Degenerescență corticobazală

Simptomele degenerescenței corticobazale (DCB) se agravează treptat în timp. Sunt foarte variabile și multe persoane prezintă doar câteva dintre ele.

Simptomele pot include:

• dificultate în controlarea unui membru de pe o parte a corpului (o mână „inutilă”)
• rigiditate musculară
• tremor, mișcări sacadate și spasme (distonie)
• probleme de echilibru și coordonare
• vorbire lentă și neclară
• simptome de demență, cum ar fi probleme de memorie și de vedere
• dificultate la înghițire

De obicei, este afectat mai întâi un singur membru, înainte ca simptomele să se extindă la restul corpului. Ritmul în care progresează simptomele variază foarte mult de la o persoană la alta.

DCB apare atunci când celulele creierului din anumite zone sunt afectate ca urmare a acumulării unei proteine numite tau.

Este afectată suprafața creierului (cortexul), precum și o parte profundă a creierului numită ganglionii bazali.

Tau se găsește în mod natural în creier și, de obicei, este descompusă înainte de a atinge niveluri ridicate. La persoanele cu DCB, aceasta nu este descompusă corespunzător și formează aglomerări dăunătoare în celulele creierului.

DCB a fost asociată cu modificări ale anumitor gene, însă aceste legături genetice sunt slabe, iar riscul pentru alți membri ai familiei este foarte scăzut.

Nu există un test unic pentru degenerescența corticobazală. În schimb, diagnosticul se bazează pe tiparul simptomelor dumneavoastră. Medicul va încerca să excludă alte afecțiuni care pot cauza simptome similare, cum ar fi boala Parkinson sau un accident vascular cerebral.

Este posibil să fie nevoie să faceți o scanare cerebrală pentru a căuta alte cauze posibile ale simptomelor, precum și teste de memorie, concentrare și capacitatea de a înțelege limbajul.

De obicei, veți fi consultat(ă) de un neurolog (un specialist în afecțiuni care afectează creierul și nervii).

Deoarece o persoană cu DCB poate fi afectată în multe moduri diferite, tratamentul și îngrijirea sunt cel mai bine oferite de o echipă de profesioniști din domeniul sănătății și asistenței sociale care lucrează împreună. Tratamentele pot include:

• medicație – pentru ameliorarea rigidității și a spasmelor musculare, a somnului și a dispoziției, a durerii sau a memoriei
• fizioterapie – pentru a ajuta la dificultățile de mișcare și echilibru
• terapie logopedică – pentru a ajuta la problemele de comunicare și de înghițire
• terapie ocupațională – pentru a îmbunătăți abilitățile și competențele necesare activităților zilnice la domiciliu
• îngrijire paliativă și planificarea avansată a îngrijirii

În prezent, nu există niciun tratament despre care s-a demonstrat că oprește agravarea treptată a degenerescenței corticobazale (DCB), deși tratamentele pot reduce multe dintre simptome.

Îngrijirea și asistența adecvate pot ajuta o persoană cu DCB să fie mai independentă și să se bucure de o calitate mai bună a vieții, dar afecțiunea o va expune în cele din urmă riscului de complicații grave.

DCB evoluează de obicei foarte lent, dar poate varia. Multe persoane consideră util să planifice din timp împreună cu medicii lor (medicul de familie și specialistul) pentru a lua decizii cu privire la ce este de făcut în etapele ulterioare ale bolii.

Dificultatea la înghițire poate provoca sufocare sau inhalarea alimentelor ori a lichidelor în căile respiratorii. Acest lucru poate duce la pneumonie, care poate pune viața în pericol.

Ca urmare a acestor complicații, speranța medie de viață pentru o persoană cu DCB este de aproximativ 6 până la 8 ani de la debutul simptomelor. Totuși, aceasta este doar o medie, iar DCB este foarte variabilă.