Intoxicații

Analize și investigații

Testarea metalelor grele · Nivelul de salicilați · Nivelul alcoolemiei · Teste de osmolalitate

Testarea metalelor grele

Ce este testarea metalelor grele?

Testarea metalelor grele include un grup de teste care măsoară nivelurile de metale posibil dăunătoare (cum ar fi plumbul sau mercurul) din sângele, urina, părul, unghiile, scaunul sau alte țesuturi ale corpului dumneavoastră.

Metalele grele se găsesc în mod natural în mediu. Se găsesc și în anumite medicamente, suplimente și alimente. Substanțele chimice folosite în industrie și agricultură pot conține, de asemenea, metale grele, care pot ajunge în aer, sol și apă.

Deoarece metalele grele sunt aproape peste tot, este normal să aveți un anumit nivel al lor în corp. Dar dacă acest nivel devine prea mare, poate provoca intoxicație cu metale grele, care poate fi fatală.

Metalele grele pot pătrunde în corpul dumneavoastră dacă:

• Le inspirați. Acest lucru se poate întâmpla dacă lucrați într-un mediu în care există multe metale grele în aer, cum ar fi șantierele de construcții sau fabricile de baterii.
• Le mâncați sau le beți. Acest lucru se poate întâmpla dacă locuiți într-o zonă cu sol contaminat, mâncați alimente cu niveluri ridicate ale anumitor metale (cum ar fi mercurul din pește) sau beți apă dintr-o clădire cu țevi de plumb sau instalații sanitare vechi.
• Le absorbiți prin piele. Acest lucru se poate întâmpla dacă interacționați frecvent cu obiecte sau produse care conțin cantități mari de metale grele, cum ar fi țevile de plumb, jucăriile cu vopsea pe bază de plumb și anumite medicamente importate cu niveluri ridicate de mercur.

Intoxicația cu metale grele poate apărea lent, în timp, sau brusc, dacă sunteți expus(ă) la o cantitate mare de metal greu dintr-o dată.

Cele mai frecvent testate metale grele sunt:

• Plumbul
• Mercurul (inclusiv mercurul organic din pește)
• Arsenicul
• Cadmiul
• Cromul

Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră puteți face testarea metalelor grele pentru un singur tip de metal sau puteți face un test pentru un grup de metale, numit „panel de metale grele”.

Alte metale care pot fi testate includ:

• Aluminiul
• Bariul
• Beriliul
• Bismutul
• Cobaltul
• Cuprul
• Aurul
• Fierul
• Manganul
• Nichelul
• Platina
• Seleniul
• Siliciul
• Argintul
• Taliul
• Staniul
• Uraniul
• Zincul

În funcție de metalele pe care le verifică medicul dumneavoastră, testarea se poate face și cu probe de urină, unghii, păr, scaun sau țesut din anumite organe, cum ar fi ficatul și rinichii. Dar sângele și urina sunt probele cel mai frecvent utilizate pentru testele de metale grele.

Alte denumiri: panel de metale grele, metale toxice, test de toxicitate la metale grele

Pentru ce se utilizează?

Testarea metalelor grele este utilizată pentru a:

• Ajuta la diagnosticarea intoxicației cu metale grele dacă aveți efecte pe termen lung ale acestei afecțiuni. Aceste efecte pe termen lung pot include modificări ale comportamentului, dificultăți de gândire și memorie și leziuni ale organelor. Cu toate acestea, efectele intoxicației cu metale pot varia în funcție de tipul de metal, de cantitatea prezentă în organism și de vârsta dumneavoastră.
• Depista intoxicația cu metale grele dacă ați fost expus(ă) la metale grele (în special plumb, mercur sau arsen), dar nu aveți niciun simptom. Cel mai mare risc de probleme grave de sănătate pe termen lung cauzate de metalele grele apare în timpul dezvoltării fetale și al copilăriei. Acest lucru se datorează faptului că până și niveluri foarte scăzute de plumb pot afecta creierul în dezvoltare al fătului sau al copilului și pot cauza probleme de creștere și de învățare pe termen lung.
• Monitoriza nivelurile anumitor metale grele dacă aveți intoxicație cu metale grele și medicul dumneavoastră dorește să vadă dacă tratamentul funcționează.

