Insuficiență respiratorie

Actualizat: 19 octombrie 2026 · Cod ICD-10: J96

Despre boală

Ce este insuficiența respiratorie?

Insuficiența respiratorie este o afecțiune în care sângele dumneavoastră nu are suficient oxigen sau are prea mult dioxid de carbon. Uneori puteți avea ambele probleme.

Când respirați, plămânii dumneavoastră preiau oxigen. Oxigenul trece în sânge, care îl transportă către organe. Organele dumneavoastră, cum ar fi inima și creierul, au nevoie de acest sânge bogat în oxigen pentru a funcționa bine.

O altă parte a respirației este eliminarea dioxidului de carbon din sânge și expirarea acestuia. A avea prea mult dioxid de carbon în sânge poate dăuna organelor dumneavoastră.

Care sunt simptomele insuficienței respiratorii?

Simptomele insuficienței respiratorii depind de cauză și de nivelurile de oxigen și dioxid de carbon din sângele dumneavoastră.

Un nivel scăzut de oxigen în sânge poate provoca senzație de sufocare și senzația de lipsă de aer (sentimentul că nu puteți inspira suficient aer). Pielea, buzele și unghiile dumneavoastră pot avea, de asemenea, o culoare albăstruie. Un nivel ridicat de dioxid de carbon poate provoca respirație rapidă și confuzie.

Unele persoane care au insuficiență respiratorie pot deveni foarte somnoroase sau își pot pierde cunoștința. De asemenea, pot avea aritmie (bătăi neregulate ale inimii). Puteți avea aceste simptome dacă creierul și inima dumneavoastră nu primesc suficient oxigen.

Care sunt tratamentele pentru insuficiența respiratorie?

Tratamentul pentru insuficiența respiratorie depinde de:

Dacă este acută (pe termen scurt) sau cronică (de lungă durată)
Cât de severă este
Care este cauza acesteia

Insuficiența respiratorie acută poate fi o urgență medicală. Este posibil să aveți nevoie de tratament în secția de terapie intensivă a unui spital. Insuficiența respiratorie cronică poate fi adesea tratată la domiciliu. Dar dacă insuficiența respiratorie cronică este severă, este posibil să aveți nevoie de tratament într-un centru de îngrijire pe termen lung.

Unul dintre obiectivele principale ale tratamentului este de a asigura oxigen către plămâni și alte organe și de a elimina dioxidul de carbon din organism. Un alt obiectiv este tratarea cauzei afecțiunii. Tratamentele pot include:

Oxigenoterapie, prin canulă nazală (două tuburi mici din plastic care se introduc în nări) sau printr-o mască ce acoperă nasul și gura
Traheostomie, un orificiu creat chirurgical prin partea din față a gâtului până în trahee. Un tub de respirație, numit și tub de traheostomie sau canulă traheală, este introdus în orificiu pentru a vă ajuta să respirați.
Ventilator, un aparat de respirat care suflă aer în plămâni. De asemenea, elimină dioxidul de carbon din plămâni.
Alte tratamente respiratorii, cum ar fi ventilația non-invazivă (VNI), care folosește o presiune ușoară a aerului pentru a menține căile respiratorii deschise în timpul somnului.
Lichide, adesea administrate intravenos (IV), pentru a îmbunătăți circulația sângelui în tot corpul. De asemenea, asigură nutriția.
Medicamente pentru disconfort
Tratamente pentru cauza insuficienței respiratorii. Aceste tratamente pot include medicamente și proceduri.

Dacă aveți insuficiență respiratorie, consultați medicul dumneavoastră pentru îngrijire medicală continuă. Medicul vă poate recomanda reabilitare pulmonară.

Dacă insuficiența respiratorie este cronică, asigurați-vă că știți când și unde să cereți ajutor pentru simptomele dumneavoastră. Aveți nevoie de îngrijire de urgență dacă aveți simptome severe, cum ar fi dificultăți de respirație sau de vorbire. Trebuie să anunțați medicul dacă observați că simptomele se agravează sau dacă apar semne și simptome noi.

Traiul cu insuficiență respiratorie poate provoca teamă, anxietate, depresie și stres. Psihoterapia, medicamentele și grupurile de sprijin vă pot ajuta să vă simțiți mai bine.

