Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Nevrom acustic (schwannom vestibular)

Actualizat: · Cod ICD-10: D33.3

Simptome

Un neurinom acustic poate să nu provoace inițial simptome evidente.

Simptomele, atunci când apar, se dezvoltă de obicei treptat și includ adesea:

  • pierderea auzului care afectează de obicei doar o ureche
  • auzirea unor sunete care provin din interiorul corpului (tinitus)
  • senzația că vă mișcați sau vă învârtiți (vertij)

Un neurinom acustic mare poate provoca uneori și:

  • dureri de cap persistente
  • vedere temporar încețoșată sau dublă
  • amorțeală, durere sau slăbiciune pe o parte a feței
  • probleme de coordonare a membrelor (ataxie) pe o parte a corpului
  • modificări ale vocii sau dificultate la înghițire (disfagie)

Diagnostic și analize

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Teste de auz

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Teste de auz

De ce se face un test de auz

Un test de auz se face pentru a depista probleme de auz, cum ar fi pierderea auzului.

Este important ca orice problemă de auz să fie depistată din timp, pentru a putea fi tratată sau gestionată.

Cum ajungeți la un test de auz

Medicul de familie vă poate trimite pe dumneavoastră sau pe copilul dumneavoastră la un specialist în auz (audiolog), care poate efectua testul.

Copiii pot avea, de asemenea, un test de auz ca parte a controalelor de sănătate și dezvoltare.

Consultați medicul de familie dacă:
  • credeți că auzul dumneavoastră sau al copilului dumneavoastră se deteriorează treptat
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați urmat un tratament pentru o infecție a urechii sau pentru acumulare de cerumen, dar auzul nu și-a revenit
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți pierdere bruscă a auzului la una sau ambele urechi
  • auzul dumneavoastră sau al copilului dumneavoastră s-a înrăutățit în ultimele zile sau săptămâni
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți pierdere de auz împreună cu alte simptome, cum ar fi durere de ureche sau secreții care ies din ureche

Ce se întâmplă în timpul unui test de auz

Un test de auz este efectuat de un specialist în auz (audiolog). De obicei, testul se face la spital sau într-o clinică.

Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră puteți avea mai multe teste diferite în timpul programării, pentru a verifica dacă există pierdere de auz și pentru a afla cauza.

Un test de auz durează de obicei între 15 minute și 1 oră, în funcție de testele efectuate.

Teste de auz pentru adulți

Există diferite tipuri de teste de auz pentru adulți. Testele pe care le puteți face includ:

  • audiometrie tonală – ascultați diferite sunete prin căști și apăsați un buton sau ridicați mâna de fiecare dată când auziți ceva
  • audiometrie vocală – similară cu audiometria tonală, dar ascultați cuvinte în loc de sunete
  • timpanometrie – un dispozitiv mic este introdus în ureche pentru a verifica cât de bine se mișcă timpanul și dacă există vreun blocaj în spatele acestuia care ar putea afecta auzul
Teste de auz pentru copii

Există diferite tipuri de teste de auz pentru copii. Testele pe care le face copilul dumneavoastră depind de vârsta și de dezvoltarea sa.

Testele pe care le poate face includ:

  • audiometrie cu întărire vizuală – copilul ascultă sunete și este învățat să asocieze sunetul cu o recompensă vizuală, cum ar fi o jucărie sau aprinderea unui ecran de computer, întorcând capul spre recompensă
  • audiometrie condiționată prin joc – copilul ascultă sunete și i se cere să facă o sarcină simplă, cum ar fi să pună o minge într-un coș sau să completeze un puzzle, atunci când aude sunetul
  • audiometrie tonală – copilul ascultă diferite sunete prin căști și apasă un buton de fiecare dată când aude ceva
  • timpanometrie – un dispozitiv mic este introdus în urechea copilului pentru a verifica cât de bine se mișcă timpanul și dacă există vreun blocaj în spatele acestuia care ar putea afecta auzul
  • test de conducere osoasă – un dispozitiv mic care vibrează este plasat în spatele urechii și transmite sunetul către urechea internă prin oasele capului, pentru a verifica ce parte a urechii nu funcționează corect dacă copilul are probleme de auz

Obținerea rezultatelor testului de auz

De obicei, primiți rezultatele testului de auz al dumneavoastră sau al copilului dumneavoastră la sfârșitul consultației.

Specialistul în auz va discuta rezultatele cu dumneavoastră și vă va sfătui dacă sunt necesare mai multe teste.

Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu pierdere de auz, specialistul în auz vă va vorbi despre tipul dumneavoastră de pierdere de auz și despre cel mai bun mod de a o gestiona.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Există mai multe opțiuni de tratament pentru neurinomul acustic, în funcție de dimensiunea și localizarea tumorii, de viteza de creștere și de starea generală de sănătate.

Principalele opțiuni sunt:

  • monitorizarea tumorii – tumorile mici necesită adesea doar monitorizare prin scanări RMN regulate, iar tratamentul este recomandat, în general, doar dacă scanările arată că aceasta crește
  • intervenție chirurgicală pe creier – intervenția de îndepărtare totală sau parțială a tumorii printr-o incizie la nivelul craniului poate fi efectuată sub anestezie generală, dacă tumora este mare sau în creștere
  • radiochirurgie stereotactică – tumorile mici sau resturile unei tumori mai mari rămase după intervenția chirurgicală pot fi tratate cu un fascicul precis de radiații pentru a opri creșterea acestora

Toate aceste opțiuni implică anumite riscuri. De exemplu, intervenția chirurgicală și radiochirurgia pot provoca uneori amorțeală facială sau incapacitatea de a mișca o parte a feței (paralizie).

Discutați cu medicul specialist despre cea mai bună opțiune pentru dumneavoastră, precum și despre beneficii și riscuri.

Viața cu boala

Neurinoamele acustice mari pot fi grave, deoarece uneori pot provoca o acumulare de lichid în creier care pune viața în pericol (hidrocefalie).

Dar este rar ca acestea să ajungă în acest stadiu. Multe cresc foarte lent sau deloc, iar cele care cresc mai repede pot fi tratate înainte de a deveni prea mari.

Chiar și cu tratament, simptome precum pierderea auzului și tinitusul pot persista și vă pot afecta capacitatea de a lucra, de a comunica și de a conduce.

Aceste probleme pot necesita tratament suplimentar.

Un neurinom acustic poate reveni ocazional după tratament. Se consideră că acest lucru se întâmplă la aproximativ 1 din 20 de persoane care au suferit o îndepărtare chirurgicală.

Probabil veți continua să faceți RMN-uri regulate după orice tratament pentru a verifica dacă tumora crește din nou sau revine.

Când să mergeți la medic

Adresați-vă medicului de familie dacă aveți simptome persistente sau supărătoare care vă îngrijorează și care ar putea fi cauzate de un neurinom acustic.

Neurinoamele acustice pot fi dificil de diagnosticat deoarece simptomele pot fi cauzate de alte afecțiuni, cum ar fi boala Ménière.

Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea un neurinom acustic, veți fi trimis la un spital sau la o clinică pentru investigații suplimentare, cum ar fi:

  • teste de auz pentru a verifica problemele de auz și a determina dacă sunt cauzate de o problemă la nivelul nervilor
  • un examen RMN, care utilizează câmpuri magnetice puternice și unde radio pentru a produce o imagine detaliată a interiorului capului dumneavoastră
  • o tomografie computerizată (CT), care utilizează o serie de raze X pentru a crea o imagine detaliată a interiorului capului dumneavoastră

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).