Feocromocitom
Actualizat: · Cod ICD-10: D35.0, C74.1
Despre boală
Glandele suprarenale produc o serie de hormoni importanți, care sunt eliberați în sânge atunci când este nevoie. Acești hormoni controlează ritmul cardiac, tensiunea arterială și metabolismul (procesele chimice care mențin organele funcționale).
Un feocromocitom poate determina glandele suprarenale să producă prea mulți dintre acești hormoni, ceea ce duce adesea la probleme precum palpitații și tensiune arterială ridicată.
Simptome
Simptomele unui feocromocitom tind să fie imprevizibile, apărând adesea în crize bruște care durează de la câteva minute până la o oră.
Crizele pot dura mai mult și pot deveni mai frecvente și mai severe pe măsură ce tumoarea crește.
Simptomele și semnele unui feocromocitom pot include:
- dureri de cap
- transpirație abundentă
- palpitații
- tensiune arterială ridicată
- paloare a feței
- greață sau vărsături
- senzație de anxietate sau panică
- tremurături (tremor)
Unele persoane cu feocromocitom nu au simptome, iar afecțiunea lor fie nu este niciodată diagnosticată, fie este descoperită doar în timpul unor analize pentru o altă problemă, cum ar fi tensiunea arterială ridicată. Altele au simptome timp de mulți ani înainte ca feocromocitomul să fie diagnosticat.
Cauze și factori de risc
Multe feocromocitoame apar fără un motiv evident și nu sunt ereditare.
Cu toate acestea, până la 1 din 3 apare ca parte a unei afecțiuni genetice moștenite, cum ar fi:
- sindromul von Hippel-Lindau (VHL)
- neurofibromatoza de tip 1 (NF1)
Aceste afecțiuni genetice determină dezvoltarea diferitelor tumori sau excrescențe în organism.
Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu feocromocitom, medicul dumneavoastră vă poate recomanda efectuarea unor teste genetice pentru a vedea dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni.
Diagnostic și analize
Diagnosticarea unui feocromocitom poate fi dificilă, deoarece simptomele sunt destul de generale și pot fi cauzate de multe alte afecțiuni mai frecvente.
Uneori, o tumoare a glandei suprarenale este descoperită în timpul unei scanări efectuate pentru un alt motiv. Investigațiile suplimentare pentru a afla mai multe despre tumoare pot include:
- analize de sânge și urină
- o tomografie computerizată (CT)
- un RMN
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se poată administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta întocmește un raport pentru medicul care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul întocmește un raport pentru medicul care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
De ce se face o laparoscopie
O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.
Este folosită și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:
- îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
- repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
- îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
- tratarea unei sarcini extrauterine
- îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
- chirurgia de scădere în greutate
Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.
Pregătirea pentru o laparoscopie
Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.
În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:
- să nu mâncați sau să nu beți
- să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
- să renunțați la fumat
Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.
Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii
Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.
Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.
- Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
- Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
- Un tub subțire și flexibil cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
- Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
- Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe și acoperite cu un pansament.
După operație
Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.
După operație, este posibil să:
- aveți greață sau vărsături
- vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
- aveți dureri în gât
- aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
- aveți dureri de umăr
- aveți vânătăi în jurul rănilor
Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.
Recuperarea după o laparoscopie
Durata recuperării după o laparoscopie variază.
De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.
Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.
Ce să faceți
-
luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea
-
asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă
-
purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat
-
mișcați-vă cât de mult puteți
-
faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți
-
mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor
Ce să nu faceți
-
nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat
-
nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie
-
nu consumați alcool timp de 48 de ore
-
nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca
Posibile complicații ale laparoscopiei
Laparoscopia este o procedură frecventă.
Complicațiile sunt rare, dar pot include:
- necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
- o hernie
- leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
- leziuni ale unui vas de sânge
- o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
- cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară
Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
ați avut recent o laparoscopie și:
- aveți bătăi foarte rapide ale inimii
Testarea genetică și genomică
De ce mi s-ar oferi un test genetic?
Testarea genetică – numită uneori testare genomică – identifică modificări ale genelor care pot cauza probleme de sănătate. Este utilizată în principal pentru a diagnostica afecțiuni rare și ereditare, precum și unele tipuri de cancer.
Vi se poate oferi un test genetic deoarece:
- medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o afecțiune cauzată de modificarea uneia sau mai multor gene
- cineva din familia dumneavoastră are o afecțiune cauzată de modificări ale genelor
- unele dintre rudele dumneavoastră apropiate au avut un anumit tip de cancer care ar putea fi ereditar
- dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră aveți o afecțiune care ar putea fi transmisă copiilor dumneavoastră
Dacă aveți întrebări, discutați cu medicul dumneavoastră despre efectuarea unui test genetic.
Ce îmi poate spune un test genetic
Un test genetic poate:
- ajuta la diagnosticarea unei afecțiuni rare la un copil
- vă ajuta să înțelegeți dacă o afecțiune ereditară vă poate afecta pe dumneavoastră, copilul dumneavoastră sau un alt membru al familiei și vă poate ajuta să decideți dacă să aveți copii
- arăta dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta anumite afecțiuni, inclusiv unele tipuri de cancer
- ghida medicii în alegerea medicamentului sau tratamentului potrivit pentru dumneavoastră
- ghida medicii cu privire la posibilitatea de a participa la un studiu clinic
Secvențierea întregului genom analizează simultan tot materialul dumneavoastră genetic (nu doar o parte a acestuia, ca în cazul altor tipuri de teste genetice).
