Cancer de ficat
Actualizat: · Cod ICD-10: C22
Despre boală
Cancerul de ficat poate să nu aibă niciun simptom sau acestea pot fi greu de observat. Simptomele pot include îngălbenirea pielii sau a albului ochilor, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, oboseală, greață, dureri abdominale și umflarea burții. Tratamentul depinde de tipul, dimensiunea și localizarea cancerului și poate include intervenție chirurgicală, chimioterapie, ablație termică, medicamente țintite, radioterapie și imunoterapie.
Simptome
Cancerul de ficat poate să nu aibă niciun simptom sau acestea pot fi greu de observat.
Simptomele sunt aceleași dacă cancerul de ficat pornește din ficat (cancer hepatic primar) sau se extinde dintr-o altă parte a corpului (cancer hepatic secundar).
Simptomele cancerului de ficat pot include:
- îngălbenirea albului ochilor sau a pielii, care poate fi mai puțin evidentă pe pielea brună sau neagră (icter) – este posibil să aveți și mâncărimi ale pielii, urină mai închisă la culoare și scaun mai deschis decât de obicei
- pierderea poftei de mâncare sau scădere în greutate fără să vă propuneți
- senzație de oboseală sau lipsă de energie
- stare generală de rău sau simptome asemănătoare gripei
- un nodul în partea dreaptă a burții
Alte simptome pot afecta digestia, cum ar fi:
- greață sau vărsături
- durere în partea dreaptă sus a burții sau în umărul drept
- simptome de indigestie, cum ar fi senzația de sațietate foarte rapidă atunci când mâncați
- o burtă foarte umflată, care nu este legată de momentul mesei
Cauze și factori de risc
Oricine poate face cancer de ficat primar. Nu este întotdeauna clar ce îl cauzează.
Ați putea fi mai predispus(ă) să îl faceți dacă:
- aveți peste 60 de ani
- sunteți bărbat
- aveți anumite afecțiuni medicale, cum ar fi hepatita, ciroza hepatică, pietre la fiere, diabetul, un parazit în ficat (viermi de ficat) sau HIV
- aveți un frate, o soră sau un părinte care a avut cancer de ficat primar
Cancerul de ficat secundar este cauzat de celulele canceroase dintr-un cancer aflat în altă parte a corpului, care se extind la ficat.
Multe cancere de ficat sunt, de asemenea, legate de stilul dumneavoastră de viață.
Diagnostic și analize
Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie
Medicul de familie vă poate palpa burta (abdomenul). De asemenea, vă poate asculta pieptul.
Trimiterea la un specialist
Dacă medicul de familie consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer, vă poate trimite la un specialist pentru mai multe analize. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.
Principalele investigații pentru cancerul hepatic
Veți avea nevoie de analize și investigații imagistice pentru a verifica dacă există cancer hepatic, dacă medicul de familie vă trimite la un specialist.
Aceste investigații pot include:
- analize de sânge
- investigații imagistice, cum ar fi ecografie, tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN)
- recoltarea unui mic eșantion de celule din ficat (numită biopsie), pentru a fi verificat pentru cancer
Este posibil să nu vi se efectueze toate aceste investigații.
Dacă ați avut deja un alt tip de cancer și specialistul consideră că s-ar putea să se fi extins la ficat (cancer hepatic secundar), este posibil să vi se efectueze și o tomografie cu emisie de pozitroni (PET).
Aceste investigații pot ajuta, de asemenea, la depistarea unor probleme la nivelul căilor biliare, pancreasului sau vezicii biliare.
Primirea rezultatelor
Poate dura câteva săptămâni până când primiți rezultatele investigațiilor.
Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie să ajungă la dumneavoastră. Acest lucru nu înseamnă neapărat că ceva este în neregulă.
Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Ar trebui să vă poată oferi informații actualizate.
Un medic specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.
Dacă vi se spune că aveți cancer de ficat
Să aflați că aveți cancer de ficat poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu ce se va întâmpla în continuare.
