Deshidratare
Actualizat: · Cod ICD-10: E86
Simptome
Simptomele deshidratării la adulți și copii includ:
- senzația de sete
- durere de cap
- urină galben-închisă, cu miros puternic
- urinare mai rară decât de obicei
- senzație de amețeală sau de leșin
- senzație de oboseală
- gură, buze și limbă uscate
- ochi înfundați
Semnele deshidratării la un bebeluș pot include:
- o fontanelă (moalele capului) înfundată pe creștetul capului
- ochi înfundați
- puține sau deloc lacrimi când plânge
- mai puține scutece umede decât de obicei
- somnolență sau iritabilitate
Cauze și factori de risc
Cauzele deshidratării
Deshidratarea se poate instala mai ușor dacă:
- aveți diabet
- ați avut vărsături sau diaree
- ați stat prea mult la soare sau într-un mediu foarte cald (insolație)
- ați consumat prea mult alcool
- transpirați abundent după efort fizic
- aveți febră (temperatură ridicată)
- luați medicamente care vă fac să urinați mai des (diuretice)
- depindeți de alte persoane pentru a primi lichide
Cum să reduceți riscul de deshidratare
Consumul regulat de lichide poate reduce riscul de deshidratare. Apa sau sucul diluat fără zahăr sunt alegeri bune.
Ar trebui să beți suficient în timpul zilei, astfel încât urina să aibă o culoare pală.
Beți mai mult atunci când există un risc mai mare de deshidratare. De exemplu, dacă aveți vărsături, transpirați din cauza vremii calde sau a efortului fizic ori aveți diaree.
Copiii sub 5 ani și adulții în vârstă ar trebui să consume multe lichide, deoarece au un risc crescut de deshidratare.
Sprijinirea unei persoane de care aveți grijă
Persoana de care aveți grijă poate să nu realizeze cât de mult bea.
O puteți ajuta prin:
- a vă asigura că bea la mese;
- a transforma consumul de lichide într-o activitate socială;
- a-i oferi alimente cu un conținut ridicat de apă – de exemplu, supă, înghețată, jeleu și fructe precum pepenele;
- a vă asigura că are acces la lichide în orice moment.
Diagnostic și analize
Teste de osmolalitate
Ce sunt testele de osmolalitate?
Testele de osmolalitate măsoară cantitatea anumitor substanțe din sânge, urină sau scaun. Testele pot arăta cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră și dacă aveți un echilibru de lichide nesănătos.
Substanțele pe care le măsoară testele includ:
- Glucoza (zahărul).
- Ureea (un produs rezidual produs în ficat).
- Mai mulți electroliți, cum ar fi sodiul, potasiul și clorul. Electroliții sunt minerale care au o sarcină electrică atunci când sunt dizolvate în apă sau în fluidele corpului. Ei ajută la controlul echilibrului de lichide din organism. De asemenea, ajută la echilibrarea acizilor și bazelor (echilibrul pH-ului) din corpul dumneavoastră.
Osmolalitatea este concentrația particulelor dizolvate în fluidul corporal. Concentrația se bazează pe cantitatea de particule dintr-o cantitate specifică din acel fluid. Diferiți factori o pot face să crească sau să scadă:
- Osmolalitatea sângelui crește atunci când cantitatea de apă din sânge scade sau numărul de substanțe precum sodiul, clorurile și glucoza crește. Când osmolalitatea sângelui crește, rinichiul reține apă. Acest lucru face urina mai concentrată.
- Osmolalitatea sângelui scade atunci când cantitatea de apă din sânge crește. Acest lucru face urina mai diluată.
Acest proces ajută organismul să mențină un echilibru sănătos al lichidelor. Dar uneori acest echilibru poate fi perturbat. Multe afecțiuni și factori diferiți pot cauza un echilibru nesănătos al lichidelor, cum ar fi consumul prea mare de sare, bolile de rinichi, bolile de inimă și unele tipuri de otrăvire.
Alte denumiri: osmolalitate serică, osmolalitate plasmatică, osmolalitate urinară, osmolalitate din scaun, gap osmotic
La ce sunt folosite?
Testele de osmolalitate pot fi folosite din mai multe motive. Testul de osmolalitate din sânge, cunoscut și ca test de osmolalitate serică, este folosit cel mai adesea pentru a:
- Verifica echilibrul dintre apă și anumite substanțe din sângele dumneavoastră.
- Afla dacă ați înghițit o otravă, cum ar fi antigelul sau alcoolul sanitar.
