Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Neurofibromatoză de tip 2

Actualizat: · Cod ICD-10: Q85.0

Simptome

Majoritatea persoanelor cu neurofibromatoză de tip 2 (NF2) dezvoltă tumori la nivelul urechii interne.

Aceste tumori cresc lent și provoacă simptome precum:

  • pierderea auzului
  • țiuituri sau bâzâituri în urechi (tinitus)
  • probleme de echilibru

De asemenea, pot apărea tumori la nivelul măduvei spinării și pe straturile protectoare care înconjoară creierul (meninge).

Aceste tipuri de tumori nu provoacă întotdeauna simptome, dar dacă apar, acestea pot include:

  • dureri de cap
  • greață sau vărsături
  • convulsii (crize epileptice)
  • pierderea auzului
  • vedere încețoșată și pierderea vederii
  • slăbiciune sau lipsa mișcării la nivelul feței
  • slăbiciune, amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor (neuropatie periferică)
  • umflături sau semne pe piele, uneori netede și lucioase

Simptomele NF2 apar de obicei la sfârșitul adolescenței sau în jurul vârstei de 20 de ani. Uneori, copiii pot avea simptome.

Simptomele NF2 la copii

Copiii cu NF2 au adesea probleme cu ochii, cum ar fi strabism sau dificultăți de vedere cauzate de zone opace la nivelul ochilor (cataractă congenitală).

Umflăturile sau semnele de pe piele și dificultatea de a ridica sau mișca picioarele (picior căzut) sunt, de asemenea, simptome frecvente ale NF2 la copii.

Cauze și factori de risc

Neurofibromatoza de tip 2 (NF2) este cauzată de o genă modificată.

Uneori, gena modificată este transmisă copilului de către unul dintre părinți (moștenită), dar alteori vă puteți naște cu ea chiar dacă părinții dumneavoastră nu au gena modificată.

Dacă aveți NF2, există o șansă de 1 din 2 (50%) de a transmite gena afectată oricărui copil pe care îl aveți.

Diagnostic și analize

Dacă aveți simptome de neurofibromatoză tip 2 (NF2), este posibil să fiți trimis la spital pentru unele investigații.

Investigațiile pot include:

  • teste de auz
  • examinări oftalmologice
  • investigații imagistice, cum ar fi tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN)

În funcție de rezultate, este posibil să fie nevoie să consultați un specialist pentru o evaluare și investigații suplimentare.

Puteți consulta mai mulți specialiști, inclusiv un audiolog, un oftalmolog și un genetician.

Testarea genetică

Un test genetic este uneori folosit pentru a diagnostica NF2. Dacă aveți o rudă apropiată, cum ar fi un părinte cu NF2, este posibil să vi se recomande acest test.

Dacă NF2 este confirmat, geneticianul vă va putea oferi informații despre această afecțiune și va răspunde la orice întrebări. De asemenea, vă va putea spune care este probabilitatea ca eventualii dumneavoastră copii să aibă NF2.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Testarea genetică și genomică · Teste de auz

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Testarea genetică și genomică

De ce mi s-ar oferi un test genetic?

Testarea genetică – numită uneori testare genomică – identifică modificări ale genelor care pot cauza probleme de sănătate. Este utilizată în principal pentru a diagnostica afecțiuni rare și ereditare, precum și unele tipuri de cancer.

Vi se poate oferi un test genetic deoarece:

  • medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o afecțiune cauzată de modificarea uneia sau mai multor gene
  • cineva din familia dumneavoastră are o afecțiune cauzată de modificări ale genelor
  • unele dintre rudele dumneavoastră apropiate au avut un anumit tip de cancer care ar putea fi ereditar
  • dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră aveți o afecțiune care ar putea fi transmisă copiilor dumneavoastră

Dacă aveți întrebări, discutați cu medicul dumneavoastră despre efectuarea unui test genetic.

Ce îmi poate spune un test genetic

Un test genetic poate:

  • ajuta la diagnosticarea unei afecțiuni rare la un copil
  • vă ajuta să înțelegeți dacă o afecțiune ereditară vă poate afecta pe dumneavoastră, copilul dumneavoastră sau un alt membru al familiei și să decideți dacă să aveți copii
  • arăta dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta anumite afecțiuni, inclusiv unele tipuri de cancer
  • ghida medicii în alegerea medicamentului sau tratamentului potrivit pentru dumneavoastră
  • ghida medicii cu privire la posibilitatea de a participa la un studiu clinic
Informații:

Secvențierea întregului genom analizează simultan tot materialul dumneavoastră genetic (nu doar o parte a acestuia, ca în cazul altor tipuri de teste genetice).