Pentru a diagnostica intoxicația cu metale grele, medicul va utiliza rezultatele analizelor dumneavoastră sau ale copilului dumneavoastră, împreună cu orice simptome și istoricul de expunere.

De ce am nevoie de testarea metalelor grele?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda testarea metalelor grele dacă ați avut o posibilă expunere la metale grele sau dacă aveți simptome de intoxicație cu metale grele. Simptomele intoxicației cu metale grele depind de tipul de metal și de cât de mare a fost expunerea. Simptomele dumneavoastră pot include:

• Greață și vărsături
• Durere abdominală (de burtă)
• Diaree
• Furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor
• Dificultăți de respirație
• Frisoane
• Slăbiciune musculară
• Pierderi de memorie sau modificări de comportament
• Aritmie, o problemă cu frecvența sau ritmul bătăilor inimii

Dacă locul dumneavoastră de muncă implică metale grele, angajatorul vă poate solicita testări periodice pentru a monitoriza siguranța la locul de muncă. Este posibil să aveți un risc mai mare de expunere dacă lucrați:

• În construcții
• La un producător de baterii
• Ca instalator
• Cu vitralii, pesticide sau placare metalică

Copiii sub vârsta de 6 ani ar putea avea nevoie să fie testați pentru intoxicația cu plumb dacă au un risc de expunere la plumb, chiar și atunci când nu au simptome. Riscul de expunere la plumb al unui copil este mai mare dacă petrece timp în locuințe vechi, în care s-a folosit vopsea pe bază de plumb. Aceste locuințe pot avea plumb în praful din casă provenit de la vopseaua veche care se cojește sau se exfoliază. Plumbul din vopseaua veche și din alte surse vechi poate rămâne și în sol, în special în cartierele mai vechi ale unor orașe.

Copiii mici tind să fie expuși atunci când ating suprafețe sau sol cu plumb și își pun mâinile în gură. Medicul copilului dumneavoastră vă poate recomanda testarea plumbului în funcție de posibila expunere la plumb a copilului și de locul în care locuiți.

Ce se întâmplă în timpul testării pentru metale grele?

În funcție de tipul de metal pentru care se face testarea, un cadru medical va preleva o probă de:

• Sânge
• Urină
• Păr
• Unghii de la mâini
• Scaun
• Țesut de organ

Pentru o probă de sânge, cadrul medical va recolta sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi recoltată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Pentru o probă de urină, un cadru medical vă poate oferi un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „jetului mijlociu” pentru a recolta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni pentru ca germenii de pe piele să nu ajungă în probă:

1. Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
2. Deschideți recipientul fără a atinge interiorul.
3. Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare:
   • Pentru penis, ștergeți întregul capăt (vârful) al penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
   • Pentru vagin, îndepărtați labiile (pliurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
4. Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
5. Recoltați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
6. Terminați de urinat în toaletă.
7. Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.

Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i cadrului medical înainte de test.

Cadrul medical vă poate cere să vă recoltați urina pe o perioadă de 24 de ore. Pentru acest test, vi se va da un recipient special pentru recoltarea urinei și instrucțiuni despre cum să recoltați și să păstrați probele. Cadrul medical vă va spune la ce oră să începeți. Testul include, în general, următorii pași:

1. Pentru început, urinați în toaletă ca de obicei. Nu recoltați această urină. Notați ora la care ați urinat.
2. În următoarele 24 de ore, recoltați toată urina în recipient.
3. În timpul perioadei de recoltare, păstrați recipientul cu urină într-un frigider sau într-o ladă frigorifică cu gheață.
4. La 24 de ore după începerea testului, încercați să urinați dacă puteți. Aceasta este ultima recoltare de urină pentru test.
5. Returnați recipientul cu urină la cabinetul medicului sau la laborator, conform instrucțiunilor.

Pentru o probă de unghie sau păr, cadrul medical va folosi foarfece sau un clește pentru a tăia o bucată mică din unghia sau părul dumneavoastră. De obicei, proba de păr se recoltează din apropierea scalpului.

