Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Endocardită

Actualizat: · Cod ICD-10: I33

Simptome

Simptomele endocarditei pot include:

  • febră (temperatură ridicată) sau senzație de căldură, de frig ori frisoane
  • dureri de cap
  • senzație de oboseală foarte mare
  • dureri articulare sau musculare
  • transpirație abundentă regulată în timpul nopții (transpirații nocturne)
  • senzație de lipsă de aer
  • pierderea poftei de mâncare sau scădere în greutate fără să vă propuneți

De asemenea, puteți avea:

  • pete mici de culoare închisă pe piele sau pete roșii pe palme ori pe tălpi (acestea pot fi mai puțin vizibile pe pielea brună sau neagră)
  • pete mici închise la culoare sau linii întunecate sub unghii
  • umflături mici, dureroase pe degete sau pe degetele de la picioare
  • dureri în piept sau în spate

Simptomele endocarditei apar uneori rapid, în câteva zile, dar adesea se instalează lent, pe parcursul a săptămâni sau luni.

Cauze și factori de risc

Cine este expus riscului de endocardită

Endocardita apare de obicei când bacteriile sau ciupercile pătrund în sânge prin gură sau piele și ajung la inimă.

Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în timpul unei proceduri dentare sau printr-o tăietură ori zgârietură.

Oricine poate face endocardită, dar este mai frecventă la bărbați și la persoanele peste 50 de ani.

Aveți un risc mai mare de a face endocardită dacă:

  • aveți boală a valvelor cardiace, o valvă cardiacă artificială sau un pacemaker ori defibrilator cardiac implantabil (DCI)
  • aveți anumite afecțiuni, cum ar fi unele tipuri de cardiopatie congenitală sau cardiomiopatie hipertrofică
  • ați avut un transplant de inimă sau endocardită în trecut
  • lucrați în contact strâns cu animale de fermă
  • vă injectați droguri ilegale

Cum să reduceți riscul de a face endocardită dacă aveți un risc crescut

Dacă aveți un risc crescut de endocardită, există măsuri pe care le puteți lua pentru a reduce probabilitatea de a o dezvolta.

Ce să faceți

  • îngrijiți-vă dinții și gingiile și efectuați controale stomatologice regulate – este posibil să vi se recomande, de asemenea, să discutați cu un medic înainte de orice procedură dentară

  • curățați și acoperiți corespunzător orice tăieturi și zgârieturi pentru a evita infecțiile

  • spălați-vă pe mâini în mod regulat

  • asigurați-vă că dumneavoastră, familia, prietenii sau persoanele care vă îngrijesc cunosc simptomele endocarditei

Ce să nu faceți

  • nu vă faceți piercinguri sau tatuaje fără să discutați mai întâi cu un medic

Diagnostic și analize

Dacă aveți simptome de endocardită, medicul vă va examina și vă va asculta pieptul. Vă va întreba despre orice tratament stomatologic recent sau alte proceduri medicale pe care le-ați avut.

Dacă medicul consideră că ați putea avea endocardită, de obicei veți fi trimis(ă) la un specialist în boli de inimă (cardiolog).

Vi se vor face investigații pentru a:

  • verifica dacă există bacterii sau fungi care ar fi putut cauza o infecție
  • vedea cum funcționează inima dumneavoastră
  • căuta orice semne de afectare a inimii

Aceste investigații au loc de obicei în spital și pot include:

  • analize ale probelor de sânge și urină
  • o radiografie toracică
  • o electrocardiogramă și o ecocardiogramă
  • un examen RMN

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Electrocardiograma (ECG) · Radiografia · Ecocardiografia

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i personalului dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Electrocardiograma (ECG)

De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)

De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:

  • infarct miocardic
  • boală coronariană
  • probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)

De asemenea, vi se poate efectua un ECG:

  • dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
  • înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora

Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:

  • purtați o bluză ușor de scos și de pus
  • nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
  • nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)

Unor persoane poate fi necesar, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)

Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.

Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:

  • în repaus
  • pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
  • în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)

Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.

Cum se efectuează un ECG de repaus
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
  4. Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.

Cum se efectuează un ECG portabil
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
  3. De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
  4. Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.
Informații:

Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.

