. În această situație, medicul dumneavoastră poate recomanda ca și alți membri ai familiei să facă un test genetic.
Există, de asemenea, posibilitatea ca testul să vă ofere informații despre rudele dumneavoastră pe care dumneavoastră sau ele nu le cunoșteați anterior. De exemplu, poate arăta că ați fost adoptat(ă) sau că tatăl dumneavoastră biologic nu este cel pe care îl credeați a fi.
Acest lucru se datorează faptului că testul poate arăta că nu aveți gene comune cu membrii familiei dumneavoastră.
Efectuarea unui test genetic
Un test genetic se face de obicei folosind o probă de sânge sau salivă.
Dacă ați fost trimis(ă) pentru un test genetic deoarece aveți cancer, testul se va efectua pe o probă din tumoarea care a fost deja îndepărtată ca parte a tratamentului dumneavoastră.
Proba de sânge, salivă sau țesut este trimisă la un laborator de genetică pentru a fi analizată.
Obținerea rezultatelor
Vi se va spune când veți primi rezultatele testului. În funcție de motivul testului, acest lucru poate dura săptămâni sau luni. Este posibil să aveți nevoie de teste suplimentare.
Rezultatele testului pot arăta:
- aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
- nu aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
- nu este clar ce semnificație au rezultatele pentru sănătatea dumneavoastră (dar medicii ar putea înțelege mai bine rezultatele în viitor)
După ce primiți rezultatele, este posibil să fiți îndrumat(ă) către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă acestea pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Nu este posibilă prevenirea, încetinirea sau reversarea paraplegiei spastice ereditare, dar unele dintre simptome pot fi gestionate pentru ca activitățile zilnice să devină mai ușoare.
De exemplu:
- relaxantele musculare, cum ar fi baclofenul, tizanidina și injecțiile cu toxină botulinică (Botox), pot fi utilizate pentru a ajuta la ameliorarea spasticității
- fizioterapia regulată este importantă pentru a ajuta la îmbunătățirea și menținerea forței musculare și a amplitudinii de mișcare
- terapia ocupațională poate ajuta persoana să își desfășoare activitățile zilnice mai ușor și să recâștige cât mai multă independență posibil
- ortezele, atelele sau branțurile pot ajuta la menținerea piciorului în poziție corectă și la îmbunătățirea mersului
- ocazional, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru eliberarea tendoanelor sau a mușchilor scurtați
Complicații
Posibilele complicații ale paraplegiei spastice ereditare includ:
- scurtarea și rigidizarea mușchilor gambei – fizioterapia regulată poate ajuta la prevenirea acestui lucru
- picioare reci – acest lucru este destul de frecvent și apare ca urmare a deteriorării nervilor din măduva spinării
- oboseală extremă (fatigabilitate) – aceasta poate fi cauzată de efortul suplimentar necesar pentru mers și de simptomele care întrerup somnul
- dureri de spate și de genunchi – cauzate de slăbiciunea musculară și de problemele de mers
- stres și depresie
Viața cu boala
Prognosticul pentru persoanele cu paraplegie spastică ereditară variază.
Unele persoane sunt grav afectate și au nevoie de un scaun cu rotile, în timp ce altele au simptome ușoare și nu au nevoie să folosească un dispozitiv de sprijin pentru deplasare.
Paraplegia spastică ereditară pură, de obicei, nu afectează speranța de viață, iar majoritatea persoanelor pot duce o viață relativ independentă și activă.
Prognosticul pentru paraplegia spastică ereditară complicată variază de la o persoană la alta, în funcție de simptome.
Medicamente folosite pentru paraplegie spastică ereditară
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Miorelaxante cu acțiune centrală · ATC M03B · 3
Relaxează mușchii contractați și calmează spasmele musculare.
Baclofenum — 3 produse cu rețetă
- BACLOFEN SINTETICA 2 mg/mlcu rețetă
- LIORESAL 10 mgcu rețetă
- LIORESAL 25 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).