Claustrofobie

Multe situații sau sentimente diferite pot declanșa claustrofobia. Chiar și gândul la anumite situații, fără a fi expus la ele, poate fi un factor declanșator.

Factorii declanșatori frecvenți ai claustrofobiei includ:

• lifturile
• tunelurile
• metroul
• toaletele publice
• încăperile ale căror uși trebuie încuiate
• mașinile
• camerele de hotel cu ferestre sigilate
• avioanele

Dacă v-ați simțit anxios/anxioasă în ultimele 6 luni din cauza aflării într-un spațiu închis sau aglomerat sau ați evitat aceste situații din acest motiv, este probabil să fiți afectat(ă) de claustrofobie.

Anxietatea legată de RMN

Dacă aveți claustrofobie și trebuie să faceți un RMN, anunțați personalul spitalului înainte de ziua programării.

Puteți discuta cu medicul specialist despre administrarea unui sedativ care să vă ajute să vă relaxați. Trebuie să faceți acest lucru cu suficient timp înainte de efectuarea scanării.

În unele cazuri, puteți merge la un centru de imagistică cu RMN deschis sau vertical, conceput pentru persoanele cu anxietate severă legată de RMN.

Persoanele cu claustrofobie pot avea atacuri de panică. Acestea pot fi foarte înspăimântătoare și supărătoare.

Pe lângă sentimentele copleșitoare de anxietate, claustrofobia poate provoca și simptome fizice, cum ar fi:

• transpirație
• tremurături
• bufeuri sau frisoane
• senzație de sufocare sau dificultăți de respirație
• senzație de strângere în gât
• bătăi rapide ale inimii (tahicardie)
• durere în piept sau senzație de apăsare în piept
• senzație de fluturi în stomac
• greață
• dureri de cap și amețeli
• senzație de leșin
• amorțeală sau furnicături
• gură uscată
• nevoia de a merge la toaletă
• țiuituri în urechi
• senzație de confuzie sau dezorientare

Dacă aveți claustrofobie severă, puteți prezenta și simptome psihologice, cum ar fi:

• teama de a pierde controlul
• teama de leșin
• senzația de detașare de propriul corp
• teama de moarte

Claustrofobia este adesea cauzată de un eveniment traumatic trăit în prima copilărie.

De exemplu, adulții pot dezvolta claustrofobie dacă, în copilărie:

• au fost blocați sau ținuți într-un spațiu închis
• au fost agresați sau abuzați
• au avut un părinte cu claustrofobie

Claustrofobia poate fi declanșată și de experiențe sau situații neplăcute, cum ar fi turbulențele din timpul zborului sau blocarea într-un tunel de metrou, între stații.

Un copil care crește cu un părinte care suferă de claustrofobie poate dezvolta la rândul său claustrofobie, asociind spațiile închise cu anxietatea părintelui și simțindu-se neputincios să-și liniștească părintele.

Multe persoane trăiesc cu claustrofobie fără a avea un diagnostic oficial și au mare grijă să evite spațiile închise.

Dar solicitarea ajutorului medicului de familie sau al unui specialist cu experiență în terapie comportamentală, cum ar fi un psiholog, poate fi adesea benefică.

Sunt disponibile tratamente pentru claustrofobie, care pot include:

• terapii prin discuție, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia prin expunere
• autoajutorare
• medicamente, cum ar fi antidepresivele sau tranchilizantele

TCC este o terapie prin discuție care vă explorează gândurile, sentimentele și comportamentul și dezvoltă modalități practice de a face față eficient fobiei dumneavoastră.

Terapia prin expunere este un tip de TCC care vă expune treptat la situația care vă provoacă frica. Este cunoscută uneori și sub numele de terapie de desensibilizare. O puteți face singur(ă) sau cu ajutorul unui profesionist.

Dacă este posibil, rămâneți pe loc în timpul unui atac de panică. Acesta poate dura până la o oră, așa că, dacă sunteți la volan, poate fi necesar să trageți pe dreapta și să parcați într-un loc sigur. Nu vă grăbiți spre un loc considerat sigur.

În timpul atacului, amintiți-vă că gândurile și senzațiile înspăimântătoare sunt un semn de panică și vor trece în cele din urmă.

Concentrați-vă asupra unui lucru vizibil și neamenințător, cum ar fi timpul care trece pe ceas sau produsele dintr-un supermarket.

Simptomele unui atac de panică ating de obicei intensitatea maximă în 10 minute, majoritatea atacurilor durând între 5 și 30 de minute.