Vă poate ajuta să veniți cu cineva la orice programare aveți.
O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după aceea.
Îi puteți adresa orice întrebări aveți.
Pași următori
Dacă ați fost informat(ă) că aveți cancer de ficat, este posibil să aveți nevoie de mai multe investigații.
Acestea, împreună cu investigațiile pe care le-ați făcut deja, îi vor ajuta pe specialiști să determine dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (acest lucru se numește stadializare).
Este posibil să aveți nevoie de o mică intervenție chirurgicală pentru a examina interiorul abdomenului, numită laparoscopie.
Specialiștii vor folosi rezultatele acestor investigații și vor colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai bun plan de tratament.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Biopsia · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) · Laparoscopie (chirurgie laparoscopică) · Testul markerului tumoral alfa-fetoproteină (AFP)
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
Biopsie
De ce se face o biopsie
Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.
O biopsie poate fi folosită:
- pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
- ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
- pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată
De obicei, veți fi trimis(ă) de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.
Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.
Pregătirea pentru biopsie
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.
Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.
Cum se efectuează o biopsie
O biopsie se face de obicei în spital.
Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.
De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.
O biopsie poate fi efectuată prin:
- îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
- folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
- folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)
Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.
După biopsie
De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.
Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.
Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.
Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.
Posibile complicații ale unei biopsii
Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.
Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.
Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.
Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.
În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.
Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
- aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
- aveți febră (temperatură ridicată)
- sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
- zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră
Obținerea rezultatelor biopsiei
După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.
Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar uneori poate dura câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
De ce se face o tomografie PET
Este posibil să fiți trimis(ă) la o tomografie PET pentru a:
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
- ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
- verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)
O tomografie PET poate fi combinată cu o tomografie computerizată (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.
Pregătirea pentru o scanare PET
Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.
De exemplu, de obicei vi se va cere să:
- nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
- nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
- aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).
Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.
Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET
Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către asistentul de radiologie.
Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.
Înainte de scanarea PET
Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.
Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.
Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.
În timpul scanării PET
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
- Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.
După scanarea PET
De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.
Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.
Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.
Obținerea rezultatelor scanării PET
De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.
Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale tomografiei PET
Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul radioactiv injectat conține o cantitate mică de radiații.
Investigația este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.
Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.
Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.
Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru siguranța copilului dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele cu pompa înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.
Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.
Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
De ce se face o laparoscopie
O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.
Laparoscopia este folosită pentru a examina interiorul abdomenului și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:
- îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
- repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
- îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
- tratarea unei sarcini extrauterine
- îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
- chirurgia de scădere în greutate
Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.
Pregătirea pentru o laparoscopie
Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.
În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:
- să nu mâncați sau să nu beți
- să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
- să renunțați la fumat
Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.
Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii
Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.
Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.
- Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
- Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
- Un tub subțire și flexibil cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
- Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
- Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe și acoperite cu un pansament.
După operație
Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.
După operație, este posibil să:
- aveți greață sau vărsături
- vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
- aveți dureri în gât
- aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
- aveți dureri de umăr
- aveți vânătăi în jurul rănilor
Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.
Recuperarea după o laparoscopie
Durata recuperării după o laparoscopie variază.
De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.
Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.
Ce să faceți
-
luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea
-
asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă
-
purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat
-
mișcați-vă cât de mult puteți
-
faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți
-
mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor
Ce să nu faceți
-
nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat
-
nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie
-
nu consumați alcool timp de 48 de ore
-
nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca
Posibile complicații ale laparoscopiei
Laparoscopia este o procedură frecventă.
Complicațiile sunt rare, dar pot include:
- necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
- o hernie
- leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
- leziuni ale unui vas de sânge
- o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
- cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară
Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
Ați avut recent o laparoscopie și:
Găsiți cea mai apropiată unitate de urgențeTestul markerului tumoral alfa-fetoproteină (AFP)
Ce este testul markerului tumoral AFP (alfa-fetoproteină)?
