Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Diabet insipid de origine centrală

Actualizat:

Despre boală

Există 2 tipuri principale de diabet insipid:

  • deficit de AVP (denumit anterior diabet insipid cranian)
  • rezistență la AVP (denumită anterior diabet insipid nefrogen)

Deficitul de arginină vasopresină (AVP-D)

Deficitul de arginină vasopresină (AVP-D) apare atunci când în organism nu există suficientă AVP pentru a regla producția de urină.

AVP-D este cel mai frecvent tip de diabet insipid.

Poate fi cauzat de leziuni ale hipotalamusului sau ale glandei pituitare – de exemplu, după o infecție, o operație, o tumoare cerebrală sau un traumatism cranian.

În aproximativ 1 din 3 cazuri de AVP-D nu există un motiv evident pentru care hipotalamusul încetează să producă suficientă AVP.

Rezistența la arginină vasopresină (AVP-R)

Rezistența la arginină vasopresină (AVP-R) apare atunci când în organism există suficientă AVP, dar rinichii nu răspund la aceasta.

Poate fi cauzată de leziuni renale sau, în unele cazuri, poate fi moștenită ca o problemă de sine stătătoare.

Unele medicamente, în special litiul (utilizat pentru a ajuta la stabilizarea dispoziției la unele persoane cu afecțiuni mintale specifice, cum ar fi tulburarea bipolară), pot cauza AVP-R.

Cauze și factori de risc

Cauzele diabetului insipid

Diabetul insipid este cauzat de probleme cu un hormon numit arginină vasopresină (AVP), cunoscut și sub numele de hormon antidiuretic (ADH).

AVP joacă un rol esențial în reglarea cantității de lichid din organism.

Este produs de celule nervoase specializate dintr-o parte a creierului cunoscută sub numele de hipotalamus.

AVP trece din hipotalamus în glanda pituitară, unde este stocat până când este necesar.

Glanda pituitară eliberează AVP atunci când cantitatea de apă din organism devine prea mică.

Ajută la reținerea apei în organism prin reducerea cantității de apă pierdute prin rinichi, determinând rinichii să producă urină mai concentrată.

În majoritatea cazurilor de diabet insipid, lipsa producției de AVP înseamnă că rinichii nu pot produce suficientă urină concentrată și prea multă apă este eliminată din organism. Aceasta se numește deficit de AVP (denumit anterior diabet insipid cranian).

În cazuri rare, rinichii nu răspund la AVP. Aceasta provoacă o formă specifică de diabet insipid numită rezistență la AVP (fostul diabet insipid nefrogen).

Persoanele simt sete, deoarece organismul încearcă să compenseze pierderea crescută de apă prin creșterea cantității de apă consumate.

Pe cine afectează diabetul insipid

Diabetul insipid afectează aproximativ 1 din 25 000 de persoane din populația generală.

Adulții sunt mai predispuși să dezvolte această afecțiune, dar poate apărea la orice vârstă.

În cazuri mai rare, diabetul insipid poate apărea în timpul sarcinii, fiind cunoscut sub numele de diabet insipid gestațional.

Diagnostic și analize

Analize și investigații

Teste de osmolalitate

Teste de osmolalitate

Ce sunt testele de osmolalitate?

Testele de osmolalitate măsoară cantitatea anumitor substanțe din sânge, urină sau scaun. Testele pot arăta cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră și dacă aveți un echilibru de lichide nesănătos.

Substanțele pe care le măsoară testele includ:

  • Glucoza (zahărul).
  • Ureea (un produs rezidual produs în ficat).
  • Mai mulți electroliți, cum ar fi sodiul, potasiul și clorul. Electroliții sunt minerale care au o sarcină electrică atunci când sunt dizolvate în apă sau în fluidele corpului. Ei ajută la controlul echilibrului de lichide din organism. De asemenea, ajută la echilibrarea acizilor și bazelor (echilibrul pH-ului) din corpul dumneavoastră.

Osmolalitatea este concentrația particulelor dizolvate în fluidul corporal. Concentrația se bazează pe cantitatea de particule dintr-o cantitate specifică din acel fluid. Diferiți factori o pot face să crească sau să scadă:

  • Osmolalitatea sângelui crește atunci când cantitatea de apă din sânge scade sau numărul de substanțe precum sodiul, clorurile și glucoza crește. Când osmolalitatea sângelui crește, rinichiul reține apă. Acest lucru face urina mai concentrată.
  • Osmolalitatea sângelui scade atunci când cantitatea de apă din sânge crește. Acest lucru face urina mai diluată.

Acest proces ajută organismul să mențină un echilibru sănătos al lichidelor. Dar uneori acest echilibru poate fi perturbat. Multe afecțiuni și factori diferiți pot cauza un echilibru nesănătos al lichidelor, cum ar fi consumul prea mare de sare, bolile de rinichi, bolile de inimă și unele tipuri de otrăvire.

