Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Neuromielită optică

Actualizat:

Simptome

Simptomele neuromielitei optice (NMO) variază de la o persoană la alta și pot fi ușoare sau severe.

Simptomele pot include:

  • durere oculară și probleme cu vederea sau cu percepția culorilor, la unul sau ambii ochi
  • durere ascuțită, senzație de arsură sau durere fulgerătoare (durere neuropată) la nivelul spatelui, gâtului, brațelor sau picioarelor
  • slăbiciune, amorțeală sau paralizie la nivelul brațelor sau picioarelor
  • spasme musculare (când mușchii se încordează brusc)
  • probleme cu vezica urinară și intestinul, cum ar fi incontinența, constipația sau imposibilitatea de a urina
  • probleme sexuale, cum ar fi imposibilitatea de a obține o erecție sau de a ajunge la orgasm
  • vărsături și sughiț

Este posibil să aveți simptome care afectează doar ochii (numite nevrită optică) sau doar măduva spinării (numite mielită transversă).

Simptomele apar în câteva ore sau zile. De obicei, durează câteva zile sau săptămâni, apoi se ameliorează treptat. Unele persoane își revin bine cu tratament, în timp ce altele au probleme care durează mai mult.

Este frecvent ca simptomele să reapară, ceea ce se numește recădere. Acest lucru se poate întâmpla după câteva săptămâni, luni sau ani. La unele persoane, recăderile duc la probleme permanente, cum ar fi pierderea vederii sau probleme de mobilitate.

Cauze și factori de risc

Neuromielita optică (NMO) este o afecțiune autoimună. Apare atunci când sistemul dumneavoastră imunitar atacă nervii din ochi sau din măduva spinării.

Nu se cunoaște cauza exactă. Uneori apare după o infecție virală, cum ar fi gripa.

NMO nu este o afecțiune moștenită. Dar este mai frecventă la persoanele cu alte boli autoimune și la cele care au rude apropiate cu afecțiuni autoimune.

Este mai frecventă la femei.

Diagnostic și analize

Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea neuromielită optică (NMO), vă va trimite la un specialist în afecțiuni ale nervilor (neurolog) pentru investigații și tratament.

NMO poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele variază și sunt similare cu cele ale altor afecțiuni, cum ar fi scleroza multiplă.

Este posibil să vi se facă investigații precum:

  • analize de sânge
  • un RMN pentru a verifica creierul și măduva spinării
  • o puncție lombară pentru a preleva o probă de lichid din măduva spinării
  • teste pentru a vă verifica ochii și vederea

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Analizele de sânge · Puncție lombară

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge după câteva zile și, de obicei, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Puncție lombară

De ce se face puncția lombară

Există câteva motive diferite pentru care ați putea avea nevoie de o puncție lombară.

Puncția lombară poate fi folosită pentru a:

  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune a creierului sau a coloanei vertebrale
  • trata o afecțiune, cum ar fi o infecție sau unele tipuri de cancer
  • vă administra un anestezic

De obicei, veți fi trimis de un medic specialist pentru a vi se face o puncție lombară. Uneori, aceasta se face dacă sunteți foarte bolnav în spital sau dacă aveți nevoie de un anestezic de urgență.

Pregătirea pentru puncția lombară

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de puncția lombară. De asemenea, îi puteți adresa orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de puncția lombară.

Puteți întreba, de asemenea, dacă puteți veni cu cineva care să vă susțină în timpul procedurii, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil.

Ce se întâmplă în timpul unei puncții lombare

Puncția lombară se face de obicei în spital. Durează în mod obișnuit aproximativ 15 până la 20 de minute, dar poate dura mai mult.

Înainte de puncția lombară, va trebui să vă dezbrăcați în spatele unui paravan și să îmbrăcați o cămașă de spital.

  1. Vi se va cere să vă așezați cu capul și umerii aplecați înainte sau să vă întindeți pe o parte, cu genunchii trași spre piept.
  2. Vi se va administra un anestezic local în zona lombară, de obicei sub formă de injecție. Aceasta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Copiilor li se administrează de obicei și un medicament (un sedativ) pentru a-i ajuta să se relaxeze și să stea nemișcați.
  3. Un ac este introdus lent în zona lombară, între oasele coloanei vertebrale (vertebre). Este posibil să simțiți o oarecare presiune și disconfort în spate. De asemenea, puteți avea o senzație de furnicături pentru câteva secunde.
  4. Dacă vi se fac analize sau anumite tratamente, lichidul din interiorul coloanei vertebrale (lichid cefalorahidian) este colectat în tuburi mici. Acesta va fi trimis la laborator pentru analize. Dacă vi se administrează medicamente sau un anestezic, acestea sunt injectate în coloana vertebrală.
  5. Când puncția lombară este terminată, acul este scos. Se aplică un pansament pe spate pentru a acoperi locul înțepăturii și pentru a opri orice sângerare.
Important

Puncția lombară poate fi inconfortabilă, dar nu ar trebui să fie dureroasă. Spuneți medicului sau specialistului dacă simțiți durere.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți medicului sau asistentei care vă face puncția lombară dacă vă este teamă de ace. Vă pot ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul procedurii.

După puncția lombară

Va trebui să rămâneți în spital aproximativ 1 până la 2 ore pentru monitorizare. Va trebui să stați întins(ă) pe spate și să vă odihniți.

Dacă faceți puncția lombară în ambulatoriu, ar trebui să puteți pleca acasă după câteva ore.