Pentru o probă de scaun, cadrul medical vă va oferi probabil un recipient sau un kit cu instrucțiuni despre cum să recoltați proba. Există mai multe moduri de a recolta probele de scaun, așa că urmați cu atenție instrucțiunile. În general, va trebui să:

• Etichetați recipientul cu numele dumneavoastră, data și ora recoltării.
• Recoltați o probă de scaun conform instrucțiunilor. De obicei, aceasta implică folosirea unui recipient curat și uscat sau a unei hârtii speciale ori a unei folii de plastic așezate peste toaletă pentru a prinde scaunul.
• Asigurați-vă că scaunul nu se amestecă cu urină, hârtie igienică sau apă din toaletă.
• Închideți bine recipientul.
• Spălați-vă bine mâinile cu apă și săpun.
• Returnați recipientul conform instrucțiunilor. Acest lucru este important pentru a obține un rezultat corect al testului. Dacă nu puteți returna imediat recipientul, păstrați proba la frigider până când sunteți gata să o predați.

Dacă recoltați o probă din scutece, veți primi instrucțiuni speciale pentru folosirea unei folii de plastic în interiorul unui scutec curat. În anumite cazuri, un cadru medical poate folosi un tampon pentru a preleva o probă de scaun din rect.

Pentru o probă de țesut de organ, cadrul medical va efectua o biopsie. În timpul unei biopsii, cadrul medical va preleva o mică mostră de țesut pentru testare. Există multe modalități de a face o biopsie, deși acestea nu sunt efectuate la fel de des ca alte tipuri de teste pentru metale grele. În general, o biopsie poate fi efectuată folosind:

• Un ac gol introdus prin piele. Testele imagistice, cum ar fi ecografia, pot fi folosite pentru a ghida acul:
  • Biopsia prin aspirație cu ac fin folosește un ac foarte subțire pentru a preleva o mostră de celule și/sau lichid.
  • Biopsia cu ac de calibru mai mare folosește un ac mai gros pentru a preleva o mostră.

Va trebui să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru test?

Unii pești și fructe de mare conțin niveluri ridicate de mercur, așa că ar trebui să evitați consumul de fructe de mare cu 48 de ore înainte de test.

Există riscuri la acest test?

Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Există, de asemenea, un risc foarte mic la efectuarea unui test de urină sau de scaun sau la prelevarea unei mici mostre din unghii sau păr pentru analiză.

Este obișnuit să apară o vânătaie și un disconfort temporar după o biopsie. Riscurile posibile includ:

• Infecție, care poate fi tratată cu antibiotice
• Sângerare la locul biopsiei

Medicul dumneavoastră vă va oferi instrucțiuni despre cum să îngrijiți zona biopsiei și cum să gestionați orice disconfort. Dacă vi se administrează anestezie generală, discutați cu medicul despre cum vă poate afecta.

Ce înseamnă rezultatele?

Niveluri mai mari decât cele normale de metale grele în proba dumneavoastră de test pot însemna că aveți intoxicație cu metale grele, dar nu întotdeauna. Chiar dacă nu aveți simptome, este posibil să fie totuși necesar să evitați orice expunere la acel metal. Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră este posibil să aveți nevoie și de teste suplimentare pentru a confirma sau exclude intoxicația cu metale grele și pentru a verifica sănătatea anumitor organe, cum ar fi rinichii.

În funcție de metalul greu și de starea dumneavoastră, este posibil să aveți nevoie și de tratament pentru a ajuta organismul să elimine metalul greu cât mai repede posibil. În anumite cazuri, medicul vă poate recomanda terapia de chelare. Pentru această terapie, veți lua un medicament pe cale orală sau vi se va face o injecție cu un medicament care ajută la eliminarea metalelor din organism prin urină. În anumite cazuri, medicamentul de chelare se administrează intravenos (perfuzie).

Terapia de chelare poate avea efecte secundare grave, așa că este important să analizați riscurile și beneficiile.

