Gaură maculară

Gaura maculară este o mică ruptură în maculă, zona centrală a retinei care asigură vederea clară. Se tratează de obicei printr-o operație (vitrectomie), iar efectele dăunătoare ale acesteia sunt puțin probabile.

Cu toate acestea, trebuie să cunoașteți următoarele complicații posibile ale operației.

Gaura poate să nu se închidă, dar în mod normal acest lucru nu vă va înrăutăți vederea și, de obicei, este posibilă repetarea intervenției chirurgicale.

Aproape sigur veți dezvolta o cataractă după operație, de obicei în decurs de un an, dacă nu ați avut deja o operație de cataractă. Aceasta înseamnă că lentila naturală din ochiul dumneavoastră a devenit opacă. Dacă aveți deja cataractă, aceasta poate fi îndepărtată în același timp cu repararea găurii.

Există, de asemenea, un risc de dezlipire de retină, atunci când retina se desprinde de partea din spate a ochiului. Acest lucru poate cauza orbire, dar de obicei poate fi reparat printr-o altă operație.

Sângerarea apare foarte rar, dar sângerarea severă în interiorul ochiului poate duce la orbire.

Infecția este o altă complicație foarte rară. O infecție necesită tratament suplimentar și ar putea duce la orbire.

O creștere a presiunii în interiorul ochiului este destul de frecventă în zilele de după operația de gaură maculară, de obicei din cauza bulei de gaz care se extinde. În majoritatea cazurilor, este de scurtă durată și este controlată cu picături oftalmice suplimentare pentru a reduce presiunea, protejând ochiul de leziuni. Dacă presiunea ridicată este extremă sau prelungită, poate apărea o anumită afectare a nervului optic ca urmare.

Nu se știe de ce apar găurile maculare. Marea majoritate a cazurilor nu au o cauză evidentă. Cel mai adesea afectează persoanele cu vârste între 60 și 80 de ani și sunt mai frecvente la femei decât la bărbați.

Un posibil factor de risc este o afecțiune numită tracțiune vitreomaculară. Pe măsură ce înaintați în vârstă, gelul vitros din mijlocul ochiului începe să se desprindă de retină și de macula din partea posterioară a ochiului. Dacă o parte din gelul vitros rămâne atașată de retină în timp ce se contractă, poate trage cu el o porțiune din retină, ducând la apariția unei găuri maculare.

Câteva cazuri pot fi asociate cu:

• dezlipirea de retină – atunci când retina începe să se desprindă de vasele de sânge care îi furnizează oxigen și substanțe nutritive
• leziuni severe ale ochiului
• hipermetropie ușoară (vedere slabă de aproape)
• miopie foarte mare (vedere slabă la distanță)
• umflarea persistentă a retinei centrale (edem macular cistoid)

Un orificiu macular poate fi adesea reparat printr-o operație numită vitrectomie.

S-a demonstrat că, cu cât această intervenție chirurgicală este efectuată mai devreme după apariția simptomelor, cu atât este mai mare posibilitatea de a închide cu succes orificiul.

Chiar dacă intervenția chirurgicală nu închide orificiul, vederea dumneavoastră va deveni de obicei cel puțin stabilă și este posibil să constatați că aveți mai puține distorsiuni vizuale.

La o minoritate de pacienți, orificiul nu se închide în ciuda intervenției chirurgicale, iar vederea centrală poate continua să se deterioreze. Cu toate acestea, o a doua operație poate avea totuși succes în închiderea orificiului.

În ce constă intervenția chirurgicală de vitrectomie?

Intervenția chirurgicală pentru orificiul macular este o formă de chirurgie minim invazivă efectuată la microscop.

Se fac incizii mici în albul ochiului și se introduc instrumente foarte fine.

În primul rând, se îndepărtează gelul vitros (vitrectomie), apoi un strat foarte delicat (membrana limitantă internă) este dezlipit cu grijă de pe suprafața retinei din jurul orificiului pentru a elibera forțele care mențin orificiul deschis.

Ochiul este apoi umplut cu o bulă temporară de gaz, care presează orificiul pe partea din spate a ochiului pentru a ajuta la sigilarea acestuia.

Bula de gaz va bloca vederea cât timp este prezentă, dar dispare treptat.

Intervenția chirurgicală pentru orificiul macular durează de obicei aproximativ o oră și poate fi efectuată cât timp sunteți treaz (sub anestezie locală) sau adormit (sub anestezie generală).

Cei mai mulți pacienți optează pentru anestezia locală, care implică o injecție de amorțire în jurul ochiului, astfel încât să nu simțiți nicio durere în timpul operației.

Tulburări temporare de vedere

Atâta timp cât gazul este prezent, vederea la ochiul operat va fi foarte slabă – un pic ca și cum ați ține ochiul deschis sub apă.

Echilibrul vă poate fi afectat și veți avea dificultăți în aprecierea distanțelor, așa că fiți atent(ă) la trepte și borduri. Este posibil să aveți probleme la activități precum turnarea lichidelor sau ridicarea obiectelor.

În primele săptămâni după operație, bula de gaz începe să se micșoreze treptat. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, spațiul ocupat de gaz se umple cu lichidul natural produs de ochi, iar vederea ar trebui să înceapă să se îmbunătățească.

În general, sunt necesare câteva luni pentru ca gazul să fie absorbit și vederea să se amelioreze.

Durere sau disconfort ușor

Ochiul poate fi ușor dureros după operație și probabil va fi sensibil.