Cine poate beneficia de un test genetic?
Discutați cu medicul specialist din spital pentru a afla dacă testarea este potrivită pentru dumneavoastră.
Consiliere genetică
Dacă vi se oferă un test genetic, este posibil să fiți îndrumat către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă testul pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
Un consilier genetic vă poate ajuta să înțelegeți:
- riscurile și beneficiile efectuării unui test genetic
- rezultatele potențiale ale testului și semnificația acestora
- cum ar putea fi afectați membrii familiei dumneavoastră dacă testul arată că o afecțiune gravă este prezentă în familie
- riscul ca dumneavoastră și partenerul dumneavoastră să transmiteți o afecțiune copiilor dumneavoastră
- opțiunile dumneavoastră dacă aveți un copil cu o afecțiune ereditară și nu doriți ca următorul copil să o moștenească
Dacă decideți să nu faceți un test genetic, veți primi în continuare îngrijire și sprijin din partea cadrelor medicale.
Impactul asupra familiei dumneavoastră
Ar putea fi util să vă gândiți cum rezultatele unui test genetic vă pot afecta pe dumneavoastră și pe ceilalți membri ai familiei.
Dacă testul genetic arată că există modificări ale genelor dumneavoastră care cauzează o afecțiune, acest lucru poate însemna că și alți membri ai familiei dumneavoastră o au. În această situație, medicul dumneavoastră poate recomanda ca și alți membri ai familiei să facă un test genetic.
Există, de asemenea, posibilitatea ca testul să vă ofere informații despre rudele dumneavoastră pe care dumneavoastră sau ele nu le cunoșteați anterior. De exemplu, poate arăta că ați fost adoptat(ă) sau că tatăl dumneavoastră biologic nu este cel pe care îl credeați a fi.
Acest lucru se datorează faptului că testul poate arăta că nu aveți gene comune cu membrii familiei dumneavoastră.
Efectuarea unui test genetic
Un test genetic se face de obicei folosind o probă de sânge sau salivă.
Dacă ați fost trimis pentru un test genetic deoarece aveți cancer, testul se va efectua pe o probă din tumoarea care a fost deja îndepărtată ca parte a tratamentului dumneavoastră.
Proba de sânge, salivă sau țesut este trimisă la un laborator de genetică pentru a fi analizată.
Obținerea rezultatelor
Vi se va spune când veți primi rezultatele testului. În funcție de motivul testului, acest lucru poate dura săptămâni sau luni. Este posibil să aveți nevoie de teste suplimentare.
Rezultatele testului pot arăta că:
- aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
- nu aveți o modificare a genelor despre care se știe că provoacă o afecțiune
- nu este clar ce semnificație au rezultatele pentru sănătatea dumneavoastră (dar medicii ar putea înțelege mai bine rezultatele în viitor)
După ce primiți rezultatele, este posibil să fiți îndrumat către un consilier genetic pentru a vă ajuta să înțelegeți ce înseamnă acestea pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Majoritatea persoanelor cu feocromocitom vor avea nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a-l elimina.
De obicei, vi se vor administra medicamente numite alfa-blocante (și, în unele cazuri, beta-blocante) timp de câteva săptămâni înainte de operație. Acestea blochează efectele hormonilor în exces asupra organismului și stabilizează ritmul cardiac și tensiunea arterială.
Operația se efectuează sub anestezie generală (atunci când sunteți inconștient). Poate fi efectuată ca:
- chirurgie minim invazivă (laparoscopică) – se fac câteva incizii mici și se introduc instrumente fine prin acestea pentru a elimina tumora; acesta este cel mai frecvent tip de intervenție chirurgicală pentru feocromocitoame
- chirurgie deschisă – se face o singură incizie mai mare în piele pentru a avea acces la tumoră și a o elimina
Inciziile se fac de obicei în burtă (abdomen).
Medicul dumneavoastră va discuta cu dumneavoastră despre cel mai bun tip de operație și vă va explica procedura în detaliu, inclusiv riscurile. De asemenea, vă va răspunde la orice întrebări aveți.
Dacă feocromocitomul dumneavoastră este canceros, este posibil să aveți nevoie de chimioterapie sau radioterapie în plus față de intervenția chirurgicală.
Dacă tumora nu poate fi eliminată, veți avea nevoie de medicamente pentru a vă gestiona afecțiunea. De obicei, aceasta va fi o combinație de medicamente pentru a controla efectele hormonilor în exces.
Viața cu boala
Fără tratament, feocromocitoamele pot cauza probleme severe și pot afecta semnificativ calitatea vieții dumneavoastră.
Veți avea un risc de bătăi neregulate ale inimii (aritmie), infarct miocardic, accident vascular cerebral și insuficiență de organ.
Cu toate acestea, majoritatea tumorilor pot fi îndepărtate cu succes prin intervenție chirurgicală, iar acest lucru va duce de obicei la dispariția majorității simptomelor.
La un număr mic de persoane, tumora poate recidiva. Prin urmare, veți avea nevoie de controale regulate după operație, astfel încât, dacă reapare, să poată fi depistată și tratată cât mai curând posibil. Contactați imediat medicul de familie dacă simptomele revin.