Testul markerului tumoral AFP este o analiză de sânge care măsoară nivelul de AFP (alfa-fetoproteină) dintr-o probă de sânge. AFP este o proteină pe care ficatul o produce atunci când celulele sale cresc și se divid pentru a forma celule noi. Nivelurile de AFP sunt în mod normal ridicate la făt, dar după naștere scad foarte mult. Copiii sănătoși și adulții, cu excepția femeilor însărcinate, au foarte puțină AFP în sânge.
În afara sarcinii, AFP este măsurată în principal ca marker tumoral. Markerii tumorali sunt substanțe produse de celulele canceroase sau de celulele normale ca răspuns la cancer. Nivelurile ridicate de AFP pot fi un semn de cancer la:
- Ficat (carcinom hepatocelular sau CHC).
- Ovare (tumori cu celule germinale).
- Testicule (tumori cu celule germinale nonseminomatoase).
Cu toate acestea, unele persoane care au cancer de ficat, ovarian sau testicular pot avea niveluri normale de AFP. Acest lucru se datorează faptului că nu toate tumorile produc niveluri ridicate ale acestui marker tumoral. Nivelurile ridicate de AFP pot fi cauzate și de afecțiuni necanceroase care afectează ficatul, cum ar fi:
- Ciroza (cicatrizarea ficatului).
- Infecții cronice cu hepatită B sau hepatită C.
- Boli de ficat.
Deoarece nivelurile ridicate de AFP nu înseamnă întotdeauna cancer, medicii nu folosesc singure rezultatele unui test AFP pentru a depista sau diagnostica cancerul.
Alte denumiri: AFP totală, procent alfa-fetoproteină-L3
Pentru ce se utilizează?
Deși un test al markerului tumoral AFP nu poate fi folosit singur pentru a depista sau diagnostica cancerul, el poate fi utilizat împreună cu alte teste de markeri tumorali și investigații imagistice, cum ar fi:
- Ecografia, o investigație care utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale organelor, țesuturilor și altor structuri din corpul dumneavoastră.
- Tomografia computerizată (CT), o investigație care utilizează echipamente speciale cu raze X pentru a crea imagini transversale ale corpului dumneavoastră.
- Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), o investigație care utilizează un magnet mare și unde radio pentru a examina organele și structurile din interiorul corpului dumneavoastră.
- Testul PIVKA-II, care măsoară cantitatea unei proteine din sânge care poate crește atunci când ficatul nu funcționează corect. Nivelurile ridicate pot indica faptul că ficatul are dificultăți în producerea factorilor normali de coagulare. Medicii pot folosi acest test împreună cu testul AFP pentru a ajuta la depistarea cancerului hepatic (CHC).
- Testul AFP-L3%, care măsoară cantitatea unui tip specific de AFP numit L3. Acest test compară cantitatea de L3 cu cantitatea totală de AFP din sângele dumneavoastră. Dacă proporția de L3 crește, poate indica un risc ridicat de a dezvolta CHC. Medicii folosesc adesea acest test pentru a verifica riscul de cancer hepatic la persoanele cu boli cronice de ficat.
Un test al markerului tumoral AFP poate fi, de asemenea, utilizat pentru:
- Monitorizarea anumitor tipuri de cancer și a tratamentului acestora. Nivelurile AFP cresc adesea pe măsură ce tumorile cresc și scad pe măsură ce acestea se micșorează. Medicul dumneavoastră vă poate testa periodic în timpul tratamentului pentru a verifica cât de bine funcționează.
- Stabilirea unui prognostic (estimarea evoluției cancerului în timp). Nivelurile AFP îl pot ajuta pe medicul dumneavoastră să înțeleagă cât de avansat este cancerul, cât de repede ar putea crește și cât de probabil este să răspundă la tratament.
- Verificarea reapariției cancerului după tratament. Nivelurile AFP cresc uneori înainte de apariția simptomelor, astfel încât medicul dumneavoastră poate folosi acest test pentru a verifica dacă a reapărut cancerul.
