Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Fibroză pulmonară idiopatică

Actualizat:

Simptome

Simptomele fibrozei pulmonare idiopatice (FPI) pot include:

  • senzație de lipsă de aer
  • tuse seacă persistentă
  • oboseală
  • îngroșarea vârfurilor degetelor, cu unghii curbate peste vârfurile rotunjite (degete hipocratice)

Simptomele încep de obicei treptat, dar se agravează în timp.

FPI afectează în principal persoanele de 70 de ani sau peste, dar uneori poate debuta la o vârstă mai tânără.

Nu se cunoaște cauza exactă, dar în unele cazuri a fost asociată cu expunerea îndelungată la anumite tipuri de praf, cum ar fi cel metalic, de lemn sau azbest.

Riscul poate fi mai mare și dacă altcineva din familia apropiată a avut această boală.

Diagnostic și analize

Dacă medicul consideră că ați putea avea fibroză pulmonară idiopatică (FPI), vă va trimite la un specialist în spital pentru investigații, inclusiv:

  • o spirometrie (un tip de test de respirație) pentru a verifica cât de bine funcționează plămânii dumneavoastră
  • o radiografie toracică, urmată de o tomografie computerizată (CT) toracică pentru a căuta cicatrici la nivelul plămânilor

Dacă încă nu este clar ce cauzează simptomele dumneavoastră, vi se poate recomanda unul sau mai multe dintre aceste teste:

  • o bronhoscopie (în care un tub subțire și flexibil este introdus în plămâni pentru a căuta probleme)
  • o biopsie pulmonară (un tip de intervenție chirurgicală în care se prelevează mici mostre de țesut pulmonar pentru analiză)

Analize și investigații

Spirometria · Tomografia computerizată (CT) · Radiografia · Biopsia

Spirometrie

De ce se face spirometria

Este posibil să fiți trimis la o spirometrie pentru a:

  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune pulmonară, cum ar fi astmul, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau fibroza pulmonară
  • monitoriza o afecțiune pulmonară dacă aveți deja una, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul
  • verifica starea generală de sănătate înainte de o intervenție chirurgicală

Vi se poate oferi, de asemenea, un test dacă:

  • aveți risc de a dezvolta o afecțiune pulmonară

Pregătirea pentru spirometrie

Veți fi informat(ă) cum să vă pregătiți pentru spirometrie.

Vi se poate cere:

  • să nu fumați cu 24 de ore înainte de test
  • să nu mâncați o masă copioasă cu cel puțin 2 ore înainte de test
  • să nu consumați alcool cu cel puțin 4 ore înainte de test
  • să purtați haine lejere pentru test

Veți fi informat(ă) dacă trebuie să opriți administrarea unor medicamente sau utilizarea inhalatoarelor înainte de spirometrie.

Ce se întâmplă în timpul unui test de spirometrie

Un test de spirometrie va fi efectuat de un profesionist din domeniul sănătății la cabinetul medicului de familie, într-o clinică sau în spital.

Înainte de un test de spirometrie

Profesionistul din domeniul sănătății va verifica dacă sunteți suficient de bine pentru a face testul și vă va întreba despre orice afecțiuni medicale pe care le aveți sau le-ați avut recent.

Acest lucru este necesar deoarece nu este sigur să faceți un test de spirometrie dacă:

  • aveți o infecție toracică
  • aveți anumite afecțiuni, cum ar fi probleme de inimă și tensiune arterială crescută necontrolată
  • ați avut recent un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral
  • ați suferit recent anumite tipuri de intervenții chirurgicale

De asemenea, vă va măsura înălțimea și greutatea, de care are nevoie pentru a calcula rezultatele.

În timpul unui test de spirometrie

Când sunteți pregătit(ă) pentru test, vi se va cere să:

  1. Vă așezați lângă un dispozitiv cu un tub atașat (spirometru) – vi se va pune un clips moale pe nas.
  2. Inspirați adânc, astfel încât plămânii să se umple complet cu aer.
  3. Închideți strâns buzele în jurul tubului.
  4. Expirați cât de repede și de puternic puteți, astfel încât să goliți complet plămânii.
  5. Repetați testul de încă 2 ori.

Profesionistul din domeniul sănătății vă poate cere să folosiți un inhalator și să repetați testul din nou după o scurtă pauză. Acest lucru ajută la verificarea dacă utilizarea unui inhalator vă afectează rezultatul.

Programarea nu ar trebui să dureze mai mult de o oră.

După un test de spirometrie

Vă puteți simți amețit(ă) sau slăbit(ă) în timpul testului de spirometrie sau la scurt timp după aceea, dar acest lucru nu ar trebui să dureze mult.