Niveluri normale sau scăzute de metale grele în proba dumneavoastră de test înseamnă de obicei că nu aveți intoxicație cu metale grele. Cu toate acestea, unele metale grele părăsesc rapid fluxul sanguin și sunt stocate în țesuturi. Așadar, dacă aveți simptome, medicul va solicita probabil mai multe teste pentru a verifica prezența metalelor grele în probe de urină, păr, piele sau fragmente de unghii.

Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a afla ce înseamnă rezultatele dumneavoastră.

Nivelul de salicilați

Ce este testul nivelului de salicilați?

Acest test măsoară cantitatea de salicilați din sânge. Salicilații sunt un tip de medicament care se găsește în multe medicamente eliberate fără prescripție medicală și pe bază de rețetă. Acestea pot include:

• Aspirina, care este un analgezic obișnuit
• Subsalicilatul de bismut, care este utilizat pentru tratarea diareei, arsurilor la stomac și a disconfortului gastric
• Salicilatul de magneziu, care este utilizat pentru tratarea durerii
• Salicilatul de metil (ulei de gaultheria), care se găsește cel mai adesea în creme pentru tratarea durerilor musculare

Aspirina este cel mai frecvent tip de salicilat. Este utilizată pentru tratarea durerii, febrei și inflamației. Unele alte medicamente pot conține, de asemenea, aspirină, inclusiv unele antiacide, analgezice și medicamente pentru tuse și răceală.

Aspirina și alți salicilați afectează coagularea sângelui. Un cheag de sânge este o masă de sânge care se formează atunci când trombocitele, proteinele și celulele din sânge se lipesc între ele. Coagularea sângelui este un proces important care vă împiedică să pierdeți prea mult sânge atunci când vă răniți. Dar coagularea excesivă a sângelui poate provoca un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Persoanelor cu risc de formare a cheagurilor de sânge li se poate recomanda să ia zilnic aspirină în doză mică pentru a ajuta la prevenirea cheagurilor de sânge periculoase.

Aspirina nu trebuie administrată copiilor sau adolescenților decât dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru. Pentru aceste grupe de vârstă, administrarea de aspirină atunci când au o infecție virală poate provoca o afecțiune care pune viața în pericol, numită sindrom Reye.

Aspirina și alți salicilați sunt de obicei sigure și eficiente pentru adulți atunci când sunt luate în doza corectă. Cu toate acestea, dacă luați prea mult, poate provoca o afecțiune gravă și uneori fatală numită intoxicație cu aspirină sau salicilați. Consultați-vă cu medicul dumneavoastră înainte de a lua medicamente care conțin salicilați mai mult de zece zile.

Alte denumiri: testul nivelului de acid acetilsalicilic, testul seric al salicilaților, testul nivelului de aspirină

La ce se folosește?

Un test al nivelului de salicilați este cel mai adesea folosit pentru:

• A ajuta la diagnosticarea intoxicației acute sau treptate cu aspirină sau alți salicilați:
  • Intoxicația acută apare atunci când luați prea multă aspirină sau alți salicilați dintr-o dată.
  • Intoxicația treptată sau cronică apare atunci când luați doze mai mici pe o perioadă lungă de timp.
• Monitorizarea persoanelor care iau aspirină pe bază de rețetă pentru artrită sau alte afecțiuni inflamatorii. Testul poate arăta dacă luați suficient pentru a vă trata afecțiunea sau dacă luați o cantitate dăunătoare.

De ce am nevoie de un test al nivelului de salicilați?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă există posibilitatea să aveți o intoxicație acută cu aspirină sau alți salicilați. Simptomele intoxicației acute apar de obicei la trei până la opt ore după o supradoză. Simptomele pot varia, în funcție de cantitatea de salicilați din sânge și de faptul dacă sunteți adult, adolescent sau copil. Dar simptomele includ adesea:

• Greață și vărsături
• Respirație rapidă (hiperventilație)
• Țiuit în urechi (tinitus)
• Transpirație

Este posibil să aveți nevoie de acest test și dacă aveți simptome de intoxicație treptată cu aspirină sau alți salicilați. Simptomele pot apărea după zile sau săptămâni și pot include:

• Bătăi rapide ale inimii
• Oboseală
• Durere de cap
• Confuzie
• Halucinații

Dacă credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați luat prea multă aspirină sau alți salicilați, sunați imediat la 112 sau mergeți la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe. Tratamentul precoce poate preveni afectarea organelor sau decesul.

