Demență frontotemporală
Actualizat:
Simptome
Semnele demenței frontotemporale pot include:
- modificări de personalitate și comportament – acțiuni nepotrivite sau impulsive, aparență de egoism sau lipsă de empatie, neglijarea igienei personale, mâncat în exces sau pierderea motivației
- probleme de limbaj – vorbire lentă, dificultate în a pronunța corect sunetele atunci când spune un cuvânt, așezarea cuvintelor într-o ordine greșită sau folosirea incorectă a cuvintelor
- probleme cu abilitățile mentale – distragere ușoară a atenției, dificultăți de planificare și organizare
- probleme de memorie – acestea tind să apară abia mai târziu, spre deosebire de formele mai frecvente de demență, cum ar fi boala Alzheimer
Pot apărea și probleme fizice, cum ar fi mișcări lente sau rigide, pierderea controlului vezicii urinare sau al intestinului (de obicei abia mai târziu), slăbiciune musculară sau dificultate la înghițire.
Aceste probleme pot face activitățile zilnice din ce în ce mai dificile, iar persoana poate ajunge în cele din urmă să nu mai poată avea grijă de sine.
Cauze și factori de risc
Demența frontotemporală este cauzată de aglomerări de proteine anormale care se formează în interiorul celulelor creierului. Se consideră că acestea afectează celulele și le împiedică să funcționeze corect.
Proteinele se acumulează în principal în lobii frontal și temporal ai creierului, în partea din față și pe laterale. Acestea sunt importante pentru controlul limbajului, al comportamentului și al capacității de a planifica și organiza.
Nu se înțelege pe deplin de ce se întâmplă acest lucru, dar există adesea o legătură genetică. Persoanele care dezvoltă demență frontotemporală pot avea rude care au fost, de asemenea, afectate de această afecțiune.
Dacă aveți antecedente familiale de demență frontotemporală, poate doriți să discutați cu medicul dumneavoastră despre trimiterea la un genetician și, eventual, efectuarea unui test genetic pentru a vedea dacă sunteți la risc.
Se desfășoară multe cercetări pentru a încerca să îmbunătățească înțelegerea cauzelor demenței frontotemporale, astfel încât să poată fi descoperite tratamente.
Dacă sunteți interesat(ă) să participați la cercetare, puteți discuta cu medicul dumneavoastră.
Diagnostic și analize
Nu există un singur test pentru demența frontotemporală.
Pentru stabilirea diagnosticului pot fi necesare următoarele:
- o evaluare a simptomelor – de obicei este util ca o persoană care îl cunoaște bine pe pacient să descrie simptomele, mai ales că o persoană cu demență frontotemporală poate să nu fie conștientă de schimbările de comportament
- o evaluare a capacităților mentale – aceasta implică de regulă mai multe sarcini și întrebări
- analize de sânge – pentru a exclude afecțiuni cu simptome asemănătoare
- investigații imagistice ale creierului – cum ar fi un RMN, o tomografie computerizată (CT) sau o tomografie cu emisie de pozitroni (PET); acestea pot detecta semne de demență și pot ajuta la identificarea zonelor creierului cel mai afectate sau pot exclude alte probleme ale creierului
- puncție lombară – pentru analiza lichidului cefalorahidian (lichidul care înconjoară și susține creierul și măduva spinării); aceasta poate fi utilă pentru a exclude boala Alzheimer ca fiind cauza simptomelor
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) · Puncție lombară
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se administreze un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
La programarea pentru scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele scanării RMN.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Dacă nu ați primit nicio informare după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat scanarea.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Dacă nu ați primit nicio informare după 4 săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la un laborator de analize sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Rezultatele analizelor de sânge sunt de obicei gata în câteva zile; unele analize pot dura mai mult.
Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați cabinetul medicului de familie sau specialistul.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
De ce se face o tomografie PET
Este posibil să fiți trimis(ă) la o tomografie PET pentru a:
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
- ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
- verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)
O tomografie PET poate fi combinată cu un CT (numită PET-CT) sau cu un RMN (numită PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.
Pregătirea pentru o scanare PET
Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.
De exemplu, de obicei vi se va cere să:
- nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
- nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
- aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).
Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.
Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET
Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie.
Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.
Înainte de scanarea PET
Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.
Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.
Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.
În timpul scanării PET
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
- Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.
După scanarea PET
De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.
Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.
Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.
Obținerea rezultatelor scanării PET
De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.
Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale tomografiei PET
Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul injectat conține o cantitate mică de substanță radioactivă.
Aceasta este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.
Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.
Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.
Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru siguranța copilului dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.
Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.
Puncție lombară
De ce se face puncția lombară
Există câteva motive diferite pentru care ați putea avea nevoie de o puncție lombară.
Puncția lombară poate fi folosită pentru a:
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune a creierului sau a coloanei vertebrale
- trata o afecțiune, cum ar fi o infecție sau unele tipuri de cancer
- vă administra un anestezic
De obicei, veți fi trimis(ă) de un medic specialist pentru a vi se face o puncție lombară. Uneori, aceasta se face dacă sunteți foarte bolnav(ă) în spital sau dacă aveți nevoie de un anestezic de urgență.
Pregătirea pentru puncția lombară
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de puncția lombară. De asemenea, îi puteți adresa orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de puncția lombară.
Puteți întreba, de asemenea, dacă puteți veni cu cineva care să vă susțină în timpul procedurii, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil.
Ce se întâmplă în timpul unei puncții lombare
Puncția lombară se face de obicei în spital. Durează în mod obișnuit aproximativ 15 până la 20 de minute, dar poate dura mai mult.
Înainte de puncția lombară, va trebui să vă dezbrăcați în spatele unui paravan și să îmbrăcați o cămașă de spital.
- Vi se va cere să vă așezați cu capul și umerii aplecați înainte sau să vă întindeți pe o parte, cu genunchii trași spre piept.
- Vi se va administra un anestezic local în zona lombară, de obicei sub formă de injecție. Aceasta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Copiilor li se administrează de obicei și un medicament (un sedativ) pentru a-i ajuta să se relaxeze și să stea nemișcați.
- Un ac este introdus lent în zona lombară, între oasele coloanei vertebrale (vertebre). Este posibil să simțiți o oarecare presiune și disconfort în spate. De asemenea, puteți avea o senzație de furnicături pentru câteva secunde.
- Dacă vi se fac analize sau anumite tratamente, lichidul din interiorul coloanei vertebrale (lichid cefalorahidian) este colectat în tuburi mici. Acesta va fi trimis la laborator pentru analize. Dacă vi se administrează medicamente sau un anestezic, acestea sunt injectate în coloana vertebrală.
- Când puncția lombară este terminată, acul este scos. Se aplică un pansament pe spate pentru a acoperi locul înțepăturii și pentru a opri orice sângerare.
Important
Puncția lombară poate fi inconfortabilă, dar nu ar trebui să fie dureroasă. Spuneți medicului sau specialistului dacă simțiți durere.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți medicului sau asistentei care vă face puncția lombară dacă vă este teamă de ace. Vă pot ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul procedurii.
După puncția lombară
Va trebui să rămâneți în spital aproximativ 1 până la 2 ore pentru monitorizare. Va trebui să stați întins(ă) pe spate și să vă odihniți.
Dacă faceți puncția lombară în ambulatoriu, ar trebui să puteți pleca acasă după câteva ore.
Recuperarea după o puncție lombară
Recuperarea după o puncție lombară poate dura câteva zile, iar la unele persoane poate dura mai mult. Există câteva lucruri pe care le puteți face și care vă pot ajuta.
Ce să faceți
-
odihniți-vă cel puțin 24 de ore după efectuarea puncției lombare
-
consumați multe lichide
-
încercați să stați întins(ă) pe spate dacă aveți dureri de cap
-
luați paracetamol pentru a calma durerea de cap sau orice altă durere
Ce să nu faceți
-
nu efectuați muncă fizică, nu ridicați greutăți și nu practicați sport până când nu vă simțiți suficient de bine
Efecte secundare ale puncției lombare
După efectuarea unei puncții lombare, este posibil să aveți unele efecte secundare, inclusiv:
- durere de cap
- durere de spate
- sângerare sau scurgere de lichid limpede din locul unde acul a intrat în spate
- umflare în locul unde acul a intrat în spate
Aceste efecte secundare sunt frecvente și ar trebui să dispară după câteva zile.