Cine poate beneficia de un test genetic?

Discutați cu medicul specialist din spital pentru a afla dacă testarea este potrivită pentru dumneavoastră.

Consiliere genetică

Dacă vi se oferă un test genetic, este posibil să fiți îndrumat(ă) către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă testul pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.

Un consilier genetic vă poate ajuta să înțelegeți:

  • riscurile și beneficiile efectuării unui test genetic
  • rezultatele potențiale ale testului și semnificația acestora
  • cum ar putea fi afectați membrii familiei dumneavoastră dacă testul arată că o afecțiune gravă este prezentă în familie
  • riscul ca dumneavoastră și partenerul dumneavoastră să transmiteți o afecțiune copiilor dumneavoastră
  • opțiunile dumneavoastră dacă aveți un copil cu o afecțiune ereditară și nu doriți ca următorul copil să o moștenească

Dacă decideți să nu faceți un test genetic, veți primi în continuare îngrijire și sprijin din partea cadrelor medicale.

Impactul asupra familiei dumneavoastră

Ar putea fi util să vă gândiți cum rezultatele unui test genetic vă pot afecta pe dumneavoastră și pe ceilalți membri ai familiei.

Dacă testul genetic arată că există modificări ale genelor dumneavoastră care cauzează o afecțiune, acest lucru poate însemna că și alți membri ai familiei dumneavoastră o au. În această situație, medicul dumneavoastră poate recomanda ca și alți membri ai familiei să facă un test genetic.

Există, de asemenea, posibilitatea ca testul să vă ofere informații despre rudele dumneavoastră pe care dumneavoastră sau ele nu le cunoșteați anterior. De exemplu, poate arăta că ați fost adoptat(ă) sau că tatăl dumneavoastră biologic nu este cel pe care îl credeați a fi.

Acest lucru se datorează faptului că testul poate arăta că nu aveți gene comune cu membrii familiei dumneavoastră.

Efectuarea unui test genetic

Un test genetic se face de obicei folosind o probă de sânge sau salivă.

Dacă ați fost trimis(ă) pentru un test genetic deoarece aveți cancer, testul se va efectua pe o probă din tumoarea care a fost deja îndepărtată ca parte a tratamentului dumneavoastră.

Proba de sânge, salivă sau țesut este trimisă la un laborator de genetică pentru a fi analizată.

Obținerea rezultatelor

Vi se va spune când veți primi rezultatele testului. În funcție de motivul testului, acest lucru poate dura săptămâni sau luni. Este posibil să aveți nevoie de teste suplimentare.

Rezultatele testului pot arăta:

  • aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
  • nu aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
  • nu este clar ce semnificație au rezultatele pentru sănătatea dumneavoastră (dar medicii ar putea înțelege mai bine rezultatele în viitor)

După ce primiți rezultatele, este posibil să fiți îndrumat(ă) către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă acestea pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.

Teste de auz

De ce se face un test de auz

Un test de auz se face pentru a depista probleme de auz, cum ar fi pierderea auzului.

Este important ca orice problemă de auz să fie depistată din timp, pentru a putea fi tratată sau gestionată.

Cum ajungeți la un test de auz

Medicul de familie vă poate trimite pe dumneavoastră sau pe copilul dumneavoastră la un specialist în auz (audiolog), care poate efectua testul.

Copiii pot avea, de asemenea, un test de auz ca parte a controalelor de sănătate și dezvoltare.

Consultați medicul de familie dacă:
  • credeți că auzul dumneavoastră sau al copilului dumneavoastră se deteriorează treptat
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați urmat un tratament pentru o infecție a urechii sau pentru acumulare de cerumen, dar auzul nu și-a revenit
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți pierdere bruscă a auzului la una sau ambele urechi
  • auzul dumneavoastră sau al copilului dumneavoastră s-a înrăutățit în ultimele zile sau săptămâni
  • dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți pierdere de auz împreună cu alte simptome, cum ar fi durere de ureche sau secreții care ies din ureche

Ce se întâmplă în timpul unui test de auz

Un test de auz este efectuat de un specialist în auz (audiolog). De obicei, testul se face la spital sau într-o clinică.

Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră puteți avea mai multe teste diferite în timpul programării, pentru a verifica dacă există pierdere de auz și pentru a afla cauza.

Un test de auz durează de obicei între 15 minute și 1 oră, în funcție de testele efectuate.

