Cancer vulvar

Actualizat: 19 octombrie 2026

Simptome

Simptomele cancerului vulvar pot afecta orice parte a vulvei dumneavoastră, dar sunt cel mai frecvente la nivelul buzelor interne și externe (labiile) din jurul orificiului vaginal.

Simptomele pot include:

o umflătură
o rană, o excrescență (aceasta poate arăta și se poate simți ca un neg) sau o ulcerație
sângerare din vulvă sau scurgeri vaginale cu sânge, care nu au legătură cu menstruația
mâncărime care nu se ameliorează
modificări ale pielii, cum ar fi pete roșii, albe sau închise la culoare (acestea pot fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră) sau o zonă de piele îngroșată sau ridicată
o aluniță care își schimbă forma sau culoarea
durere cu senzație de arsură atunci când urinați

Cauze și factori de risc

Nu se cunoaște întotdeauna ce cauzează cancerul vulvar.

Dar multe cancere vulvare sunt cauzate de o infecție cu anumite tipuri de papilomavirus uman (HPV).

Puteți contracta HPV prin:

orice contact piele pe piele în zona genitală
sex vaginal, anal sau oral
folosirea în comun a jucăriilor sexuale

Unele afecțiuni ale pielii care afectează vulva pot duce, de asemenea, la cancer vulvar. Acestea includ:

modificări anormale ale celulelor pielii vulvei, numite neoplazie intraepitelială vulvară (VIN)
lichen sclerosus
lichen planus

Cine este mai predispus la cancer vulvar

Cancerul vulvar afectează mai ales femeile de peste 65 de ani, dar poate apărea la orice vârstă. Oricine are vulvă poate face cancer vulvar.

Ați putea fi, de asemenea, mai predispus(ă) la cancer vulvar dacă:

fumați
aveți un sistem imunitar slăbit, de exemplu dacă aveți o afecțiune precum HIV sau urmați tratamente care vă afectează sistemul imunitar
ați avut cancer de col uterin

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul de familie vă poate examina.

Dacă doriți, puteți avea alături în timpul examinării un prieten, un membru al familiei sau un alt membru al personalului.

Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan. Vi se va da un cearșaf cu care să vă acoperiți.

Medicul de familie poate:

să se uite la zona din jurul orificiului vaginului (vulva)
să palpeze pentru eventuale umflături pe vulvă (va purta mănuși)
să palpeze interiorul vaginului cu 2 degete, în timp ce apasă pe burtă (abdomen)
să introducă ușor un instrument neted, în formă de tub (specul) în vagin, pentru a putea vedea colul uterin (orificiul dintre vagin și uter)

Nu ar trebui să fie dureros, dar s-ar putea să vi se pară inconfortabil. Spuneți medicului de familie dacă vă simțiți inconfortabil.

Important

Dumneavoastră dețineți controlul și îi puteți cere medicului să se oprească în orice moment.

Trimiterea la un specialist

Dacă medicul de familie consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer, vă poate trimite la un specialist pentru mai multe analize. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principalele investigații pentru cancerul vulvar

Dacă aveți simptome de cancer vulvar, de obicei veți fi trimis(ă) pentru o investigație care permite examinarea mai atentă a zonei din jurul orificiului vaginal (vulva). Aceasta se numește vulvoscopie.

Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan. Veți primi un cearșaf cu care să vă acoperiți.

Dacă doriți, puteți avea alături, în timpul vulvoscopiei, un prieten, un membru al familiei sau un alt membru al personalului medical.

În timpul vulvoscopiei:

Medicul vă va ruga să vă întindeți pe spate pe un pat, de obicei cu picioarele îndoite, genunchii ridicați și depărtați. Este posibil să vi se ceară să sprijiniți picioarele pe niște suporturi.
Va folosi un instrument de mărire numit colposcop (asemănător unui microscop) pentru a examina îndeaproape vulva din exterior. Acest lucru va ajuta la identificarea oricăror modificări mici care ar putea fi greu de observat.
Este posibil să fie nevoie să examineze și interiorul vaginului și colul uterin. În acest caz, va introduce ușor un instrument neted, în formă de tub (specul), în vagin, pentru a putea vedea colul uterin cu ajutorul colposcopului.
Dacă medicul observă ceva neobișnuit, de obicei va recolta o mică mostră de celule (biopsie) pentru a o trimite la laborator. Mai întâi vi se va face o injecție cu anestezic local, pentru a amorți vulva.