Cum se efectuează un ECG de efort

Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.

  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
  3. Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
  4. Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
  5. La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Informații:

Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.

Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile din spital sunt efectuate de obicei de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecocardiogramă

De ce se face o ecocardiogramă

De obicei, vi se va face o ecocardiogramă pentru a:

  • verifica dacă simptomele dumneavoastră ar putea fi cauzate de o afecțiune cardiacă
  • verifica cât de bine funcționează inima dumneavoastră dacă aveți o problemă cardiacă sau ați avut probleme cardiace în trecut

De exemplu, poate fi făcută pentru a vă verifica inima după un infarct miocardic sau pentru a diagnostica afecțiuni precum insuficiența cardiacă, boala valvulară cardiacă sau boala cardiacă congenitală.

Pregătirea pentru o ecocardiogramă

În ziua ecocardiogramei, de regulă puteți mânca și bea ca de obicei.

Dar dacă aveți nevoie de o scanare mai detaliată, în care un tub subțire este introdus în gură, vi se poate cere să nu mai mâncați și să nu mai beți înainte de scanare. Veți fi informat(ă) dacă acest lucru este valabil în cazul dumneavoastră.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ecocardiograma dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei ecocardiografii

O ecocardiografie se face de obicei în spital, de către medic.

Investigarea funcționează prin utilizarea undelor sonore (ultrasunete) pentru a crea o imagine a inimii dumneavoastră, similar cu o ecografie folosită în timpul sarcinii.

Cel mai frecvent tip de ecocardiografie se numește ecocardiografie transtoracică (ETT).

Pentru acest tip de ecocardiografie:

  1. Vi se va cere să vă dezbrăcați de hainele de pe jumătatea superioară a corpului și vi se va da un halat pe care să îl purtați.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat de examinare și vi se vor aplica plasturi adezivi pe piept pentru a vă monitoriza ritmul cardiac.
  3. Uneori vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid (agent de contrast) într-o venă din braț. Acest lucru ajută la evidențierea mai clară a inimii și a vaselor de sânge pe imagine.
  4. Medicul va aplica apoi un gel care ajută la o mai bună funcționare a investigării. Acesta poate fi aplicat pe pieptul dumneavoastră sau pe dispozitivul cu ultrasunete.
  5. Medicul va deplasa apoi încet dispozitivul cu ultrasunete peste pieptul dumneavoastră. Aparatul emite un zgomot puternic de șuierat în timp ce funcționează, iar investigarea durează aproximativ 30 până la 40 de minute.
Alte tipuri de ecocardiografie

Există și alte tipuri de ecocardiografie care sunt uneori folosite:

  • ecocardiografie de efort sau de stres – similară cu ecocardiografia transtoracică, dar vi se cere să folosiți o bandă de alergare sau o bicicletă ergometrică (sau vi se administrează un medicament care are un efect similar cu efortul fizic asupra inimii) și apoi se face o altă investigare pentru a verifica cum funcționează inima dumneavoastră
  • ecocardiografie transesofagiană (ETE) – în care un tub subțire care conține un mic dispozitiv cu ultrasunete este introdus prin gură și coborât în esofag (tubul digestiv) pentru a crea o imagine mai detaliată a inimii dumneavoastră

O ETE nu este dureroasă, dar unele persoane o pot considera inconfortabilă.

Partea din spate a gâtului dumneavoastră va fi amorțită cu un spray anestezic.

Puteți cere, de asemenea, să vi se administreze un medicament sedativ înainte de investigare.

Aceasta înseamnă că nu veți dormi, dar veți fi foarte somnoros(oasă), cu o conștientizare redusă a ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră.

După o ecocardiografie

Dacă vi s-a injectat lichid pentru investigare (agent de contrast), vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Dacă vi s-a administrat un sedativ pentru a vă face somnoros(oasă) în timpul investigării, veți fi dus(ă) într-o cameră de recuperare pentru a vă reveni. Cineva va trebui să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau cu taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Dacă ați avut o ecocardiografie transesofagiană, atunci gâtul dumneavoastră poate fi iritat, dar acest lucru ar trebui să treacă în 1 până la 2 zile.