Alte denumiri: osmolalitate serică, osmolalitate plasmatică, osmolalitate urinară, osmolalitate din scaun, gap osmotic

La ce sunt folosite?

Testele de osmolalitate pot fi folosite din mai multe motive. Testul de osmolalitate din sânge, cunoscut și ca test de osmolalitate serică, este folosit cel mai adesea pentru a:

  • Verifica echilibrul dintre apă și anumite substanțe din sângele dumneavoastră.
  • Afla dacă ați înghițit o otravă, cum ar fi antigelul sau alcoolul sanitar.
  • Verifica o supradoză de medicamente precum salicilații, întâlniți frecvent în aspirină.
  • Ajuta la diagnosticarea deshidratării, o afecțiune în care corpul dumneavoastră pierde prea mult lichid.
  • Ajuta la diagnosticarea hiperhidratării, o afecțiune în care corpul dumneavoastră reține prea mult lichid.
  • Ajuta la diagnosticarea diabetului insipid, o afecțiune în care organismul nu poate reține suficientă apă. Provoacă urinare frecventă, ceea ce poate duce la deshidratare.

Uneori, plasma sanguină este testată și pentru osmolalitate, măsurând cantitatea de sodiu dizolvată în ea.

Testul de osmolalitate din urină este adesea folosit împreună cu testul de osmolalitate serică pentru a verifica echilibrul de lichide al corpului dumneavoastră. Testul de urină poate fi folosit și pentru a afla motivul urinării crescute sau scăzute.

Testul de osmolalitate din scaun este folosit cel mai adesea pentru a afla motivul diareei cronice care nu este cauzată de o infecție bacteriană sau parazitară.

De ce am nevoie de un test de osmolalitate?

Este posibil să aveți nevoie de un test de osmolalitate serică sau de osmolalitate urinară dacă aveți simptome ale unui dezechilibru de lichide, diabet insipid sau anumite tipuri de intoxicații.

Simptomele unui dezechilibru de lichide și ale diabetului insipid sunt similare și pot include:

  • Sete excesivă (dacă sunteți deshidratat(ă))
  • Greață și vărsături
  • Durere de cap
  • Confuzie
  • Oboseală
  • Convulsii

Simptomele intoxicației vor fi diferite în funcție de tipul de substanță înghițită, dar pot include:

  • Greață și vărsături
  • Convulsii, o afecțiune care provoacă tremurături incontrolabile ale mușchilor
  • Dificultăți de respirație
  • Vorbire neclară

Este posibil să aveți nevoie și de un test de osmolalitate urinară dacă aveți dificultăți la urinare sau dacă urinați prea mult. Acest test măsoară cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră.

Este posibil să aveți nevoie de un test de osmolalitate a scaunului dacă aveți diaree cronică ce nu poate fi explicată printr-o infecție bacteriană sau parazitară sau printr-o altă cauză, cum ar fi afectarea intestinului.

Ce se întâmplă în timpul unui test de osmolalitate?

În timpul unei analize de sânge (osmolalitate serică sau plasmatică):

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

În timpul unui test de osmolalitate urinară:

Va trebui să furnizați o probă de urină pentru test. Un cadru medical vă poate oferi un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „jetului mijlociu” pentru a vă recolta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni pentru ca germenii de pe piele să nu ajungă în probă:

  1. Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
  2. Deschideți recipientul fără a atinge interiorul.
  3. Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare.
    • Pentru penis, ștergeți întregul capăt (vârful) penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
    • Pentru vagin, îndepărtați labiile (pliurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
  4. Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
  5. Colectați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
  6. Terminați de urinat în toaletă.
  7. Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.

Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i cadrului medical înainte de test.

În timpul unui test de osmolalitate din scaun:

Va trebui să furnizați o probă proaspătă de scaun moale sau lichid pentru test. Cadrul medical vă va oferi probabil un recipient sau un kit cu instrucțiuni despre cum să recoltați proba. Există mai multe moduri de a recolta probele de scaun, așa că urmați cu atenție instrucțiunile. În general, va trebui să:

  • Etichetați recipientul cu numele dumneavoastră, data și ora recoltării.
  • Recoltați o probă de scaun conform instrucțiunilor. De obicei, aceasta implică folosirea unui recipient curat și uscat sau a unei hârtii speciale ori a unei folii de plastic așezate peste toaletă pentru a prinde scaunul.
  • Asigurați-vă că scaunul nu se amestecă cu urină, hârtie igienică sau apă din toaletă.
  • Închideți bine recipientul.
  • Spălați-vă bine mâinile cu apă și săpun.
  • Returnați recipientul conform instrucțiunilor. Acest lucru este important pentru a obține un rezultat corect al testului.