Procedura nu ar trebui să fie dureroasă, dar poate fi inconfortabilă. Discutați cu medicul dacă vă simțiți inconfortabil.

Dacă vi s-a făcut o biopsie, este posibil să aveți ulterior o ușoară sângerare sau sensibilitate.

Primirea rezultatelor

Poate dura câteva săptămâni până când primiți rezultatele vulvoscopiei și ale biopsiei.

Vi se poate cere să mergeți la spital pentru a primi rezultatele.

Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie să ajungă la dumneavoastră. Acest lucru nu înseamnă că ceva este în neregulă.

Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă), iar aceștia vă pot spune dacă rezultatele sunt gata.

Un specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.

Dacă vi se spune că aveți cancer vulvar

Să aflați că aveți cancer vulvar poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă cu privire la ce se va întâmpla în continuare.

Vă poate ajuta să veniți cu cineva la orice programare aveți.

O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după aceea.

Aceasta va include un medic specialist, care va fi principalul dumneavoastră punct de contact în timpul și după tratament.

Îi puteți adresa orice întrebări aveți.

Pași următori

Dacă vi s-a spus că aveți cancer vulvar, de obicei veți avea nevoie de mai multe investigații.

Acestea, împreună cu vulvoscopia și biopsia, îi vor ajuta pe specialiști să determine tipul de cancer vulvar, dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (ceea ce se numește stadiu).

Este posibil să aveți nevoie de:

analize de sânge
investigații imagistice, cum ar fi tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

Este posibil să nu vi se efectueze toate aceste investigații.

Specialiștii vor folosi rezultatele acestor investigații și vor colabora cu dumneavoastră pentru a decide care este cel mai potrivit tratament.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Biopsia · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
verifica oasele și organele dumneavoastră
vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
scoateți monedele sau cheile din buzunare
vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
ați avut intervenții chirurgicale anterior
aveți probleme cu rinichii
aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări

Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

La programarea pentru scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele scanării RMN.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Dacă nu ați primit nicio informare după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat scanarea.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

greață sau vărsături
o erupție pe piele
o durere de cap
un gust metalic în gură
amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

tuse, respirație șuierătoare sau strănut
leșin
dificultăți de respirație sau la înghițire
erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

verifica oasele sau organele interne după un accident
afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

urmați o dietă specială
luați anumite medicamente
nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
luați orice medicamente
aveți astm
aveți probleme cu rinichii sau tiroida
aveți diabet
aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut

Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

senzație de căldură și înroșire a feței
un gust metalic în gură
senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT

Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Dacă nu ați primit nicio informare după 4 săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:

aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
aveți febră (temperatură ridicată)
sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie. Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați echipa medicală sau cabinetul medicului de familie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

verifica starea generală de sănătate
afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar unele rezultate pot dura câteva săptămâni.

Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați cabinetul medicului de familie sau specialistul.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

De ce se face o scanare PET

Este posibil să fiți trimis(ă) pentru o scanare PET pentru a:

afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)

O scanare PET poate fi combinată cu o tomografie computerizată (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.

Pregătirea pentru o scanare PET

Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.

De exemplu, de obicei vi se va cere să:

nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
luați orice medicamente
a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării

Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).

Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.

Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET

Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către un asistent de radiologie.

Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.

Înainte de scanarea PET

Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.

Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.

Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.

În timpul scanării PET

Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.

După scanarea PET

De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.

Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.

Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.

Obținerea rezultatelor scanării PET

De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.

Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale tomografiei PET

Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul injectat conține o cantitate mică de radiații.

Aceasta este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.

Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.

Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru siguranța copilului dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele cu pompa înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.

Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Principalele tratamente pentru cancerul vulvar

Cancerul vulvar este adesea tratabil.