Obținerea rezultatelor ecocardiogramei

Uneori, medicul dumneavoastră vă poate vorbi despre rezultatele ecocardiogramei în aceeași zi în care faceți investigația.

De obicei, vi se va programa o altă consultație după ecocardiografie pentru a discuta în detaliu rezultatele cu medicul dumneavoastră.

Acesta vă va explica ce a evidențiat investigația și dacă ați putea avea nevoie de alte analize sau tratamente. Puneți întrebări dacă nu sunteți sigur(ă) de ceva din ceea ce vi s-a spus.

Dacă nu ați primit nicio informație despre rezultate după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis la ecocardiografie.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamentul endocarditei implică de obicei medicamente și, uneori, intervenție chirurgicală.

Medicamente pentru endocardită

Vi se vor administra antibiotice sau antifungice timp de 4 până la 6 săptămâni pentru a trata infecția.

De obicei, acest lucru se întâmplă în spital, inițial prin perfuzie sau injecții în venă (intravenos).

Dacă vă simțiți suficient de bine și analizele arată că infecția este sub control, este posibil să puteți finaliza tratamentul intravenos acasă.

Unele persoane ar putea avea nevoie să continue să ia medicamente sub formă de comprimate pentru încă câteva săptămâni după terminarea tratamentului intravenos.

Intervenția chirurgicală pentru endocardită

Aproximativ jumătate dintre persoanele care au endocardită vor avea nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta sau repara țesutul cardiac sau valvele deteriorate.

În funcție de locul infecției, este posibil să fie nevoie și să vi se monteze un pacemaker pentru a vă menține inima bătând normal sau să vi se scoată și să vi se înlocuiască pacemakerul, dacă aveți deja unul.

Viața cu boala

Endocardita este o afecțiune gravă, dar multe persoane se recuperează complet, mai ales dacă infecția este depistată și tratată precoce.

Poate dura câteva luni până când vă simțiți complet mai bine, în special dacă ați suferit o intervenție chirurgicală. Este normal să vă simțiți foarte obosit(ă) timp de câteva săptămâni după tratament.

Va trebui să efectuați controale regulate și analize de sânge în timpul și după recuperare.

Acestea sunt necesare pentru a vă asigura că infecția a dispărut și pentru a depista orice semne de afectare care ar putea cauza alte complicații, cum ar fi insuficiența cardiacă.

Faptul de a avea endocardită crește riscul de a suferi un accident vascular cerebral. Medicul dumneavoastră vă va vorbi despre măsurile pe care le puteți lua pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral și despre orice tratament de care ați putea avea nevoie.

De asemenea, aveți un risc mai mare de a dezvolta din nou endocardită, așa că este important să cunoașteți simptomele și să solicitați ajutor rapid dacă credeți că ați putea avea din nou această afecțiune.

Când să mergeți la medic

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • aveți simptome de endocardită

Sunați la 112 dacă dumneavoastră sau cineva cu dumneavoastră:

  • are slăbiciune facială – o parte a feței poate cădea (atârna) și poate fi greu să zâmbiți
  • are slăbiciune sau amorțeală într-un braț sau pe o parte a corpului, sau nu poate ridica ambele brațe și nu le poate menține ridicate
  • are probleme de vorbire, cum ar fi rostirea neclară a cuvintelor, pare confuz(ă) sau întâmpină dificultăți în a vorbi sau a găsi cuvintele potrivite
  • vede încețoșat sau își pierde vederea la unul sau ambii ochi

Acestea pot fi semne ale unui accident vascular cerebral, care poate fi o complicație a endocarditei și trebuie tratat imediat.

Medicamente folosite pentru endocardită

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Alte antibiotice · ATC J01X · 18

Alte antibiotice, folosite în infecții specifice (de exemplu, urinare sau intestinale).

Peniciline · ATC J01C · 13

Peniciline: antibiotice pentru multe infecții bacteriene (gât, urechi, plămâni, piele).

Cefalosporine și alte beta-lactamine · ATC J01D · 7

Cefalosporine și alte beta-lactamine: antibiotice pentru infecții bacteriene, de la cele ușoare la cele grave, tratate în spital.

Aminoglicozide · ATC J01G · 5

Antibiotice puternice, administrate de obicei injectabil, în spital.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).