- Verifica o supradoză de medicamente precum salicilații, întâlniți frecvent în aspirină.
- Ajuta la diagnosticarea deshidratării, o afecțiune în care corpul dumneavoastră pierde prea mult lichid.
- Ajuta la diagnosticarea hiperhidratării, o afecțiune în care corpul dumneavoastră reține prea mult lichid.
- Ajuta la diagnosticarea diabetului insipid, o afecțiune în care organismul nu poate reține suficientă apă. Provoacă urinare frecventă, ceea ce poate duce la deshidratare.
Uneori, plasma sanguină este testată și pentru osmolalitate, măsurând cantitatea de sodiu dizolvată în ea.
Testul de osmolalitate din urină este adesea folosit împreună cu testul de osmolalitate serică pentru a verifica echilibrul de lichide al corpului dumneavoastră. Testul de urină poate fi folosit și pentru a afla motivul urinării crescute sau scăzute.
Testul de osmolalitate din scaun este folosit cel mai adesea pentru a afla motivul diareei cronice care nu este cauzată de o infecție bacteriană sau parazitară.
De ce am nevoie de un test de osmolalitate?
Este posibil să aveți nevoie de un test de osmolalitate serică sau de osmolalitate urinară dacă aveți simptome ale unui dezechilibru de lichide, diabet insipid sau anumite tipuri de intoxicații.
Simptomele unui dezechilibru de lichide și ale diabetului insipid sunt similare și pot include:
- Sete excesivă (dacă sunteți deshidratat(ă))
- Greață și vărsături
- Durere de cap
- Confuzie
- Oboseală
- Convulsii
Simptomele intoxicației vor fi diferite în funcție de tipul de substanță înghițită, dar pot include:
- Greață și vărsături
- Convulsii, o afecțiune care provoacă tremurături incontrolabile ale mușchilor
- Dificultăți de respirație
- Vorbire neclară
Este posibil să aveți nevoie și de un test de osmolalitate urinară dacă aveți dificultăți la urinare sau dacă urinați prea mult. Acest test măsoară cât de bine funcționează rinichii dumneavoastră.
Este posibil să aveți nevoie de un test de osmolalitate a scaunului dacă aveți diaree cronică ce nu poate fi explicată printr-o infecție bacteriană sau parazitară sau printr-o altă cauză, cum ar fi afectarea intestinului.
Ce se întâmplă în timpul unui test de osmolalitate?
În timpul unei analize de sânge (osmolalitate serică sau plasmatică):
Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.
În timpul unui test de osmolalitate urinară:
Va trebui să furnizați o probă de urină pentru test. Un cadru medical vă poate oferi un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „jetului mijlociu” pentru a vă recolta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni pentru ca germenii de pe piele să nu ajungă în probă:
- Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
- Deschideți recipientul fără a atinge interiorul.
- Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare.
- Pentru penis, ștergeți întregul capăt (vârful) penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
- Pentru vagin, îndepărtați labiile (pliurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
- Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
- Colectați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
- Terminați de urinat în toaletă.
- Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.
Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i cadrului medical înainte de test.
În timpul unui test de osmolalitate din scaun:
Va trebui să furnizați o probă proaspătă de scaun moale sau lichid pentru test. Cadrul medical vă va oferi probabil un recipient sau un kit cu instrucțiuni despre cum să recoltați proba. Există mai multe moduri de a recolta probele de scaun, așa că urmați cu atenție instrucțiunile. În general, va trebui să:
- Etichetați recipientul cu numele dumneavoastră, data și ora recoltării.
- Recoltați o probă de scaun conform instrucțiunilor. De obicei, aceasta implică folosirea unui recipient curat și uscat sau a unei hârtii speciale ori a unei folii de plastic așezate peste toaletă pentru a prinde scaunul.
- Asigurați-vă că scaunul nu se amestecă cu urină, hârtie igienică sau apă din toaletă.
- Închideți bine recipientul.
- Spălați-vă bine mâinile cu apă și săpun.
- Returnați recipientul conform instrucțiunilor. Acest lucru este important pentru a obține un rezultat corect al testului.
Dacă recoltați o probă din scutece, veți primi instrucțiuni speciale pentru folosirea unei folii de plastic în interiorul unui scutec curat. În anumite cazuri, un cadru medical poate folosi un tampon pentru a preleva o probă de scaun din rect.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?
Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de 6 ore înainte de test sau să limitați lichidele cu 12 până la 14 ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale de urmat.
Există riscuri la testele de osmolalitate?
Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.