Ce se întâmplă în timpul unui test al nivelului de salicilați?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Dacă luați în mod regulat aspirină sau alți salicilați, este posibil să fie nevoie să întrerupeți administrarea cu cel puțin patru ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există și alte instrucțiuni speciale de urmat.

Există riscuri la testarea nivelului de salicilați?

Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele dumneavoastră indică un nivel ridicat de salicilați, este posibil să aveți nevoie de tratament imediat. Dacă nivelurile devin prea mari, poate fi fatal. Tratamentul va depinde de cantitatea de supradozaj.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Pentru a înțelege rezultatele unui test de salicilați, medicul dumneavoastră poate lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor analize de sânge.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul nivelului de salicilați?

Aspirina zilnică în doză mică era recomandată anterior ca modalitate de a reduce riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral la mulți adulți în vârstă. Dar utilizarea zilnică a aspirinei poate provoca sângerări la nivelul stomacului sau al creierului. De aceea, nu mai este recomandată pentru adulții fără factori de risc pentru boli de inimă.

Deoarece bolile de inimă sunt de obicei mai periculoase decât complicațiile cauzate de sângerare, aceasta poate fi în continuare recomandată persoanelor cu risc crescut. Factorii de risc pentru boli de inimă includ antecedentele familiale și un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral anterior.

Înainte de a opri sau de a începe să luați aspirină, asigurați-vă că discutați cu medicul dumneavoastră.

Nivelul alcoolemiei

Ce este un test de alcoolemie?

Un test de alcoolemie măsoară cantitatea de alcool (numit și etanol) dintr-o probă de sânge. Alcoolul este ingredientul din bere, vin și băuturi spirtoase distilate care vă face să vă simțiți intoxicat (beat).

Atunci când consumați o băutură alcoolică, tractul digestiv absoarbe rapid alcoolul. Acesta intră apoi în fluxul sanguin și rămâne acolo până când ficatul îl poate descompune și filtra din sânge. Ficatul are nevoie de timp pentru a face acest lucru. Dacă consumați alcool mai repede decât îl poate elimina ficatul, nivelul de alcool din sânge va crește. Cu cât aceste niveluri cresc mai mult, cu atât vă veți simți mai intoxicat.

Există câteva analize de sânge care pot măsura dacă o persoană a consumat alcool. Cea mai frecventă este determinarea alcoolemiei (concentrația de alcool în sânge). Acest test arată cantitatea de alcool din sânge până la 12 ore după consum.

Alte analize de sânge măsoară substanțe care pot rămâne în sânge săptămâni întregi după ce ați consumat alcool. Aceste teste sunt utilizate de obicei pentru a depista tulburarea de consum de alcool sau pentru a verifica dacă o persoană aflată în recuperare a rămas abstinentă.

Alte denumiri: test al nivelului de alcool în sânge, test de etanol, alcool etilic, conținut de alcool în sânge

Pentru ce se utilizează?

O analiză a alcoolemiei este folosită cel mai adesea pentru a determina nu doar dacă alcoolul este prezent în sângele dumneavoastră, ci și în ce măsură vă afectează. Alcoolul poate modifica diverse funcții ale creierului. Dacă ați consumat doar o cantitate mică, aceste modificări nu sunt adesea periculoase pentru sănătatea dumneavoastră imediată. Starea de spirit s-ar putea schimba, iar timpul de reacție poate fi redus. Cantități mai mari de alcool, însă, pot fi mult mai periculoase, ducând la comă sau chiar la deces.

