Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Hidrocefalie

Actualizat:

Despre boală

Există 3 tipuri principale de hidrocefalie:

  • hidrocefalie congenitală – hidrocefalie prezentă la naștere
  • hidrocefalie dobândită – hidrocefalie care se dezvoltă după naștere
  • hidrocefalie cu presiune normală – de obicei se dezvoltă doar la persoanele în vârstă

Hidrocefalie prezentă de la naștere

Hidrocefalia congenitală apare atunci când un copil se naște cu exces de lichid în creier.

Poate fi cauzată de o afecțiune precum spina bifida sau de o infecție pe care mama o dezvoltă în timpul sarcinii, cum ar fi oreionul sau rubeola.

Mulți copii născuți cu hidrocefalie (hidrocefalie congenitală) au leziuni cerebrale permanente.

Aceasta poate cauza mai multe complicații pe termen lung, cum ar fi:

  • dificultăți de învățare
  • probleme de vorbire
  • probleme de memorie
  • durată scurtă a atenției
  • probleme cu abilitățile de organizare
  • probleme de vedere, cum ar fi strabismul și pierderea vederii
  • probleme de coordonare fizică
  • epilepsie

Dacă copilul dumneavoastră are dificultăți de învățare, va avea nevoie de sprijin suplimentar din partea grădiniței sau școlii astfel încât nevoile sale să fie acoperite.

Hidrocefalie care se dezvoltă la copii sau adulți

Hidrocefalia dobândită poate afecta copiii sau adulții. De obicei, se dezvoltă după o boală sau o leziune.

De exemplu, poate apărea după o leziune gravă la cap sau ca o complicație a unei afecțiuni medicale, cum ar fi o tumoare cerebrală.

Hidrocefalie cu presiune normală (HPN)

Hidrocefalia cu presiune normală (HPN) este o afecțiune rară și puțin înțeleasă, care afectează cel mai adesea persoanele cu vârsta peste 60 de ani.

Uneori se poate dezvolta după o leziune sau un accident vascular cerebral, dar în majoritatea cazurilor cauza este necunoscută.

Problemele de mobilitate, demența și incontinența urinară sunt principalele simptome ale HPN. Dar, deoarece aceste simptome apar treptat și sunt similare cu cele ale altor afecțiuni mai frecvente, cum ar fi boala Alzheimer, HPN poate fi dificil de diagnosticat.

Simptome

Afectarea creierului cauzată de hidrocefalie poate provoca o gamă largă de simptome, inclusiv:

  • durere de cap
  • vărsături
  • vedere încețoșată
  • dificultăți la mers

Diferitele tipuri de hidrocefalie pot cauza simptome specifice.

Cauze și factori de risc

În trecut, hidrocefalia era denumită „apă pe creier”. Totuși, creierul nu este înconjurat de apă, ci de un lichid numit lichid cefalorahidian (LCR).

LCR are 3 funcții importante:

  • protejează creierul împotriva leziunilor
  • elimină produșii reziduali din creier
  • furnizează creierului nutrienții de care are nevoie pentru a funcționa corect

Creierul produce constant LCR nou (aproximativ 570 ml pe zi), în timp ce lichidul vechi este eliminat din creier și absorbit în vasele de sânge.

Dar dacă acest proces este întrerupt, cantitatea de LCR poate crește rapid și poate cauza presiune în creier.

Diagnostic și analize

Investigațiile imagistice ale creierului, cum ar fi tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), pot fi folosite pentru a diagnostica hidrocefalia congenitală și dobândită.

Pentru diagnosticarea hidrocefaliei cu presiune normală (HPN) se folosește o listă de verificare. De exemplu, se evaluează modul în care mergeți, capacitatea dumneavoastră mentală și simptomele care afectează controlul vezicii urinare.

Este important ca HPN să fie diagnosticată corect deoarece, spre deosebire de boala Alzheimer, simptomele pot fi ameliorate prin tratament.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT)

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va întocmi un raport cu rezultatul. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul va întocmi un raport cu rezultatul. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamentul hidrocefaliei

Hidrocefalia poate fi tratată de obicei cu ajutorul unui tub subțire (șunt) care este implantat chirurgical în creier și drenează excesul de lichid.

Ventriculostomia endoscopică de ventricul III (ETV) poate fi folosită uneori ca alternativă la intervenția cu șunt.

În timpul acestei proceduri, se face un orificiu în planșeul ventriculului III, pentru a permite lichidului acumulat să ajungă la suprafața creierului, unde poate fi absorbit.

Complicații după operație

Operația folosită pentru tratarea hidrocefaliei poate provoca uneori complicații. De exemplu, un șunt se poate bloca sau infecta.

Înainte de operație, chirurgul dumneavoastră ar trebui să discute cu dumneavoastră despre posibilele complicații.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).