- Monitorizarea bolilor cronice de ficat. La persoanele cu ciroză sau hepatită cronică B sau C, testarea AFP poate fi utilizată împreună cu o ecografie hepatică la fiecare șase luni pentru a ajuta la depistarea precoce a cancerului hepatic.
De ce am nevoie de un test al markerului tumoral AFP?
Este posibil să aveți nevoie de un test al markerului tumoral AFP dacă:
- Ați fost diagnosticat(ă) cu cancer de ficat, ovarian sau testicular.
- Urmați un tratament pentru un cancer care determină niveluri ridicate de AFP. Măsurarea nivelurilor de AFP poate arăta cât de bine funcționează tratamentul dumneavoastră.
- Ați finalizat tratamentul pentru un cancer care v-a crescut nivelul de AFP. Este posibil să aveți nevoie de un test al markerului tumoral AFP din când în când pentru a verifica dacă boala canceroasă revine.
Dacă aveți hepatită cronică sau ciroză, aveți un risc mai mare de a dezvolta cancer de ficat. Un nivel foarte ridicat de AFP sau o creștere bruscă poate fi un semn precoce de cancer de ficat. Din acest motiv, unii medici pot utiliza în continuare un test al markerului tumoral AFP împreună cu alte analize de sânge și investigații imagistice pentru a depista cancerul de ficat.
Medicul dumneavoastră vă poate recomanda, de asemenea, acest test dacă aveți simptome ale cancerului de ficat sau ale tumorilor cu celule germinale, cum ar fi durere sau umflare abdominală (în burtă), icter (îngălbenirea pielii și a ochilor) sau un nodul ori o umflare la nivelul testiculelor.
Ce se întâmplă în timpul testului markerului tumoral AFP?
Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?
Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testul markerului tumoral AFP.
Există riscuri la această analiză?
Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.
Ce înseamnă rezultatele?
Dacă nu ați fost diagnosticat(ă) cu cancer, rezultatele testului care arată:
- Niveluri ridicate de AFP pot fi un semn de cancer la ficat, ovare sau testicule. Totuși, nivelurile ridicate pot fi și un semn de leziuni hepatice și boli de ficat care nu sunt cancer. Mai rar, nivelurile ridicate de AFP pot fi un semn al altor tipuri de cancer, inclusiv limfom sau cancer pulmonar. Medicul dumneavoastră va folosi istoricul medical și alte rezultate ale testelor pentru a stabili un diagnostic.
- Niveluri normale de AFP înseamnă că este mai puțin probabil să aveți un cancer care determină niveluri ridicate de AFP. Dar un rezultat normal al testului nu exclude cancerul, deoarece unele persoane cu aceste tipuri de cancer au niveluri normale de AFP.
Dacă urmați tratament pentru un cancer care v-a crescut nivelurile de AFP, este posibil să fiți testat(ă) de mai multe ori în timpul tratamentului. Medicul dumneavoastră va analiza toate rezultatele testelor AFP pentru a vedea cum s-au modificat nivelurile în timp. Dacă rezultatele arată:
- Nivelurile de AFP sunt în creștere, poate însemna că tratamentul nu funcționează.
- Nivelurile de AFP sunt în scădere, poate însemna că tratamentul funcționează.
- Nivelurile de AFP au rămas la fel, poate însemna că boala este stabilă și nu s-a ameliorat sau agravat.
Dacă ați terminat tratamentul pentru cancer care a cauzat niveluri ridicate de AFP și rezultatele testului sunt:
- Anormale, poate însemna că mai aveți cancer în organism.
- Mai ridicate acum decât la scurt timp după tratament, poate însemna că cancerul crește din nou.
Dacă aveți o boală de ficat de lungă durată care nu este cancer, este posibil să aveți nevoie de alte teste pentru a verifica dacă există cancer la ficat, dacă rezultatele testului arată o creștere bruscă a AFP sau dacă nivelul este foarte ridicat.
