Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Cancer testicular

Actualizat: · Cod ICD-10: C62

Despre boală

Cancerul testicular este un cancer care se găsește în testicule, cel mai frecvent la bărbații cu vârste între 15 și 49 de ani. Poate afecta pe oricine are testicule. Simptomele includ umflături, mărirea testiculului, durere sau disconfort, iar tratamentul principal este intervenția chirurgicală de îndepărtare a testiculului, uneori însoțită de chimioterapie sau radioterapie.

Simptome

Cancerul testicular afectează de obicei un singur testicul, dar poate afecta ambii.

Simptomele cancerului testicular includ:

  • un nodul sau o umflătură la nivelul testiculului
  • mărirea testiculului
  • o durere sau un disconfort la nivelul testiculului sau scrotului (pielea care acoperă testiculele)
  • senzația de greutate, fermitate sau duritate la nivelul scrotului

Alte simptome pot include:

  • o durere sau un disconfort în zona lombară sau în partea inferioară a abdomenului
  • scădere în greutate fără motiv
  • tuse
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • durere sau umflare la nivelul pieptului

Este important să vă verificați testiculele în mod regulat, pentru a ști ce este normal pentru dumneavoastră. Astfel, este mai ușor să observați orice modificare a dimensiunii, aspectului sau consistenței testiculelor.

Cauze și factori de risc

Cancerul testicular afectează în principal bărbații cu vârste între 15 și 49 de ani. Oricine are testicule poate face această boală.

Nu este întotdeauna clar ce cauzează cancerul testicular. Ați putea fi mai predispus să îl faceți dacă:

  • aveți sau ați avut testicule necoborâte (atunci când unul sau ambele testicule nu coboară în locul obișnuit din scrot)
  • fratele sau tatăl dumneavoastră a avut cancer testicular
  • ați mai avut cancer testicular înainte
  • aveți sau ați avut o afecțiune numită hipospadias, în care orificiul prin care ies urina și sperma (uretra) nu se află la vârful penisului
  • aveți HIV sau SIDA

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul de familie vă va întreba despre simptomele dumneavoastră și despre starea generală de sănătate. Vă va examina testiculele și ganglionii limfatici (glande mici care fac parte din sistemul imunitar al organismului) din zona inghinală.

Trimiterea la un specialist

Este posibil să fiți trimis de urgență pentru mai multe analize sau pentru a consulta un specialist în spital, dacă medicul de familie consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principalele investigații pentru cancerul testicular

Dacă medicul de familie vă trimite la un specialist, este posibil să aveți nevoie de mai multe analize și investigații imagistice pentru a verifica dacă există cancer testicular.

Investigațiile pe care le puteți face includ:

  • analize de sânge
  • o ecografie a testiculelor

Primirea rezultatelor

Poate dura câteva săptămâni până primiți rezultatele investigațiilor.

Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie să ajungă la dumneavoastră. Acest lucru nu înseamnă neapărat că ceva este în neregulă.

Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Aceștia ar trebui să vă poată oferi informații actualizate.

Un medic specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.

Dacă vi se spune că aveți cancer testicular

Să aflați că aveți cancer testicular poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu ce se va întâmpla în continuare.

Vă poate ajuta să veniți cu cineva la orice programare aveți.

O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după.

Pașii următori

Dacă ați fost informat(ă) că aveți cancer testicular, de obicei veți avea nevoie de mai multe investigații.

Acestea, împreună cu analizele pe care le-ați făcut deja, îi vor ajuta pe specialiști să determine dimensiunea cancerului și dacă s-a extins (acest lucru se numește stadializare).

Veți fi supus(ă) unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea testiculului (sau, rareori, doar a unei părți a testiculului), pentru ca acesta să poată fi examinat. Aceasta este, de asemenea, principalul tratament pentru cancerul testicular.

Este posibil să vi se recomande și investigații imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).

Specialiștii vor folosi rezultatele acestor investigații și vor colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai bun plan de tratament.

Principalele tratamente pentru cancerul testicular

Cancerul testicular este adesea tratabil.

Tratamentul pe care îl veți urma va depinde de:

  • dimensiunea și tipul cancerului testicular pe care îl aveți
  • dacă s-a extins
  • starea dumneavoastră generală de sănătate

De obicei, va include intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea testiculului. Aceasta poate fi singurul tratament sau este posibil să urmați și chimioterapie sau radioterapie.

Unele tratamente pentru cancerul testicular vă pot afecta fertilitatea. Înainte de a începe tratamentul, vi se va oferi opțiunea de a colecta și stoca spermă (numită conservarea spermei).

Echipa de specialiști care vă îngrijește va:

  • explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
  • colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament
  • discuta cu dumneavoastră despre impactul pe care tratamentul îl poate avea asupra fertilității

Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratament. De asemenea, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.

Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu trebuie să așteptați până la următorul control.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Analizele de sânge · Cum să vă verificați testiculele · Testul markerului tumoral alfa-fetoproteină (AFP)

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar unele rezultate pot dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Cum să vă verificați testiculele

De ce ar trebui să vă verificați testiculele

Verificarea regulată a testiculelor înseamnă că puteți afla ce este normal pentru dumneavoastră.

Acest lucru face mai ușor să observați orice schimbare care ar putea fi semnul unei afecțiuni precum cancerul testicular.

Bărbații și băieții ar trebui să înceapă să își verifice testiculele de la pubertate (de obicei, de la vârsta de aproximativ 12 ani). Oricine are testicule ar trebui să le verifice în mod regulat.

Ce să urmăriți când vă verificați testiculele

Simptomele pe care să le căutați și să le simțiți includ:

  • umflături sau noduli pe testicule – testiculele ar trebui să se simtă netede și ferme, dar nu tari
  • modificări ale mărimii, greutății sau formei testiculului – este obișnuit ca un testicul să fie puțin mai mare sau să atârne mai jos, dar verificați orice modificare a acestora
  • orice altceva care nu este normal pentru dumneavoastră

Cum să vă verificați testiculele

Cel mai bun moment pentru a vă verifica testiculele este în timpul sau imediat după o baie sau un duș cald.

Pentru a vă verifica testiculele:

  1. Țineți scrotul (pielea care acoperă testiculele) în palma mâinii.
  2. Folosiți cealaltă mână pentru a roti ușor câte un testicul, pe rând, între degetul mare și celelalte degete.
  3. Pipăiți în spatele ambelor testicule – tuburile mici și moi din spatele testiculelor (epididimul) pot deveni uneori tari, umflate sau dureroase.

Testul markerului tumoral alfa-fetoproteină (AFP)

Ce este testul markerului tumoral AFP (alfa-fetoproteină)?

Testul markerului tumoral AFP este o analiză de sânge care măsoară nivelul de AFP (alfa-fetoproteină) dintr-o probă de sânge. AFP este o proteină pe care ficatul o produce atunci când celulele sale cresc și se divid pentru a forma celule noi. Nivelurile de AFP sunt în mod normal ridicate la făt, dar după naștere scad foarte mult. Copiii sănătoși și adulții, cu excepția femeilor însărcinate, au foarte puțină AFP în sânge.

În afara sarcinii, AFP este măsurată în principal ca marker tumoral. Markerii tumorali sunt substanțe produse de celulele canceroase sau de celulele normale ca răspuns la cancer. Nivelurile ridicate de AFP pot fi un semn de cancer la:

  • Ficat (carcinom hepatocelular sau CHC).
  • Ovare (tumori cu celule germinale).
  • Testicule (tumori cu celule germinale nonseminomatoase).

Cu toate acestea, unele persoane care au cancer de ficat, ovarian sau testicular pot avea niveluri normale de AFP. Acest lucru se datorează faptului că nu toate tumorile produc niveluri ridicate ale acestui marker tumoral. Nivelurile ridicate de AFP pot fi cauzate și de afecțiuni necanceroase care afectează ficatul, cum ar fi:

  • Ciroza (cicatrizarea ficatului).
  • Infecții cronice cu hepatită B sau hepatită C.
  • Boli de ficat.

Deoarece nivelurile ridicate de AFP nu înseamnă întotdeauna cancer, medicii nu folosesc singure rezultatele unui test AFP pentru a depista sau diagnostica cancerul.

Alte denumiri: AFP totală, procent alfa-fetoproteină-L3

Pentru ce se utilizează?

Deși un test al markerului tumoral AFP nu poate fi folosit singur pentru a depista sau diagnostica cancerul, el poate fi utilizat împreună cu alte teste de markeri tumorali și investigații imagistice, cum ar fi:

  • Ecografia, o investigație care utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale organelor, țesuturilor și altor structuri din corpul dumneavoastră.
  • Tomografia computerizată (CT), o investigație care utilizează echipamente speciale cu raze X pentru a crea imagini transversale ale corpului dumneavoastră.
  • Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), o investigație care utilizează un magnet mare și unde radio pentru a examina organele și structurile din interiorul corpului dumneavoastră.
  • Testul PIVKA-II, care măsoară cantitatea unei proteine din sânge care poate crește atunci când ficatul nu funcționează corect. Nivelurile ridicate pot indica faptul că ficatul are dificultăți în producerea factorilor normali de coagulare. Medicii pot folosi acest test împreună cu testul AFP pentru a ajuta la depistarea cancerului hepatic (CHC).
  • Testul AFP-L3%, care măsoară cantitatea unui tip specific de AFP numit L3. Acest test compară cantitatea de L3 cu cantitatea totală de AFP din sângele dumneavoastră. Dacă proporția de L3 crește, poate indica un risc ridicat de a dezvolta CHC. Medicii folosesc adesea acest test pentru a verifica riscul de cancer hepatic la persoanele cu boli cronice de ficat.