Tratamentul pe care îl veți urma depinde de:

dimensiunea și tipul cancerului vulvar pe care îl aveți
localizarea cancerului
dacă s-a extins
starea dumneavoastră generală de sănătate

Principalul tratament pentru cancerul vulvar este de obicei intervenția chirurgicală. De asemenea, puteți urma radioterapie sau chimioterapie.

Echipa de specialiști care se ocupă de dumneavoastră va:

explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
colabora cu dumneavoastră pentru a crea un plan de tratament cel mai potrivit
vă ajuta să gestionați efectele secundare ale tratamentului

Dacă aveți întrebări sau îngrijorări, puteți discuta cu echipa de specialiști. Nu trebuie să așteptați până la următoarea programare.

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală este de obicei principalul tratament pentru cancerul vulvar, mai ales dacă acesta este depistat devreme.

Intervenția chirurgicală poate implica îndepărtarea:

cancerului și a unei zone de țesut din jurul acestuia
unei părți a vulvei
întregii vulve, inclusiv labiile și uneori clitorisul

Este posibil să fie nevoie și de îndepărtarea unor ganglioni limfatici din zona inghinală. Aceștia fac parte din sistemul de drenaj al organismului.

După îndepărtarea cancerului, chirurgul va reface vulva folosind pielea rămasă. În unele cazuri, un medic specialist (chirurg plastician) va trebui să reconstruiască vulva. Acest lucru se va face folosind piele sau mușchi din alte părți ale corpului.

Veți fi sprijinit(ă) pe parcursul intervenției chirurgicale și al recuperării de către echipa dumneavoastră de specialiști.

Radioterapie

Radioterapia utilizează raze de radiație de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se recomande radioterapie pentru cancerul vulvar:

înainte de operație, pentru a reduce dimensiunea cancerului
după operație, pentru a ajuta la prevenirea revenirii cancerului
dacă nu puteți fi operat(ă)
dacă cancerul s-a extins în alte părți ale corpului

Chimioterapia

Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se administreze chimioterapie pentru cancerul vulvar:

înainte de operație, pentru a reduce tumora
după operație, pentru a ajuta la prevenirea recidivei cancerului
dacă nu puteți fi operat(ă)
pentru a trata simptomele dacă cancerul s-a extins

Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu cancer vulvar avansat, acesta poate fi dificil de tratat și este posibil să nu poată fi vindecat.

Scopul tratamentului va fi să încetinească creșterea și răspândirea cancerului, să amelioreze simptomele și să vă ajute să trăiți mai mult.

Aflarea veștii că boala nu poate fi vindecată poate fi foarte greu de acceptat.

Veți fi îndrumat(ă) către o echipă de medici și asistente numită echipă de control al simptomelor sau echipă de îngrijire paliativă.

Aceasta vă va ajuta să vă gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil.

Echipa de îngrijire paliativă vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice alt sprijin de care aveți nevoie.

Prevenție

Nu puteți preveni întotdeauna cancerul vulvar. Dar există lucruri pe care le puteți face pentru a reduce riscul de a-l dezvolta.

Acestea includ:

tratarea oricăror afecțiuni ale pielii care afectează vulva
folosirea prezervativelor, care reduc riscul de infectare cu HPV – dar nu acoperă toată pielea din jurul organelor genitale, deci nu sunteți complet protejat(ă)
renunțarea la fumat – fumatul poate slăbi sistemul imunitar, iar substanțele chimice din țigări pot provoca, de asemenea, cancer
o alimentație echilibrată pentru a vă susține sistemul imunitar

Pentru persoanele mai tinere, vaccinarea împotriva HPV este cea mai bună metodă de protecție împotriva cancerului vulvar.

Vaccinul împotriva HPV este recomandat copiilor și adolescenților, ideal înainte de începerea vieții sexuale. Acesta ajută la protejarea împotriva tuturor cancerelor cauzate de HPV, precum și împotriva verucilor genitale.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

aveți orice simptome de cancer vulvar

Încercați să nu vă simțiți jenat(ă) – medicul de familie este obișnuit să discute despre aceste simptome.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).