Dacă recoltați o probă din scutece, veți primi instrucțiuni speciale pentru folosirea unei folii de plastic în interiorul unui scutec curat. În anumite cazuri, un cadru medical poate folosi un tampon pentru a preleva o probă de scaun din rect.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de 6 ore înainte de test sau să limitați lichidele cu 12 până la 14 ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale de urmat.

Există riscuri la testele de osmolalitate?

Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Nu există niciun risc la efectuarea unui test de urină sau de scaun.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele osmolalității serice nu au fost normale, poate fi un semn al:

  • Deshidratării sau hiperhidratării
  • Excesului sau deficitului de sare din sânge
  • Intoxicației cu antigel sau cu alte substanțe toxice
  • Diabetului insipid
  • Accidentului vascular cerebral

Dacă rezultatele osmolalității urinare nu au fost normale, poate fi un semn al:

  • Deshidratării sau hiperhidratării
  • Insuficienței cardiace
  • Bolilor de ficat
  • Bolilor de rinichi

Dacă rezultatele osmolalității scaunului nu au fost normale, poate fi un semn al:

  • Diareei factice, o afecțiune cauzată de utilizarea excesivă a laxativelor
  • Malabsorbției, o afecțiune care vă afectează capacitatea de a digera și de a absorbi nutrienții din alimente

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Pentru a înțelege rezultatele unui test de osmolalitate, medicul dumneavoastră poate lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor analize de sânge.

Mai trebuie să știu și altceva despre testele de osmolalitate?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda și alte analize împreună cu testul de osmolalitate sau după acesta. Acestea pot include:

  • Hemoleucogramă completă
  • Test pentru ureea serică
  • Test pentru glicemie
  • Panel de electroliți
  • Test pentru albumina serică
  • Test pentru sânge ocult în scaun

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Dacă suspiciunea nu este puternică, medicul poate verifica concentrația sângelui și a urinei dimineața devreme; o urină concentrată dimineața exclude adesea boala.
  • Dacă suspiciunea este puternică, se face un test de privare de apă: pacientul nu mănâncă și nu bea până la 8 ore, timp în care se recoltează regulat probe de sânge și urină pentru a verifica concentrația.
  • Tratamentul se începe cu o doză mică, care se ajustează treptat pe parcursul mai multor zile sau săptămâni.

Tratament

Tratamentul nu este întotdeauna necesar în cazurile ușoare de deficit de AVP (AVP-D).

Trebuie doar să creșteți cantitatea de apă pe care o beți pentru a compensa lichidul pierdut prin urinare.

Dacă este necesar, se poate utiliza un medicament numit desmopresină pentru a reproduce funcțiile AVP.

Rezistența la AVP (AVP-R) este adesea tratată cu medicamente numite diuretice tiazidice, care reduc cantitatea de urină produsă de rinichi.

Complicații

Deoarece diabetul insipid crește pierderea de apă prin urină, cantitatea de apă din corp poate deveni scăzută. Aceasta este cunoscută sub numele de deshidratare.

Rehidratarea cu apă poate fi folosită pentru a trata deshidratarea ușoară. Deshidratarea severă va trebui tratată în spital.

Când să mergeți la medic

Ar trebui să vă adresați întotdeauna medicului de familie dacă vă este sete tot timpul.

Deși este posibil să nu fie diabet insipid, acest lucru ar trebui investigat.

De asemenea, consultați medicul de familie dacă:

  • urinați mai mult decât în mod normal – majoritatea adulților sănătoși urinează de 4 până la 7 ori într-un interval de 24 de ore
  • simțiți nevoia de a urina cantități mici la intervale frecvente – uneori acest lucru poate apărea împreună cu senzația că trebuie să urinați imediat

Copiii tind să urineze mai frecvent deoarece au vezica urinară mai mică.

Dar solicitați sfatul medicului dacă copilul dumneavoastră urinează de mai mult de 10 ori pe zi.

Medicul de familie va putea efectua o serie de analize pentru a ajuta la determinarea cauzei problemei.

Semne de urgență

  • Dacă doza de desmopresină este prea mare, urina se poate opri, iar lichidul se acumulează în corp, ceea ce este periculos; în acest caz, săriți peste doza următoare și mergeți imediat la medic.
  • Dacă persoana cu diabet insipid nu poate bea suficient (de exemplu, când este bolnavă), poate deveni grav deshidratată; în acest caz mergeți imediat la urgențe.

Medicamente folosite pentru diabet insipid de origine centrală

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Hormoni ai hipofizei posterioare · ATC H01B · 4

Hormoni care reduc cantitatea de urină produsă.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), ghidul BSPED 2025.