Fistulă anală
Actualizat:
Simptome
Simptomele unei fistule anale includ:
- iritația pielii din jurul anusului
- o durere constantă, pulsantă, care poate fi mai accentuată când stați jos, vă mișcați, aveți scaun sau tușiți
- secreții cu miros neplăcut din apropierea anusului
- eliminarea de puroi sau sânge la scaun
- umflătură și roșeață în jurul anusului și febră (temperatură ridicată), dacă aveți și un abces
- dificultate în controlul tranzitului intestinal (incontinență fecală) în unele cazuri
Capătul fistulei poate fi vizibil ca un orificiu în piele lângă anus, deși acest lucru poate fi dificil de observat de dumneavoastră înșivă.
Cauze și factori de risc
Majoritatea fistulelor anale apar după un abces anal. Puteți dezvolta una dacă abcesul nu se vindecă corespunzător după ce puroiul a fost drenat.
Cauzele mai puțin frecvente ale fistulelor anale includ:
- boala Crohn – o afecțiune de lungă durată în care sistemul digestiv se inflamează
- diverticulita – infecția micilor pungi care pot ieși din peretele intestinului gros (colon)
- hidradenita supurativă – o afecțiune cutanată de lungă durată care provoacă abcese și cicatrici
- infecția cu tuberculoză (TBC) sau HIV
- o complicație a unei intervenții chirurgicale în apropierea anusului
Diagnostic și analize
Analize și investigații
Ecografia · Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Examinare rectală
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Examinare rectală
De ce se face un tușeu rectal
Este posibil să aveți nevoie de un tușeu rectal pentru a:
- ajuta la identificarea cauzei unor simptome precum sângerare din zona anală, durere, constipație sau probleme la urinare
- verifica afecțiuni care afectează zona anală, cum ar fi hemoroizii
- verifica prezența unor umflături sau tumefacții la nivelul anusului sau rectului, care ar putea fi semnul unor afecțiuni, cum ar fi cancerul
- verifica starea de sănătate a prostatei (o glandă mică situată sub vezica urinară la bărbați)
Ce se întâmplă în timpul unui tușeu rectal
Tușeul rectal poate fi efectuat la cabinetul medicului de familie, în spital sau într-o clinică.
Durează doar câteva minute. Poate fi inconfortabil, dar de obicei nu este dureros.
Puteți solicita un medic sau o asistentă de sex masculin sau feminin, dacă este disponibil(ă). Puteți avea alături un prieten, un membru al familiei sau un alt membru al personalului, dacă doriți.
Principalii pași sunt:
- Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan.
- De obicei, vi se va cere să vă întindeți pe partea stângă, cu genunchii aduși spre piept. Uneori, medicul sau asistenta vă va cere să adoptați o altă poziție care vă este confortabilă.
- Medicul sau asistenta vă va îndepărta fesele și va verifica exteriorul anusului.
- Va introduce ușor un deget în anus. Va purta mănuși și va aplica un gel lubrifiant pe deget.
- Vi se poate cere să strângeți mușchiul din jurul anusului pentru a verifica cât de bine funcționează.
- Va palpa cu atenție interiorul anusului și al rectului.
Vă puteți simți jenat sau anxios, dar medicul sau asistenta sunt obișnuiți să efectueze tușee rectale și va încerca să vă ajute să vă simțiți mai relaxat(ă).
Obținerea rezultatelor examenului rectal
După un examen rectal, medicul sau asistenta vă vor spune imediat dacă au găsit ceva și ce ar putea însemna acest lucru.
Este posibil să fie nevoie să vă trimită pentru mai multe analize.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Fistulele anale necesită de obicei intervenție chirurgicală, deoarece rareori se vindecă dacă nu sunt tratate.
Principalele opțiuni includ:
- fistulotomia – o procedură care presupune deschiderea pe toată lungimea fistulei, astfel încât aceasta se vindecă sub forma unei cicatrici plate
- procedurile cu seton – în care un fir chirurgical numit seton este plasat în fistulă și lăsat acolo timp de câteva săptămâni pentru a ajuta la vindecare, înainte de a se efectua o altă procedură pentru tratarea acesteia
Toate procedurile au beneficii și riscuri diferite. Puteți discuta acest lucru cu chirurgul.
Mulți oameni nu trebuie să rămână în spital peste noapte după operație, deși unii ar putea avea nevoie să rămână în spital câteva zile.
Când să mergeți la medic
Când să cereți sfatul medicului
Consultați medicul de familie dacă aveți simptome persistente de fistulă anală. Acesta vă va întreba despre simptome și dacă aveți vreo afecțiune intestinală.
De asemenea, vă poate examina anusul și poate introduce ușor un deget în interior (tușeu rectal) pentru a verifica semnele unei fistule.
Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea o fistulă, vă poate trimite la un specialist numit chirurg colorectal pentru investigații suplimentare, pentru a confirma diagnosticul și a stabili cel mai potrivit tratament.
Investigațiile pe care le puteți face includ:
- un alt examen fizic și tușeu rectal
- o proctoscopie, în care se folosește un instrument special cu o lumină la capăt pentru a privi în interiorul anusului
- o ecografie, RMN sau tomografie computerizată (CT)
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).