Rugați medicul dumneavoastră să vă explice ce înseamnă rezultatele testului pentru sănătatea dumneavoastră.
Mai trebuie să știu și altceva despre testul markerului tumoral AFP?
Este posibil să fi auzit de un alt tip de test AFP care se folosește în timpul sarcinii. Acest test măsoară nivelurile totale de AFP din sânge, dar nu este un test de marker tumoral pentru cancer. Este folosit pentru a verifica riscul anumitor malformații congenitale la făt.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Principalele tratamente pentru cancerul hepatic
Cancerul hepatic este adesea tratabil, dar poate fi dificil de tratat.
Tratamentul pe care îl veți urma depinde de:
- dacă cancerul a pornit de la ficat (primar) sau s-a extins din altă parte (secundar), dar tratamentele pentru cancerul hepatic primar și secundar sunt similare
- dimensiunea și tipul cancerului hepatic pe care îl aveți
- localizarea acestuia
- dacă s-a extins
- starea dumneavoastră generală de sănătate
Poate include intervenție chirurgicală, chimioterapie, utilizarea căldurii pentru a distruge cancerul (ablație termică), medicamente țintite, radioterapie și imunoterapie.
Echipa de specialiști care vă îngrijește va:
- explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
- colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament
- vă ajuta să gestionați orice efecte secundare, inclusiv modificări ale dietei pentru a vă ajuta să digerați alimentele
Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratament. De asemenea, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.
Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu este nevoie să așteptați următorul control.
Intervenția chirurgicală
Dacă cancerul hepatic este depistat precoce, este de dimensiuni mici și nu s-a extins, este posibil să puteți beneficia de o intervenție chirurgicală pentru a-l elimina.
Intervenția chirurgicală va elimina o parte sau întregul ficat. Dacă este eliminat în totalitate, veți avea nevoie de un transplant de ficat pentru a-l înlocui cu unul donat.
Recuperarea după intervenția chirurgicală pentru tratarea cancerului hepatic poate dura mult timp. Echipa de specialiști care vă îngrijește va discuta cu dumneavoastră despre toate beneficiile și efectele secundare.
Chimioterapie
Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.
În cazul cancerului hepatic, medicamentul chimioterapic este de obicei administrat direct în vasele de sânge ale tumorii. Scopul este de a opri creșterea cancerului. Această procedură se numește chemoembolizare.
De regulă, chemoembolizarea se efectuează pentru a reduce dimensiunea cancerului sau pentru a controla și ameliora simptomele.
Aceasta se realizează atunci când nu puteți fi operat(ă) deoarece sunteți foarte bolnav(ă) sau cancerul nu poate fi îndepărtat chirurgical.
Utilizarea căldurii pentru a distruge cancerul (ablație termică)
Ablația termică folosește un curent electric sau microunde pentru a distruge cancerul.
Este posibil să vi se recomande ablația termică pentru tratarea cancerului hepatic dacă nu puteți fi operat(ă) din cauza stării generale precare de sănătate sau dacă tumora nu poate fi îndepărtată chirurgical.
Medicamente țintite și imunoterapie
Medicamentele țintite împotriva cancerului au scopul de a opri creșterea cancerului.
Imunoterapia presupune utilizarea unor medicamente care ajută sistemul dumneavoastră imunitar să identifice și să distrugă celulele canceroase.
Este posibil să urmați tratament cu medicamente țintite sau imunoterapie pentru cancerul hepatic dacă:
- nu puteți fi operat(ă) pentru că sunteți foarte bolnav(ă) sau cancerul nu poate fi îndepărtat chirurgical
- cancerul s-a extins în altă parte a corpului
Radioterapia
Radioterapia este o metodă prin care radiațiile sunt folosite pentru a distruge celulele canceroase.