Obținerea rezultatelor testului de spirometrie

Un specialist va analiza rezultatele testului dumneavoastră și le va trimite medicului dumneavoastră.

Dacă există o problemă cu plămânii dumneavoastră, medicul vă va explica ce înseamnă rezultatele și va discuta cu dumneavoastră pașii următori.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamente pentru fibroza pulmonară idiopatică (FPI)

În prezent nu există un tratament care să vindece fibroza pulmonară idiopatică (FPI), dar sunt disponibile tratamente pentru ameliorarea simptomelor și încetinirea evoluției bolii.

Veți fi sprijinit(ă) de diferiți profesioniști din domeniul sănătății. Aceștia vă vor ajuta să creați un plan de îngrijire și vă vor sfătui ce tratamente sunt potrivite pentru dumneavoastră.

Medicamente pentru FPI

Există 2 medicamente care pot fi prescrise unor persoane cu FPI, pentru a ajuta la încetinirea cicatrizării plămânilor:

  • pirfenidonă (Esbriet)
  • nintedanib (Ofev)

Aceste medicamente sunt comprimate sau capsule pe care le luați de mai multe ori pe zi. În timp ce luați aceste medicamente, veți avea nevoie de analize de sânge regulate pentru a verifica dacă vă afectează ficatul.

Tratamente și sprijin pentru a trăi cu FPI

Tratamentul și sprijinul sunt disponibile și pentru simptomele FPI. Nevoile fiecărei persoane vor fi diferite, în funcție de simptomele acesteia. Sprijinul poate include:

Vi se pot oferi:

  • oxigenoterapie pentru a ameliora senzația de sufocare și a vă ajuta să fiți mai activ(ă) – aceasta poate fi oxigenoterapie la domiciliu, un dispozitiv portabil sau ambele
  • un program de reabilitare pulmonară – care vă poate ajuta să înțelegeți FPI și să învățați cele mai bune modalități de a trăi cu aceasta, cum ar fi exerciții pe care le puteți face

Dacă tratamentul nu funcționează

Dacă starea dumneavoastră continuă să se agraveze în ciuda tratamentului, în cazuri rare un specialist poate recomanda un transplant pulmonar.

Dacă medicii consideră că nu mai pot face nimic pentru a încetini evoluția FPI, vi se va oferi un tratament de susținere cunoscut sub numele de îngrijire la finalul vieții.

Ce puteți face pentru a ameliora senzația de sufocare

Dacă aveți fibroză pulmonară idiopatică, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta.

Ce să faceți

  • Renunțați la fumat dacă fumați

  • Faceți exerciții fizice în mod regulat și mențineți-vă cât mai în formă

  • Adoptați o alimentație sănătoasă și echilibrată

  • Vaccinați-vă anual împotriva gripei, precum și cu vaccinul pneumococic și vaccinul împotriva VSR dacă vă recomandă medicul – aceste infecții pot fi mai grave dacă aveți o afecțiune pulmonară

  • Încercați să evitați persoanele cu infecții toracice și răceli

Viața cu boala

Fibroza pulmonară idiopatică (FPI) se agravează în timp, dar viteza cu care se întâmplă acest lucru poate varia de la o persoană la alta.

Dacă tratamentul funcționează bine, este posibil să nu aveți multe simptome ani de zile.

FPI poate duce în cele din urmă la afecțiuni grave, cum ar fi:

  • infecții toracice
  • tensiune arterială ridicată în vasele de sânge care alimentează plămânii (hipertensiune pulmonară)
  • inima nu mai poate pompa sângele corespunzător (insuficiență cardiacă)

Aceste afecțiuni vă pot face să vă simțiți foarte obosit(ă) și pot îngreuna respirația, ceea ce vă poate afecta calitatea vieții și poate reduce speranța de viață.

Când să mergeți la medic

Cereți un sfat medical dacă aveți simptome care ar putea fi fibroză pulmonară idiopatică (FPI). Este important să vă asigurați că nu este ceva grav. Nu vă temeți că deranjați dacă mergeți la un control.

Consultați medicul de familie dacă:

  • credeți că ați putea avea fibroză pulmonară idiopatică (FPI)
  • aveți dificultăți de respirație care se agravează când vă desfășurați activitățile obișnuite sau când stați întins(ă)
  • aveți tuse de 3 săptămâni sau mai mult

Medicamente folosite pentru fibroză pulmonară idiopatică

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 13

Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.

Imunosupresoare · ATC L04A · 4

Imunosupresoare și imunomodulatoare: frânează sau reglează sistemul imunitar, în bolile autoimune, după transplant și în unele boli de sânge sau de plămân.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).