Infecții fungice severe în țesuturi sau organe
Actualizat:
Despre boală
Aspergiloza este de obicei cauzată de inhalarea unor particule foarte mici de mucegai.
Mucegaiul se găsește în multe locuri, printre care:
- sol, compost și frunze în descompunere
- plante, copaci și culturi agricole
- praf
- lenjerie de pat
- clădiri umede
- sisteme de aer condiționat
Nu vă puteți îmbolnăvi de aspergiloză de la altă persoană sau de la animale.
Simptome
Simptomele aspergilozei includ:
- senzație de lipsă de aer
- tuse – puteți tuși sânge sau cheaguri de mucus
- respirație șuierătoare
- febră (temperatură ridicată)
- scădere în greutate fără motiv aparent
- senzație de oboseală
Dacă aveți deja o afecțiune pulmonară, simptomele se pot agrava.
Diagnostic și analize
Aspergiloza poate fi dificil de diagnosticat, iar acest lucru poate dura. Medicul de familie va verifica dacă simptomele dumneavoastră nu sunt cauzate de altceva, cum ar fi o infecție respiratorie.
Dacă nu este sigur ce cauzează simptomele dumneavoastră, vă poate trimite la un specialist pentru investigații precum:
- radiografii și tomografii
- analize de sânge sau teste pe o probă de mucus
- teste pentru alergie
- o bronhoscopie (în care se folosește un tub subțire și flexibil, cu o cameră la capăt, pentru a privi în interiorul plămânilor dumneavoastră)
Analize și investigații
Radiografia · Analizele de sânge
Radiografie
De ce se face o radiografie
O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:
- oasele
- dinții
- plămânii
- sistemul digestiv
O radiografie poate fi folosită pentru a:
- verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
- verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
- afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
- verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri
Tipuri de radiografii
Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.
| Tipul | De ce se efectuează |
|---|---|
|
Radiografie standard |
Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii |
|
Angiografie |
Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar |
|
Densitometrie osoasă (scanare DEXA) |
Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor |
|
Tomografie computerizată (CT) |
Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament |
|
Urogramă intravenoasă |
Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii |
|
Tranzit baritat esofagian |
Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar |
|
Clismă cu bariu |
Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar |
Pregătirea pentru o radiografie
Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
- nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
- luați un laxativ cu o zi înainte de radiografie
Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei radiografii
Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.
Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).
Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.
Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:
- Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
- Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
- Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie
De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.
Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.
Obținerea rezultatelor radiografiei
Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.
Acest lucru poate fi:
- în aceeași zi în care o faceți
- la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)
Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.
Posibile complicații ale radiografiilor
Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.
Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.
Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.
Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.
Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Puteți primi rezultatele analizelor de sânge după câteva zile și, de obicei, în câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
De reținut
- Aspergiloza pulmonară invazivă poate fi diagnosticată prin detectarea antigenului galactomanan în ser sau în lichidul de spălare bronhoalveolară.
- La pacienții critici, hemocultura pentru candidoză invazivă are sensibilitate sub 50% și rezultatele pot întârzia 3–4 zile.
Tratament
Tratamentul aspergilozei depinde de tipul pe care îl aveți. Forma invazivă pune viața în pericol și se tratează în spital, cu medicament antifungic administrat în venă.
Dacă nu este tratată sau nu este bine controlată, există riscul ca plămânii dumneavoastră să fie afectați.
| Tipuri frecvente | Tratament |
|---|---|
|
Aspergiloza bronhopulmonară alergică sau ABPA (o alergie la mucegaiul Aspergillus) |
Comprimate cu steroizi și comprimate antifungice |
|
Aspergiloza pulmonară cronică sau CPA (o infecție pulmonară de lungă durată) |
Tratament pe termen lung (posibil pe viață) cu comprimate antifungice |
|
Aspergilomul (o masă de mucegai în plămâni, adesea asociată cu CPA) |
Intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea masei, dacă provoacă simptome, adesea după tratamentul antifungic |
|
Aspergiloza pulmonară invazivă (o infecție care pune viața în pericol, la persoanele cu sistem imunitar slăbit) |
Medicament antifungic administrat direct într-o venă, în spital |
Prevenție
Este aproape imposibil să evitați complet mucegaiul Aspergillus.
Dar există lucruri pe care le puteți face pentru a reduce șansele de a face aspergiloză, dacă aveți o afecțiune pulmonară sau un sistem imunitar slăbit.
Ce să faceți
-
încercați să evitați locurile în care se găsește frecvent mucegaiul Aspergillus, cum ar fi grămezile de compost și cele de frunze uscate
-
deschideți ferestrele de mai multe ori pe zi pentru a aerisi camerele, mai ales dacă gătiți sau faceți duș
-
purtați mască de protecție în locurile cu praf sau când lucrați în grădină
-
luați în considerare folosirea unui dezumidificator și a unui purificator de aer cu filtru HEPA în locuință
-
mențineți locuința încălzită la o temperatură între 18 și 21 °C pe vreme rece
Ce să nu faceți
-
nu uscați rufele în dormitor sau în camerele de zi, dacă este posibil – ideal este să le uscați afară sau într-un uscător de rufe
-
nu deschideți ferestrele dacă în exterior se desfășoară lucrări de construcții sau de săpare
Când să mergeți la medic
Mergeți la medicul de familie dacă:
- tușiți de mai mult de 3 săptămâni
- aveți o afecțiune pulmonară care se agravează sau care este mai greu de controlat cu tratamentul dumneavoastră obișnuit
- aveți sistemul imunitar slăbit și simptome de aspergiloză
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
- tușiți sânge
Semne de urgență
- La candidoza invazivă confirmată, tratamentul antifungic trebuie început prompt, deoarece întârzierea crește mortalitatea.
Medicamente folosite pentru infecții fungice severe în țesuturi sau organe
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Antifungice de uz sistemic · ATC J02A · 7
Antifungice luate pe gură sau injectabil, pentru infecțiile cu ciuperci.
Caspofunginum — 4 produse cu rețetă
- CASPOFUNGINA KABI 50 mgcu rețetă
- CASPOFUNGINA KABI 70 mgcu rețetă
- CASPOFUNGINA TERAPIA 50 mgcu rețetă
- CASPOFUNGINA TERAPIA 70 mgcu rețetă
Itraconazolum — 2 produse cu rețetă
- ITRACONAZOL ARENA 100 mgcu rețetă
- ITRACONAZOL SLAVIA 100 mgcu rețetă
Amphotericinum b — 1 produs cu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), ghidul ATS 2025.