Un tip de radioterapie numit terapie cu radiații interne selective (SIRT) este uneori utilizat pentru a trata cancerul hepatic. Aceasta presupune injectarea unor microsfere radioactive în vasele de sânge ale ficatului pentru a opri creșterea cancerului.
Este posibil să vi se recomande SIRT pentru cancerul hepatic dacă sunteți adult(ă) și:
- ficatul dumneavoastră nu a fost afectat prea grav
- cancerul nu poate fi îndepărtat chirurgical
Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată
Dacă aveți cancer de ficat în stadiu avansat, acesta poate fi foarte greu de tratat. Este posibil să nu se poată vindeca boala.
În acest caz, scopul tratamentului va fi limitarea cancerului și a simptomelor sale și prelungirea vieții dumneavoastră.
Aflarea veștii că boala nu poate fi vindecată poate fi foarte greu de acceptat.
Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistente, numită echipa de îngrijiri paliative.
Aceștia vor colabora cu dumneavoastră pentru a vă ajuta să gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil.
Medicul oncolog sau echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice sprijin de care aveți nevoie.
Ce puteți face
- Dacă luați cabozantinib și omiteți o doză, nu o luați dacă au rămas mai puțin de 12 ore până la următoarea doză; așteptați următoarea doză programată.
- În timpul tratamentului cu cabozantinib și cel puțin 4 luni după încheierea acestuia, femeile aflate la vârsta fertilă și bărbații trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace.
Prevenție
Nu puteți întotdeauna preveni cancerul de ficat. Dar adoptarea unor schimbări sănătoase vă poate reduce riscul de a-l dezvolta.
Ce să faceți
-
încercați să slăbiți dacă sunteți supraponderal(ă)
-
purtați îmbrăcăminte de protecție și măști dacă lucrați într-un mediu în care sunteți expus(ă) la substanțe chimice nocive
-
încercați să reduceți consumul de alcool
-
încercați să renunțați la fumat
Când să mergeți la medic
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
- pielea sau albul ochilor devin galbene
- vărsați de mai mult de 2 zile
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă aveți:
- o umflătură în burtă
- o scădere mare în greutate, fără să vă propuneți
- simptome de cancer de ficat care se agravează sau nu se ameliorează după 2 săptămâni
Semne de urgență
- Sunați la 112 sau mergeți imediat la urgențe dacă apar semne de sângerare severă, deoarece cabozantinib poate crește riscul de hemoragii, inclusiv gastrointestinale sau intracraniene.
- Dacă apar dureri abdominale severe, vărsături, diaree severă sau alte simptome digestive severe, sunați la 112 sau mergeți imediat la urgențe, deoarece, dacă luați cabozantinib, pot fi semne de perforație gastrointestinală sau alte complicații.
Medicamente folosite pentru cancer de ficat
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 18
Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.
Sorafenibum — 8 produse cu rețetă
- NEXAVAR 200 mgcu rețetă
- SORAFENIB ACCORD 200 mgcu rețetă
- SORAFENIB DR. REDDYS 200 mgcu rețetă
- SORAFENIB SANDOZ 200 mgcu rețetă
- SORAFENIB SANDOZ 400 mgcu rețetă
- SORAFENIB STADA 200 mgcu rețetă
- SORAFENIB STADA 400 mgcu rețetă
- SORAFENIB ZENTIVA 200mgcu rețetă
Cabozantinibum — 6 produse cu rețetă
- CABOMETYX 20 mgcu rețetă
- CABOMETYX 40 mgcu rețetă
- CABOMETYX 60 mgcu rețetă
- CABOZANTINIB TERAPIA 20 mgcu rețetă
- CABOZANTINIB TERAPIA 40 mgcu rețetă
- CABOZANTINIB TERAPIA 60 mgcu rețetă
Lenvatinibum — 4 produse cu rețetă
- LENTULIL 10 mgcu rețetă
- LENTULIL 4 mgcu rețetă
- LENVIMA 10 mgcu rețetă
- LENVIMA 4 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), protocoalele CNAS 2026.