Posibile complicații ale puncției lombare
Puncția lombară este de obicei foarte sigură.
Complicațiile sunt extrem de rare, dar pot include:
- dureri de spate pe termen lung
- infecție
- leziuni ale nervilor, care pot cauza dureri pe termen lung, furnicături sau pierderea sensibilității la nivelul brațelor sau picioarelor
- pierderea auzului
- vedere dublă
- cheaguri de sânge
Uneori, puncția lombară este dificil de efectuat. Dacă se întâmplă acest lucru, este posibil să fie nevoie să reveniți pentru o a doua programare.
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
Ați făcut o puncție lombară și:
- aveți dureri severe
- aveți o durere de cap care nu dispare
- aveți febră (temperatură ridicată)
- transpirați mai mult decât de obicei
- rana sângerează sau elimină lichid transparent de mai mult de 1 săptămână
Acțiune imediată: sunați la 112 dacă:
- brațele sau picioarele vi se simt slabe sau amorțite
- aveți probleme la urinare sau la scaun
- vă simțiți confuz(ă)
Obținerea rezultatelor puncției lombare
Dacă ați făcut o puncție lombară pentru a afla de ce aveți anumite simptome, este posibil să primiți rezultatele în câteva zile. Uneori poate dura câteva săptămâni.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.
Dacă nu primiți nicio informare după câteva săptămâni, contactați medicul specialist sau cabinetul medicului de familie.
Medicul specialist, medicul de familie sau asistenta medicală ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut puncția lombară.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
În prezent, nu există un tratament curativ pentru demența frontotemporală și niciun tratament care să îi încetinească evoluția.
Există însă tratamente care pot ajuta la controlul unora dintre simptome, posibil timp de mai mulți ani.
Tratamentele includ:
- medicamente – pentru a controla unele dintre problemele de comportament
- terapii – precum fizioterapia, terapia ocupațională și terapia logopedică pentru problemele de mișcare, activitățile zilnice și comunicare
- activități pentru persoanele cu demență – cum ar fi cafenelele pentru memorie, care sunt sesiuni deschise pentru persoanele cu probleme de memorie și pentru îngrijitorii acestora, unde pot primi sprijin și sfaturi
- grupuri de sprijin – care pot oferi sfaturi pentru gestionarea simptomelor de la experți în demență și de la persoane care trăiesc cu demență frontotemporală, precum și de la familiile acestora
Viața cu boala
Evoluția demenței frontotemporale
Cât de repede se agravează demența frontotemporală variază de la o persoană la alta și este foarte dificil de prezis.
Persoanele cu această afecțiune pot deveni izolate social pe măsură ce boala progresează. Este posibil să nu dorească să petreacă timp în compania altora sau să se comporte într-un mod nepoliticos ori jignitor.
De obicei, la un moment dat va fi nevoie de ajutor la domiciliu, iar unele persoane vor avea nevoie în cele din urmă de îngrijire într-un centru rezidențial.
Durata medie de supraviețuire după apariția simptomelor este de aproximativ 8 până la 10 ani. Dar aceasta variază foarte mult, iar unele persoane trăiesc mult mai mult decât această perioadă.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă ați fost diagnosticați cu demență, amintiți-vă că nu sunteți singuri.
Alte denumiri pentru demența frontotemporală
Medicii folosesc uneori denumiri diferite pentru a descrie demența frontotemporală. Acestea includ:
- DFT
- boala Pick
- demența frontală
- degenerescența lobară frontotemporală
- varianta comportamentală a demenței frontotemporale
- afazia progresivă primară
- demența semantică
- afazia progresivă non-fluentă
Când să mergeți la medic
Consultați medicul de familie dacă credeți că aveți simptome timpurii de demență. Dacă sunteți îngrijorat(ă) pentru altcineva, încurajați-l să își facă o programare la medicul de familie și, eventual, sugerați-i să îl însoțiți.
Medicul de familie poate face câteva verificări simple pentru a încerca să găsească cauza simptomelor dumneavoastră și vă poate trimite la un medic neurolog, psihiatru sau la un alt specialist pentru analize suplimentare, dacă este necesar.
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).