Dispraxie la adulți

Principalele simptome ale dispraxiei includ dificultăți legate de:

• mișcare (abilități motorii)
• echilibru
• conștientizarea spațiului (percepția spațiului din jurul dumneavoastră)

Acest lucru poate duce la lovirea de obiecte, căzături și scăparea lucrurilor din mână.

Dacă aveți dispraxie, este posibil să întâmpinați dificultăți în a face lucruri folosind:

• degetele – de exemplu, legarea șireturilor, tastarea sau folosirea unor obiecte mici, cum ar fi un deschizător de conserve (abilități motorii fine)
• întregul corp – de exemplu, mersul pe jos, condusul mașinii sau practicarea unui sport (abilități motorii grosiere)

Dispraxia poate îngreuna și alte activități, cum ar fi:

• învățarea de noi abilități și reținerea informațiilor
• planificarea și organizarea timpului
• gestionarea situațiilor sociale și a emoțiilor

Dispraxia este o afecțiune cu care vă nașteți.

Nu există un tratament curativ pentru dispraxie, dar aceasta poate fi gestionată în diferite moduri.

Sprijin la locul de muncă, la școală sau la universitate (adaptări rezonabile)

Puteți solicita modificări care să vă ajute să gestionați simptomele dispraxiei la locul de muncă, la școală sau la universitate. Acestea se numesc adaptări rezonabile.

Acestea pot include lucruri precum:

• un spațiu de lucru liniștit
• instrucțiuni scrise, pe lângă cele verbale
• acordarea de timp suplimentar pentru citirea documentelor sau finalizarea sarcinilor

Fizioterapie și terapie ocupațională

Fizioterapia vă poate ajuta să vă îmbunătățiți echilibrul, coordonarea, forța și postura.

Terapia ocupațională vă poate ajuta să găsiți modalități practice de a gestiona sarcinile de acasă sau de la locul de muncă.

Psihoterapie

Psihoterapia, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (TCC), sau tehnicile de mindfulness pot fi recomandate adulților cu dispraxie.

Exerciții fizice

Beneficiile exercițiilor fizice includ îmbunătățirea dispoziției, a stimei de sine și reducerea simptomelor de anxietate și depresie.

Cauza dispraxiei nu este întotdeauna cunoscută, dar adesea apare în familie.

Există și alți factori asociați cu dispraxia, inclusiv nașterea prematură (înainte de 37 de săptămâni de sarcină) și greutatea mică la naștere.

Simptomele dispraxiei pot fi cauzate și de un accident vascular cerebral, o leziune la cap sau o altă afecțiune neurologică.

Unele persoane cu dispraxie se consideră neurodivergente. Neurodiversitatea descrie gama de moduri diferite în care funcționează creierul oamenilor.

Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea dispraxie, vă va întreba despre simptomele dumneavoastră și despre modul în care vă afectează acestea. De asemenea, poate lua în considerare și alte afecțiuni care ar putea cauza simptomele dumneavoastră.

Medicul vă poate trimite la un specialist, cum ar fi un terapeut ocupațional, care vă poate evalua și vă poate oferi sfaturi practice despre cum să vă gestionați simptomele.

Ce se întâmplă la o evaluare pentru dispraxie

Dacă sunteți trimis la un specialist, acesta poate:

• să vă întrebe despre istoricul simptomelor dumneavoastră – de exemplu, cum v-au afectat simptomele în copilărie
• să vă întrebe cum vă afectează simptomele viața de zi cu zi
• să vă observe mișcările, echilibrul și coordonarea

De asemenea, este posibil să dorească să discute cu cineva care vă cunoaște bine, cum ar fi un membru al familiei, un angajator sau un profesor.

Când să mergeți la medic

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).