Un test al markerului tumoral AFP poate fi, de asemenea, utilizat pentru:

  • Monitorizarea anumitor tipuri de cancer și a tratamentului acestora. Nivelurile AFP cresc adesea pe măsură ce tumorile cresc și scad pe măsură ce acestea se micșorează. Medicul dumneavoastră vă poate testa periodic în timpul tratamentului pentru a verifica cât de bine funcționează.
  • Stabilirea unui prognostic (estimarea evoluției cancerului în timp). Nivelurile AFP îl pot ajuta pe medicul dumneavoastră să înțeleagă cât de avansat este cancerul, cât de repede ar putea crește și cât de probabil este să răspundă la tratament.
  • Verificarea reapariției cancerului după tratament. Nivelurile AFP cresc uneori înainte de apariția simptomelor, astfel încât medicul dumneavoastră poate folosi acest test pentru a verifica dacă a reapărut cancerul.
  • Monitorizarea bolilor cronice de ficat. La persoanele cu ciroză sau hepatită cronică B sau C, testarea AFP poate fi utilizată împreună cu o ecografie hepatică la fiecare șase luni pentru a ajuta la depistarea precoce a cancerului hepatic.

De ce am nevoie de un test al markerului tumoral AFP?

Este posibil să aveți nevoie de un test al markerului tumoral AFP dacă:

  • Ați fost diagnosticat(ă) cu cancer de ficat, ovarian sau testicular.
  • Urmați un tratament pentru un cancer care determină niveluri ridicate de AFP. Măsurarea nivelurilor de AFP poate arăta cât de bine funcționează tratamentul dumneavoastră.
  • Ați finalizat tratamentul pentru un cancer care v-a crescut nivelul de AFP. Este posibil să aveți nevoie de un test al markerului tumoral AFP din când în când pentru a verifica dacă boala canceroasă revine.

Dacă aveți hepatită cronică sau ciroză, aveți un risc mai mare de a dezvolta cancer de ficat. Un nivel foarte ridicat de AFP sau o creștere bruscă poate fi un semn precoce de cancer de ficat. Din acest motiv, unii medici pot utiliza în continuare un test al markerului tumoral AFP împreună cu alte analize de sânge și investigații imagistice pentru a depista cancerul de ficat.

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda, de asemenea, acest test dacă aveți simptome ale cancerului de ficat sau ale tumorilor cu celule germinale, cum ar fi durere sau umflare abdominală (în burtă), icter (îngălbenirea pielii și a ochilor) sau un nodul ori o umflare la nivelul testiculelor.

Ce se întâmplă în timpul testului markerului tumoral AFP?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testul markerului tumoral AFP.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă nu ați fost diagnosticat(ă) cu cancer, rezultatele testului care arată:

  • Niveluri ridicate de AFP pot fi un semn de cancer la ficat, ovare sau testicule. Totuși, nivelurile ridicate pot fi și un semn de leziuni hepatice și boli de ficat care nu sunt cancer. Mai rar, nivelurile ridicate de AFP pot fi un semn al altor tipuri de cancer, inclusiv limfom sau cancer pulmonar. Medicul dumneavoastră va folosi istoricul medical și alte rezultate ale testelor pentru a stabili un diagnostic.
  • Niveluri normale de AFP înseamnă că este mai puțin probabil să aveți un cancer care determină niveluri ridicate de AFP. Dar un rezultat normal al testului nu exclude cancerul, deoarece unele persoane cu aceste tipuri de cancer au niveluri normale de AFP.

Dacă urmați tratament pentru un cancer care v-a crescut nivelurile de AFP, este posibil să fiți testat(ă) de mai multe ori în timpul tratamentului. Medicul dumneavoastră va analiza toate rezultatele testelor AFP pentru a vedea cum s-au modificat nivelurile în timp. Dacă rezultatele arată:

  • Nivelurile de AFP sunt în creștere, poate însemna că tratamentul nu funcționează.
  • Nivelurile de AFP sunt în scădere, poate însemna că tratamentul funcționează.
  • Nivelurile de AFP au rămas la fel, poate însemna că boala este stabilă și nu s-a ameliorat sau agravat.

Dacă ați terminat tratamentul pentru cancer care a cauzat niveluri ridicate de AFP și rezultatele testului sunt:

  • Anormale, poate însemna că mai aveți cancer în organism.
  • Mai ridicate acum decât la scurt timp după tratament, poate însemna că cancerul crește din nou.