Este posibil să aveți nevoie de o analiză a alcoolemiei din mai multe motive, inclusiv:

• Dovezi legale. Autoritățile pot folosi teste de alcoolemie pentru a vedea dacă cineva a condus sub influența alcoolului. Pentru rezultate rapide, un polițist poate folosi un etilotest, un dispozitiv care verifică prezența alcoolului în respirație. Sau vă poate duce la o unitate medicală pentru o analiză de sânge, care poate oferi o măsurătoare mai precisă a alcoolemiei.
• Testarea pentru intoxicație alcoolică. Personalul de urgență din spital poate folosi o analiză a alcoolemiei pentru a verifica această afecțiune care pune viața în pericol și care poate apărea dacă nivelul de alcool din sânge devine periculos de ridicat din cauza consumului de alcool. Copiii mici pot suferi, de asemenea, intoxicație alcoolică dacă beau produse de uz casnic care conțin alcool, cum ar fi apa de gură și anumite medicamente de răceală.
• Monitorizarea tratamentului pentru tulburarea legată de consumul de alcool. Unele programe pot necesita testare pentru a vedea dacă ați reușit să evitați consumul de alcool.

De ce am nevoie de un test de alcoolemie?

Este posibil să aveți nevoie de un test de alcoolemie dacă sunteți suspectat(ă) de conducere sub influența alcoolului și/sau dacă aveți simptome de intoxicație. Acestea includ:

• Dificultăți de echilibru și coordonare.
• Vorbire neclară.
• Reflexe încetinite.
• Greață și vărsături.
• Schimbări de dispoziție.
• Judecată afectată.

Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați putea avea nevoie de acest test și dacă există simptome de intoxicație cu alcool. Pe lângă simptomele de mai sus, intoxicația cu alcool poate provoca:

• Confuzie.
• Respirație neregulată.
• Convulsii.
• Temperatură corporală scăzută.

Ce se întâmplă în timpul unui test de alcoolemie?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. Acest proces durează de obicei mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru un test de alcoolemie.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

În România, alcoolemia se exprimă de obicei în grame de alcool pur la litru de sânge (g/l). Efectele alcoolului și gradul de afectare cresc pe măsură ce alcoolemia crește. Rezultatele tipice sunt prezentate mai jos.

• 0,1–0,5 g/l: Vă puteți simți relaxat(ă), mai puțin vigilent(ă) și puteți avea o ușoară scădere a capacității de judecată.
• 0,6–1,5 g/l: Puteți avea vorbire neclară, coordonare musculară redusă și afectarea judecății, a memoriei sau a echilibrului.
• 1,6–3 g/l: În acest interval, veți resimți semne mai grave de intoxicație, cum ar fi dificultăți de mers și de vorbire. De asemenea, vă puteți simți somnoros(oasă), confuz(ă) și cu greață. Puteți avea pierderi de memorie (blackout), vărsături sau pierderea cunoștinței.
• Peste 3 g/l: Nivelurile sunt deosebit de periculoase și pot fi chiar fatale. Puteți pierde cunoștința, avea dificultăți de respirație sau intra în comă.

Momentul recoltării acestui test poate afecta acuratețea rezultatelor. Un test de alcoolemie poate detecta alcoolul în organism până la aproximativ 12 ore după ultimul pahar. Alți factori pot influența, de asemenea, alcoolemia și gradul de afectare, inclusiv:

• Greutatea.
• Vârsta.
• Sexul.
• Tipul de alcool.
• Cât de repede ați băut.
• Cât ați mâncat înainte de a bea.
• Medicamentele pe care le luați.
• Sensibilitatea (toleranța) la alcool.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri legate de rezultate, puteți discuta cu medicul.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de alcoolemie din sânge?

Unii angajatori sau reprezentanți legali pot folosi alte metode pentru a verifica consumul de alcool, în afară de testul din respirație sau din sânge.

• Păr. Acest test poate indica un consum de alcool din trecut, pe o perioadă mai lungă.
• Urină. Acest test poate verifica un consum recent de alcool. Unele teste de urină pot detecta consumul de alcool pe o perioadă mai lungă.
• Salivă. Această metodă de testare este mai puțin obișnuită, dar poate fi folosită pentru a vedea dacă ați consumat recent o băutură alcoolică.
• Transpirație. Această metodă de testare este, de asemenea, mai puțin obișnuită, dar poate fi folosită pentru a găsi urme de alcool.