Teste de auz pentru adulți

Există diferite tipuri de teste de auz pentru adulți. Testele pe care le puteți face includ:

  • audiometrie tonală – ascultați diferite sunete prin căști și apăsați un buton sau ridicați mâna de fiecare dată când auziți ceva
  • audiometrie vocală – similară cu audiometria tonală, dar ascultați cuvinte în loc de sunete
  • timpanometrie – un dispozitiv mic este introdus în ureche pentru a verifica cât de bine se mișcă timpanul și dacă există vreun blocaj în spatele acestuia care ar putea afecta auzul
Teste de auz pentru copii

Există diferite tipuri de teste de auz pentru copii. Testele pe care le face copilul dumneavoastră depind de vârsta și de dezvoltarea sa.

Testele pe care le poate face includ:

  • audiometrie cu întărire vizuală – copilul ascultă sunete și este învățat să asocieze sunetul cu o recompensă vizuală, cum ar fi o jucărie sau aprinderea unui ecran de computer, întorcând capul spre recompensă
  • audiometrie condiționată prin joc – copilul ascultă sunete și i se cere să facă o sarcină simplă, cum ar fi să pună o minge într-un coș sau să completeze un puzzle, atunci când aude sunetul
  • audiometrie tonală – copilul ascultă diferite sunete prin căști și apasă un buton de fiecare dată când aude ceva
  • timpanometrie – un dispozitiv mic este introdus în urechea copilului pentru a verifica cât de bine se mișcă timpanul și dacă există vreun blocaj în spatele acestuia care ar putea afecta auzul
  • test de conducere osoasă – un dispozitiv mic care vibrează este plasat în spatele urechii și transmite sunetul către urechea internă prin oasele capului, pentru a verifica ce parte a urechii nu funcționează corect dacă copilul are probleme de auz

Obținerea rezultatelor testului de auz

De obicei, primiți rezultatele testului de auz al dumneavoastră sau al copilului dumneavoastră la sfârșitul consultației.

Specialistul în auz va discuta rezultatele cu dumneavoastră și vă va sfătui dacă sunt necesare mai multe teste.

Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu pierdere de auz, specialistul în auz vă va vorbi despre tipul dumneavoastră de pierdere de auz și despre cel mai bun mod de a o gestiona.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

În prezent nu există un tratament care să vindece neurofibromatoza de tip 2 (NF2), dar există tratamente care pot ajuta la gestionarea simptomelor dumneavoastră.

În funcție de simptome, tratamentele pentru NF2 includ:

  • aparate auditive sau implanturi cohleare (un implant cohlear este un dispozitiv mic care stimulează nervul ce transmite semnale sonore către creier)
  • medicamente care pot opri creșterea tumorilor și, uneori, pot îmbunătăți auzul
  • intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorilor care prezintă riscul de a cauza probleme
  • utilizarea unui fascicul de radiații pentru a trata tumorile mici sau fragmente dintr-o tumoră mai mare rămase după intervenția chirurgicală (radioterapie)

Majoritatea persoanelor cu NF2 vor avea nevoie de o intervenție chirurgicală la un moment dat în viață pentru a îndepărta tumorile de la nivelul urechii interne, creierului sau măduvei spinării.

Viața cu boala

Neurofibromatoza de tip 2 (NF2) este o afecțiune care durează toată viața și care, de obicei, se agravează în timp.

Dimensiunea tumorilor, locul unde cresc și cât de repede se agravează simptomele pot varia de la o persoană la alta. Dar, pentru multe persoane, afecțiunea are un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi.

Tumorile din urechea internă pot duce, în cele din urmă, la pierderea auzului. Este posibil să aveți dificultăți de deplasare și să aveți nevoie de dispozitive de asistare, cum ar fi un scaun cu rotile.

Veți avea nevoie de îngrijire și sprijin continuu din partea mai multor specialiști, cum ar fi fizioterapeuți și audiologi. De asemenea, veți avea programări și investigații imagistice periodice pentru a verifica orice modificare a simptomelor.

NF2 poate afecta speranța de viață, dar acest lucru depinde de simptomele dumneavoastră și de modul în care vă afectează. Echipa care vă îngrijește vă poate vorbi despre speranța de viață dacă doriți să aflați mai multe.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • credeți că ați putea avea neurofibromatoză de tip 2 (NF2)

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • aveți dureri de cap persistente, care nu trec sau se agravează;
  • aveți senzație persistentă de greață sau vărsături;
  • aveți vedere încețoșată sau pierderea vederii.

Sunați la 112 dacă:

  • aveți o criză convulsivă pentru prima dată
  • aveți slăbiciune sau amorțeală la nivelul feței sau pe o parte a corpului

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).