Contactați imediat oftalmologul sau mergeți la urgențe dacă, în orice moment:

• aveți dureri severe
• vederea vi se înrăutățește față de ziua de după operație
• apare o umbră în câmpul vizual

Pansament protector

La trezire, ochiul va fi acoperit cu un scut protector din plastic fixat cu leucoplast. Pansamentul și scutul pot fi îndepărtate a doua zi după operație.

Medicația

De obicei, vi se vor prescrie picături oftalmice pentru a fi folosite după operație. Acestea pot ajuta la prevenirea infecțiilor și la reducerea inflamației.

Veți fi consultat(ă) din nou în clinică la aproximativ 2 săptămâni după operație și, dacă totul este în regulă, doza de picături va fi redusă treptat în săptămânile următoare.

Îngrijirea ochiului acasă

În primele săptămâni după externare, poate fi necesar să evitați:

• frecarea ochiului – vi se poate cere să purtați un plasture oftalmologic
• înotul – pentru a evita infecțiile din apă
• efortul fizic intens
• folosirea machiajului pentru ochi

Odată ajuns acasă, este posibil să fie nevoie să petreceți câteva ore pe zi cu capul ținut nemișcat și într-o anumită poziție, numită posturare.

Scopul statului întins sau așezat cu fața în jos este de a menține bula de gaz în contact cu orificiul cât mai mult posibil, pentru a încuraja închiderea acestuia.

Există dovezi că statul cu fața în jos îmbunătățește rata de succes pentru orificiile mai mari, dar este posibil să nu fie necesar pentru orificiile mai mici.

Dacă vi se cere să faceți posturare cu fața în jos, capul trebuie poziționat astfel încât vârful nasului să fie îndreptat direct spre sol. Acest lucru se poate face stând la o masă sau întins pe burtă pe un pat sau pe o canapea. Medicul dumneavoastră vă va sfătui dacă este necesar să faceți acest lucru și, dacă da, pentru cât timp.

Dacă posturarea cu fața în jos nu este recomandată, vi se poate spune pur și simplu să evitați să stați întins pe spate timp de cel puțin 2 săptămâni după operație.

Somnul

Vi se poate recomanda să evitați să dormiți pe spate după operație, pentru a vă asigura că bula de gaz este în contact cu orificiul macular cât mai mult posibil.

Oftalmologul dumneavoastră vă va sfătui dacă trebuie să dormiți în acest fel și pentru cât timp.

Nu trebuie să zburați sau să călătoriți la altitudine mare pe uscat cât timp bula de gaz este încă în ochi (până la 12 săptămâni după operație).

Dacă ignorați acest lucru, bula se poate extinde la altitudine, provocând o presiune foarte mare în interiorul ochiului. Acest lucru poate duce la durere severă și pierderea permanentă a vederii.

Dacă aveți nevoie de anestezie generală în timp ce gazul este încă în ochiul dumneavoastră, este vital să îi spuneți medicului anestezist, pentru ca acesta să poată evita anumiți agenți anestezici care pot provoca expansiunea bulei de gaz.

Aceeași recomandare se aplică și dacă vi se oferă un amestec de oxigen și protoxid de azot pentru calmarea durerii.

Este recomandat să nu conduceți după operație atât timp cât bula de gaz este încă prezentă în ochiul dumneavoastră.

Veți observa că bula se micșorează și veți ști când a dispărut complet.

Acest lucru poate dura câteva săptămâni, așa că întrebați medicul specialist dacă nu sunteți sigur(ă) când puteți începe din nou să conduceți.

Este responsabilitatea dumneavoastră să decideți dacă este sigur să conduceți. Dacă aveți orice îndoială, nu conduceți.

Dacă aveți vedere încețoșată sau distorsionată ori o pată neagră în centrul câmpului vizual, consultați cât mai curând medicul de familie sau un oftalmolog.

Dacă aveți un orificiu macular și nu cereți ajutor, vederea centrală se poate înrăutăți treptat.

Tratamentul relativ precoce (în câteva luni) poate oferi un rezultat mai bun în ceea ce privește ameliorarea vederii.

Uneori, orificiul se poate închide și vindeca de la sine, astfel că oftalmologul poate dori să îl monitorizeze înainte de a recomanda tratamentul.

Majoritatea persoanelor vor avea nevoie de o perioadă de absență de la serviciu, deși aceasta depinde într-o anumită măsură de tipul de muncă pe care îl desfășurați și de viteza de recuperare. Discutați acest lucru cu chirurgul dumneavoastră.

După examinarea atentă a celuilalt ochi, chirurgul dumneavoastră ar trebui să vă poată spune care este riscul de a dezvolta un orificiu macular la acest ochi.

La unele persoane acest lucru este extrem de puțin probabil, la altele există o șansă de 1 din 10 de a dezvolta un orificiu macular la celălalt ochi.

Este foarte important să monitorizați orice modificare a vederii la ochiul sănătos și să o raportați de urgență medicului oftalmolog sau medicului de familie.

Un orificiu macular nu este același lucru cu degenerescența maculară, deși afectează aceeași zonă a ochiului și uneori pot fi prezente ambele în același ochi.

DMLV este o deteriorare a maculei care duce la pierderea treptată a vederii centrale. Nu este clar ce o cauzează, dar se știe că înaintarea în vârstă, fumatul și antecedentele familiale ale afecțiunii cresc riscul dumneavoastră.