Teste de osmolalitate

Ce sunt testele de osmolalitate?

Testele de osmolalitate măsoară cantitatea anumitor substanțe din sânge, urină sau scaun. Testele pot arăta cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră și dacă aveți un echilibru de lichide nesănătos.

Substanțele pe care le măsoară testele includ:

• Glucoza (zahărul).
• Ureea (un produs rezidual produs în ficat).
• Mai mulți electroliți, cum ar fi sodiul, potasiul și clorurile. Electroliții sunt minerale care au o sarcină electrică atunci când sunt dizolvate în apă sau în fluidele corpului. Ei ajută la controlul echilibrului de lichide din organism. De asemenea, ajută la echilibrarea acizilor și bazelor (echilibrul pH-ului) din corpul dumneavoastră.

Osmolalitatea este concentrația particulelor dizolvate în fluidul corporal. Concentrația se bazează pe cantitatea de particule dintr-o cantitate specifică din acel fluid. Diferiți factori o pot face să crească sau să scadă:

• Osmolalitatea sângelui crește atunci când cantitatea de apă din sânge scade sau numărul de substanțe precum sodiul, clorurile și glucoza crește. Când osmolalitatea sângelui crește, rinichiul reține apă. Acest lucru face urina mai concentrată.
• Osmolalitatea sângelui scade atunci când cantitatea de apă din sânge crește. Acest lucru face urina mai diluată.

Acest proces ajută organismul să mențină un echilibru sănătos al lichidelor. Dar uneori acest echilibru poate fi perturbat. Multe afecțiuni și factori diferiți pot cauza un echilibru nesănătos al lichidelor, cum ar fi consumul prea mare de sare, bolile de rinichi, bolile de inimă și unele tipuri de otrăvire.

Alte denumiri: osmolalitate serică, osmolalitate plasmatică, osmolalitate urinară, osmolalitate din scaun, gap osmotic

La ce sunt folosite?

Testele de osmolalitate pot fi folosite din mai multe motive. Testul de osmolalitate din sânge, cunoscut și ca test de osmolalitate serică, este folosit cel mai adesea pentru a:

• Verifica echilibrul dintre apă și anumite substanțe din sângele dumneavoastră.
• Afla dacă ați înghițit o otravă, cum ar fi antigelul sau alcoolul sanitar.
• Verifica o supradoză de medicamente precum salicilații, întâlniți frecvent în aspirină.
• Ajuta la diagnosticarea deshidratării, o afecțiune în care corpul dumneavoastră pierde prea mult lichid.
• Ajuta la diagnosticarea hiperhidratării, o afecțiune în care corpul dumneavoastră reține prea mult lichid.
• Ajuta la diagnosticarea diabetului insipid, o afecțiune în care organismul nu poate reține suficientă apă. Provoacă urinare frecventă, ceea ce poate duce la deshidratare.

Uneori, plasma sanguină este testată și pentru osmolalitate, măsurând cantitatea de sodiu dizolvată în ea.

Testul de osmolalitate din urină este adesea folosit împreună cu testul de osmolalitate serică pentru a verifica echilibrul de lichide al corpului dumneavoastră. Testul de urină poate fi folosit și pentru a afla motivul urinării crescute sau scăzute.

Testul de osmolalitate din scaun este folosit cel mai adesea pentru a afla motivul diareei cronice care nu este cauzată de o infecție bacteriană sau parazitară.

De ce am nevoie de un test de osmolalitate?

Este posibil să aveți nevoie de un test de osmolalitate serică sau de osmolalitate urinară dacă aveți simptome ale unui dezechilibru de lichide, diabet insipid sau anumite tipuri de intoxicații.

Simptomele unui dezechilibru de lichide și ale diabetului insipid sunt similare și pot include:

• Sete excesivă (dacă sunteți deshidratat(ă))
• Greață și vărsături
• Durere de cap
• Confuzie
• Oboseală
• Convulsii

Simptomele intoxicației vor fi diferite în funcție de tipul de substanță înghițită, dar pot include:

• Greață și vărsături
• Convulsii, o afecțiune care provoacă tremurături incontrolabile ale mușchilor
• Dificultăți de respirație
• Vorbire neclară

Este posibil să aveți nevoie și de un test de osmolalitate urinară dacă aveți dificultăți la urinare sau dacă urinați prea mult. Acest test măsoară cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră.