Recuperarea după o puncție lombară

Recuperarea după o puncție lombară poate dura câteva zile, iar la unele persoane poate dura mai mult. Există câteva lucruri pe care le puteți face și care vă pot ajuta.

Ce să faceți
  • odihniți-vă cel puțin 24 de ore după efectuarea puncției lombare

  • consumați multe lichide

  • încercați să stați întins(ă) pe spate dacă aveți dureri de cap

  • luați paracetamol pentru a calma durerea de cap sau orice altă durere

Ce să nu faceți
  • nu efectuați muncă fizică, nu ridicați greutăți și nu practicați sport până când nu vă simțiți suficient de bine

Efecte secundare ale puncției lombare

După efectuarea unei puncții lombare, este posibil să aveți unele efecte secundare, inclusiv:

  • durere de cap
  • durere de spate
  • sângerare sau scurgere de lichid limpede din locul unde acul a intrat în spate
  • umflare în locul unde acul a intrat în spate

Aceste efecte secundare sunt frecvente și ar trebui să dispară după câteva zile.

Posibile complicații ale puncției lombare

Puncția lombară este de obicei foarte sigură.

Complicațiile sunt extrem de rare, dar pot include:

  • dureri de spate pe termen lung
  • infecție
  • leziuni ale nervilor, care pot cauza dureri pe termen lung, furnicături sau pierderea sensibilității la nivelul brațelor sau picioarelor
  • pierderea auzului
  • vedere dublă
  • cheaguri de sânge

Uneori, puncția lombară este dificil de efectuat. Dacă se întâmplă acest lucru, este posibil să fie nevoie să reveniți pentru o a doua programare.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

Ați făcut o puncție lombară și:

  • aveți dureri severe
  • aveți o durere de cap care nu dispare
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • transpirați mai mult decât de obicei
  • rana sângerează sau elimină lichid transparent de mai mult de 1 săptămână
Acțiune imediată: sunați la 112 dacă:
  • brațele sau picioarele vi se simt slabe sau amorțite
  • aveți probleme la urinare sau la scaun
  • vă simțiți confuz(ă)

Obținerea rezultatelor puncției lombare

Dacă ați făcut o puncție lombară pentru a afla de ce aveți anumite simptome, este posibil să primiți rezultatele în câteva zile. Uneori poate dura câteva săptămâni.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.

Medicul specialist, medicul de familie sau asistenta medicală ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut puncția lombară.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu neuromielită optică (NMO), veți avea nevoie de tratament pentru a opri inflamația nervilor și a reduce riscul de recăderi.

Tratamentul inițial și tratamentul pentru recăderi

Când simptomele apar pentru prima dată sau dacă aveți o recădere, adică simptomele revin, principalele tratamente sunt:

  • injecții cu steroizi în doze mari
  • plasmafereză, o procedură prin care o parte din sângele dumneavoastră este prelevată, tratată și apoi reintrodusă în corp
  • imunoglobuline (anticorpi din sânge) administrate printr-o perfuzie în venă

Tratament pentru prevenirea recăderilor

De obicei, va trebui să luați pe termen lung și medicamente care reduc activitatea sistemului imunitar pentru a ajuta la prevenirea recăderilor. Acestea pot include:

  • imunosupresoare, cum ar fi azatioprina
  • comprimate cu steroizi, cum ar fi prednisolonul
  • medicamente biologice, cum ar fi rituximab

Tratamentul simptomelor

De asemenea, vi se pot oferi medicamente pentru a ajuta la ameliorarea oricăror simptome persistente, cum ar fi:

  • analgezice
  • medicamente antidepresive sau anticonvulsivante care ajută la durerea neuropată, cum ar fi amitriptilina sau gabapentina
  • medicamente miorelaxante sau anticonvulsivante pentru tratarea spasmelor musculare, cum ar fi baclofenul sau carbamazepina
  • medicamente pentru probleme ale vezicii urinare, cum ar fi oxibutinina
  • medicamente pentru probleme intestinale, cum ar fi laxativele

Pentru a ajuta la ameliorarea unor simptome precum slăbiciunea musculară și problemele de mobilitate, vi se pot oferi:

  • fizioterapie, inclusiv recomandări privind exercițiile și întinderile
  • terapie ocupațională pentru a vă ajuta cu activitățile zilnice

Când să mergeți la medic

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • credeți că ați putea avea neuromielită optică

Medicamente folosite pentru neuromielită optică

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 18

Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.

Antiepileptice · ATC N03A · 10

Antiepileptice: previn crizele epileptice; unele se folosesc și pentru durerea de nerv.

Anticorpi monoclonali · ATC L01F · 6

Anticorpi monoclonali: țintesc celulele canceroase sau ajută sistemul imunitar să le recunoască.

Miorelaxante cu acțiune centrală · ATC M03B · 3

Relaxează mușchii contractați și calmează spasmele musculare.

Alte medicamente · 2

Antidepresive · ATC N06A · 1

Antidepresive: ameliorează depresia și anxietatea; la cele mai multe, efectul apare după câteva săptămâni.

Imunosupresoare · ATC L04A · 1

Imunosupresoare și imunomodulatoare: frânează sau reglează sistemul imunitar, în bolile autoimune, după transplant și în unele boli de sânge sau de plămân.

  • Azathioprinum — 1 produs cu rețetă

Medicamente urologice · ATC G04B · 1

Medicamente pentru vezica urinară și pentru tulburările de erecție.

  • Oxybutyninum — 1 produs cu rețetă

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).