Nu există niciun risc la efectuarea unui test de urină sau de scaun.
Ce înseamnă rezultatele?
Dacă rezultatele osmolalității serice nu au fost normale, poate fi un semn al:
- Deshidratării sau hiperhidratării
- Excesului sau deficitului de sare din sânge
- Intoxicației cu antigel sau cu alte substanțe toxice
- Diabetului insipid
- Accidentului vascular cerebral
Dacă rezultatele osmolalității urinare nu au fost normale, poate fi un semn al:
- Deshidratării sau hiperhidratării
- Insuficienței cardiace
- Bolilor de ficat
- Bolilor de rinichi
Dacă rezultatele osmolalității scaunului nu au fost normale, poate fi un semn al:
- Diareei factice, o afecțiune cauzată de utilizarea excesivă a laxativelor
- Malabsorbției, o afecțiune care vă afectează capacitatea de a digera și de a absorbi nutrienții din alimente
Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Pentru a înțelege rezultatele unui test de osmolalitate, medicul dumneavoastră poate lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor analize de sânge.
Mai trebuie să știu și altceva despre testele de osmolalitate?
Medicul dumneavoastră vă poate recomanda și alte analize împreună cu testul de osmolalitate sau după acesta. Acestea pot include:
- Hemoleucogramă completă
- Test pentru ureea serică
- Test pentru glicemie
- Panel de electroliți
- Test pentru albumina serică
- Test pentru sânge ocult în scaun
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Ar trebui să beți lichide dacă aveți simptome de deshidratare.
Dacă aveți greață sau ați avut vărsături, s-ar putea să vă fie greu să beți, așa că începeți cu înghițituri mici și apoi creșteți treptat cantitatea. Evitați băuturile cu cofeină și alcoolul, deoarece ambele vă vor deshidrata.
Farmacistul vă poate ajuta în caz de deshidratare
Dacă aveți vărsături sau diaree și pierdeți prea mult lichid, trebuie să refaceți zahărul, sărurile și mineralele pe care corpul dumneavoastră le-a pierdut.
Farmacistul vă poate recomanda soluții de rehidratare orală. Acestea sunt pulberi pe care le amestecați cu apă și apoi le beți.
Întrebați farmacistul care sunt soluțiile de rehidratare potrivite pentru dumneavoastră sau pentru copilul dumneavoastră.
Viața cu boala
Odată ce deshidratarea a fost tratată, este important ca aportul de lichide să fie menținut, mai ales la copii.
Ce să faceți
-
continuați să alăptați copilul sau să îi dați formulă de lapte – încercați să îi dați cantități mici mai des decât de obicei.
-
dați-i copilului înghițituri mici de apă în plus dacă primește formulă de lapte sau alimente solide (dacă copilul are sub 6 luni, fierbeți mai întâi apa și lăsați-o să se răcească).
-
dați-i înghițituri mici și regulate de soluție de rehidratare pentru a înlocui lichidele pierdute – cereți farmacistului să vă recomande una.
-
dați copiilor mici dieta lor obișnuită.
Ce să nu faceți
-
nu diluați formula de lapte mai mult decât este recomandat.
-
nu dați copiilor mici suc de fructe sau băuturi carbogazoase – acestea pot agrava diareea sau vărsăturile.
Când să mergeți la medic
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
- vă simțiți neobișnuit de obosit(ă) (sau copilul dumneavoastră pare somnolent);
- vă simțiți amețit(ă) când vă ridicați în picioare și senzația nu dispare;
- aveți urina galben-închis la culoare sau urinați mai puțin decât în mod normal (sau bebelușul are mai puține scutece umede);
- dumneavoastră sau copilul dumneavoastră respirați rapid sau aveți pulsul accelerat;
- bebelușul sau copilul dumneavoastră are puține lacrimi sau deloc atunci când plânge;
- bebelușul dumneavoastră are o zonă moale pe cap care se adâncește spre interior (fontanelă deprimată).
Acestea pot fi semne de deshidratare severă care necesită tratament urgent.
Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
Dumneavoastră sau altcineva are semne de deshidratare și:
- piele, buze sau limbă albastre, gri, palide sau cu pete – pe pielea maro sau neagră, acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe tălpile picioarelor;
- piele rece la atingere;
- dificultăți de respirație sau respirație accelerată;
- confuzie;
- somnolență mai mare decât de obicei sau dificultate de trezire.
Acestea pot fi semne de șoc, care este o complicație gravă a deshidratării.
Nu conduceți până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.
Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).