Este posibil să aveți nevoie de un test de osmolalitate a scaunului dacă aveți diaree cronică ce nu poate fi explicată printr-o infecție bacteriană sau parazitară sau printr-o altă cauză, cum ar fi afectarea intestinului.

Ce se întâmplă în timpul unui test de osmolalitate?

În timpul unei analize de sânge (osmolalitate serică sau plasmatică):

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

În timpul unui test de osmolalitate urinară:

Va trebui să furnizați o probă de urină pentru test. Un cadru medical vă poate oferi un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „jetului mijlociu” pentru a vă recolta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni pentru ca germenii de pe piele să nu ajungă în probă:

1. Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
2. Deschideți recipientul fără a atinge interiorul.
3. Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare.
   • Pentru penis, ștergeți întregul capăt (vârful) penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
   • Pentru vagin, îndepărtați labiile (pliurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
4. Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
5. Colectați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
6. Terminați de urinat în toaletă.
7. Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.

Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i cadrului medical înainte de test.

În timpul unui test de osmolalitate din scaun:

Va trebui să furnizați o probă proaspătă de scaun moale sau lichid pentru test. Cadrul medical vă va oferi probabil un recipient sau un kit cu instrucțiuni despre cum să recoltați proba. Există mai multe moduri de a recolta probele de scaun, așa că urmați cu atenție instrucțiunile. În general, va trebui să:

• Etichetați recipientul cu numele dumneavoastră, data și ora recoltării.
• Recoltați o probă de scaun conform instrucțiunilor. De obicei, aceasta implică folosirea unui recipient curat și uscat sau a unei hârtii speciale ori a unei folii de plastic așezate peste toaletă pentru a prinde scaunul.
• Asigurați-vă că scaunul nu se amestecă cu urină, hârtie igienică sau apă din toaletă.
• Închideți bine recipientul.
• Spălați-vă bine mâinile cu apă și săpun.
• Returnați recipientul conform instrucțiunilor. Acest lucru este important pentru a obține un rezultat corect al testului.

Dacă recoltați o probă din scutece, veți primi instrucțiuni speciale pentru folosirea unei folii de plastic în interiorul unui scutec curat. În anumite cazuri, un cadru medical poate folosi un tampon pentru a preleva o probă de scaun din rect.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de 6 ore înainte de test sau să limitați lichidele cu 12 până la 14 ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale de urmat.

Există riscuri la testele de osmolalitate?

Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Nu există niciun risc la efectuarea unui test de urină sau de scaun.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele osmolalității serice nu au fost normale, poate fi un semn al:

• Deshidratării sau hiperhidratării
• Excesului sau deficitului de sare din sânge
• Intoxicației cu antigel sau cu alte substanțe toxice
• Diabetului insipid
• Accidentului vascular cerebral

Dacă rezultatele osmolalității urinare nu au fost normale, poate fi un semn al:

• Deshidratării sau hiperhidratării
• Insuficienței cardiace
• Bolilor de ficat
• Bolilor de rinichi

Dacă rezultatele osmolalității scaunului nu au fost normale, poate fi un semn al:

• Diareei factice, o afecțiune cauzată de utilizarea excesivă a laxativelor
• Malabsorbției, o afecțiune care vă afectează capacitatea de a digera și de a absorbi nutrienții din alimente

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Pentru a înțelege rezultatele unui test de osmolalitate, medicul dumneavoastră poate lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor analize de sânge.

Mai trebuie să știu și altceva despre testele de osmolalitate?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda și alte analize împreună cu testul de osmolalitate sau după acesta. Acestea pot include:

• Hemoleucogramă completă
• Test pentru ureea serică
• Test pentru glicemie
• Ionogramă
• Test pentru albumina serică
• Test pentru sânge ocult în scaun

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.