Cauze și factori de risc

Afecțiunile care vă afectează respirația pot cauza insuficiență respiratorie. Aceste afecțiuni pot afecta mușchii, nervii, oasele sau țesuturile care susțin respirația. Sau pot afecta plămânii în mod direct. Aceste afecțiuni includ:

Boli care afectează plămânii, cum ar fi BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică), fibroza chistică, pneumonia, embolia pulmonară și COVID-19
Afecțiuni care afectează nervii și mușchii care controlează respirația, cum ar fi scleroza laterală amiotrofică (SLA), distrofia musculară, leziunile măduvei spinării și accidentul vascular cerebral
Probleme ale coloanei vertebrale, cum ar fi scolioza (o curbură a coloanei vertebrale). Acestea pot afecta oasele și mușchii folosiți pentru respirație.
Lezarea țesuturilor și coastelor din jurul plămânilor. O leziune la nivelul pieptului poate cauza această deteriorare.
Supradozajul de droguri sau alcool
Leziuni prin inhalare, cum ar fi inhalarea de fum (din incendii) sau vapori nocivi

Diagnostic și analize

Medicul dumneavoastră va diagnostica insuficiența respiratorie pe baza:

Istoricului dumneavoastră medical
Unui examen fizic, care include adesea ascultarea plămânilor și a inimii și verificarea culorii pielii, buzelor și unghiilor

Ascultarea plămânilor pentru a verifica sunete anormale
Ascultarea inimii pentru a verifica aritmia
Observarea unei culori albăstrui pe piele, buze și unghii

Testelor de diagnostic, cum ar fi pulsoximetria și analiza gazelor din sângele arterial

Pulsoximetria, un senzor mic care folosește o lumină pentru a măsura cât de mult oxigen este în sângele dumneavoastră. Senzorul se pune pe vârful degetului sau pe ureche.
Gazometria arterială, un test care măsoară nivelurile de oxigen și dioxid de carbon din sângele dumneavoastră. Proba de sânge este prelevată dintr-o arteră, de obicei de la încheietura mâinii.

Odată ce sunteți diagnosticat(ă) cu insuficiență respiratorie, medicul dumneavoastră va căuta cauza acesteia. Testele pentru aceasta includ adesea o radiografie toracică. Dacă medicul dumneavoastră crede că este posibil să aveți aritmie din cauza insuficienței respiratorii, este posibil să vi se facă un ECG (electrocardiogramă). Acesta este un test simplu, nedureros, care detectează și înregistrează activitatea electrică a inimii dumneavoastră.

Analize și investigații

Electrocardiograma (EKG) · Radiografia

Electrocardiograma (ECG)

De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)

De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:

infarct miocardic
boală coronariană
probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)

De asemenea, vi se poate efectua un ECG:

dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora

Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:

purtați o bluză ușor de scos și de pus
nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)

Unor persoane poate fi necesar, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)

Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.

Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:

în repaus
pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)

Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.

Cum se efectuează un ECG de repaus

Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.

Cum se efectuează un ECG portabil

Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.

Informații:

Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.

Cum se efectuează un ECG de efort

Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.

Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Informații:

Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.

Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

oasele
dinții
plămânii
sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul	De ce se efectuează
Radiografie standard	Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii
Angiografie	Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar
Densitometrie osoasă (scanare DEXA)	Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor
Tomografie computerizată (CT)	Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament
Urogramă intravenoasă	Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii
Tranzit baritat esofagian	Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar
Clismă cu bariu	Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
luați orice medicamente
aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast

Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile din spital sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.

După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

în aceeași zi în care o faceți
la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

Insuficiența respiratorie acută se diagnostichează când presiunea oxigenului în sânge (PaO2) este ≤ 60 mmHg sau raportul PaO2/FIO2 ≤ 300.
La pacienții cu exacerbare acută a BPOC, saturația de oxigen (SaO2) trebuie menținută între 88% și 92%.

Când să mergeți la medic

Semne de urgență

Dacă aveți dificultăți severe de respirație, buze sau piele albăstrui, confuzie sau somnolență accentuată, sunați la 112.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), o sinteză a ghidurilor (J Intensive Care).