Dacă aveți o boală de ficat de lungă durată care nu este cancer, este posibil să aveți nevoie de alte teste pentru a verifica dacă există cancer la ficat, dacă rezultatele testului arată o creștere bruscă a AFP sau dacă nivelul este foarte ridicat.

Rugați medicul dumneavoastră să vă explice ce înseamnă rezultatele testului pentru sănătatea dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul markerului tumoral AFP?

Este posibil să fi auzit de un alt tip de test AFP care se folosește în timpul sarcinii. Acest test măsoară nivelurile totale de AFP din sânge, dar nu este un test de marker tumoral pentru cancer. Este folosit pentru a verifica riscul anumitor malformații congenitale la făt.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

De reținut

  • Cancerul testicular apare de obicei ca o umflătură nedureroasă la testicul sau este descoperit întâmplător la ecografie; uneori poate apărea durere în scrot, abdomen sau spate.

Tratament

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală de îndepărtare a testiculului (orhidectomia) este principalul tratament pentru cancerul testicular.

Poate fi singurul tratament de care aveți nevoie.

De obicei, vi se va oferi posibilitatea de a vi se implanta un testicul artificial.

Rareori, poate fi necesară doar îndepărtarea unei părți a testiculului (orhidectomie parțială).

Este posibil să aveți nevoie și de o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea ganglionilor limfatici (glande mici care fac parte din sistemul imunitar al organismului) din burtă (abdomen), dacă cancerul s-a extins sau ar putea să se extindă la aceștia.

Dacă cancerul s-a extins la plămâni, este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală la plămâni.

Chimioterapie

Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se administreze chimioterapie pentru cancerul testicular:

  • după intervenția chirurgicală, pentru a ajuta la prevenirea revenirii cancerului
  • dacă cancerul a revenit sau s-a extins în alte părți ale corpului

Radioterapie

Radioterapia utilizează radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se recomande radioterapie dacă aveți un anumit tip de cancer testicular și cancerul s-a extins la ganglionii limfatici (glande mici care fac parte din sistemul imunitar al organismului) din burtă (abdomen).

Recoltarea și conservarea spermei înainte de tratament

Unele tratamente pentru cancerul testicular, cum ar fi chimioterapia, vă pot afecta fertilitatea. Aceasta înseamnă că s-ar putea să nu mai puteți avea copii.

Înainte de a începe tratamentul, vi se va oferi opțiunea de a recolta și conserva spermă (procedură numită conservarea spermei). În viitor, puteți folosi sperma dumneavoastră în cadrul unui tratament de fertilitate.

Îndepărtarea unui testicul, de obicei, nu vă afectează fertilitatea.

Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată

Dacă aveți cancer testicular avansat, acesta poate fi foarte greu de tratat. Este posibil ca boala să nu poată fi vindecată.

În acest caz, scopul tratamentului va fi limitarea cancerului și a simptomelor acestuia și prelungirea vieții dumneavoastră.

Aflarea faptului că boala nu poate fi vindecată poate fi o veste foarte greu de acceptat.

Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistente medicale, numită echipa de îngrijiri paliative.

Aceștia vor colabora cu dumneavoastră pentru a vă ajuta să gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil.

Echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice sprijin de care aveți nevoie.

Ce puteți face

  • Bărbații tineri trebuie să-și examineze singuri testiculele, mai ales dacă au avut criptorhidie sau au rude cu cancer testicular.
  • Înainte de tratament, discutați cu medicul despre conservarea spermei, deoarece tratamentul poate afecta fertilitatea.
  • După tratament, fiți atent la semnele de revenire a bolii și cereți imediat evaluare medicală dacă apar.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • aveți un nodul sau o umflătură pe unul sau ambele testicule
  • unul sau ambele testicule se măresc
  • scrotul (pielea care acoperă testiculele) se simte greu, ferm sau tare
  • aveți o durere sau un disconfort în scrot sau în unul sau ambele testicule
  • observați o schimbare la unul sau ambele testicule care nu este normală pentru dumneavoastră

Semne de urgență

  • Dacă apar simptome neurologice noi, mergeți imediat la urgențe sau sunați la 112.

Medicamente folosite pentru cancer testicular

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Alcaloizi din plante și alte produse naturale · ATC L01C · 4

Chimioterapice de origine vegetală care opresc diviziunea celulelor canceroase.

Alte antineoplazice · ATC L01X · 1

Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.

Agenți alchilanți · ATC L01A · 1

Chimioterapice care distrug celulele canceroase prin afectarea ADN-ului lor.

  • Ifosfamidum — 1 produs cu rețetă

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), ghidul EAU 2026.