Cancer de col uterin

Actualizat: 19 octombrie 2026

Simptome

Simptomele cancerului de col uterin includ:

sângerare vaginală neobișnuită pentru dumneavoastră – inclusiv sângerare în timpul sau după contactul sexual, între menstruații sau după menopauză, sau menstruații mai abundente decât de obicei
modificări ale secrețiilor vaginale
durere în timpul contactului sexual
durere în zona lombară, între oasele șoldului (pelvis) sau în partea inferioară a abdomenului

Dacă aveți o altă afecțiune, cum ar fi fibrom sau endometrioză, este posibil să aveți astfel de simptome în mod regulat.

S-ar putea să vă obișnuiți cu ele. Dar este important să fiți consultat(ă) de medicul de familie dacă simptomele se schimbă, se agravează sau nu vi se par normale.

Cauze și factori de risc

Aproape toate cancerele de col uterin sunt cauzate de o infecție cu anumite tipuri cu risc crescut de papilomavirus uman (HPV).

Puteți contracta HPV prin:

orice contact piele pe piele în zona genitală
sex vaginal, anal sau oral
folosirea în comun a jucăriilor sexuale

Cine are un risc mai mare de cancer de col uterin

Cancerul de col uterin poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecvent după 30 de ani. Oricine are col uterin poate face această boală.

Nu puteți face cancer de col uterin dacă ați suferit o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea uterului și a colului uterin (histerectomie totală).

De asemenea, este posibil să aveți un risc mai mare de cancer de col uterin dacă:

aveți un sistem imunitar slăbit, de exemplu dacă aveți HIV sau SIDA
ați născut mai mulți copii sau ați avut copii la o vârstă fragedă (sub 17 ani)
mama dumneavoastră a luat medicamentul hormonal dietilstilbestrol (DES) în timpul sarcinii cu dumneavoastră – medicul de familie poate discuta cu dumneavoastră aceste riscuri
ați avut în trecut cancer vaginal, vulvar, de rinichi sau de vezică urinară
fumați
ați luat pilula contraceptivă mai mult de 5 ani – acest lucru crește doar puțin riscul, iar pentru multe persoane beneficiile administrării depășesc riscurile

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul de familie vă poate cere permisiunea de a vă examina.

Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan. Vi se va da un cearșaf cu care să vă acoperiți.

Apoi, medicul de familie poate:

să se uite la exteriorul vaginului dumneavoastră (vulva)
să palpeze interiorul vaginului cu 2 degete, în timp ce apasă pe burtă (abdomen) (va purta mănuși)
să introducă ușor un instrument neted, în formă de tub (specul), în vagin pentru a putea vedea colul uterin
să recolteze o probă (exsudat) ștergând ușor interiorul vaginului

Nu ar trebui să fie dureros, dar poate fi inconfortabil. Discutați cu medicul de familie dacă vă simțiți inconfortabil.

Puteți avea un prieten, un membru al familiei sau un membru al personalului medical în cameră cu dumneavoastră în timpul examinării, dacă doriți.

Important

Aveți controlul și puteți cere medicului să se oprească în orice moment.

Trimiterea la un specialist

Puteți primi o trimitere urgentă pentru mai multe analize sau pentru a consulta un specialist în spital dacă medicul de familie consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principala investigație pentru cancerul de col uterin (colposcopia)

Dacă aveți celule anormale la nivelul colului uterin, ceea ce ar putea însemna că aveți cancer de col uterin, veți fi de obicei îndrumat(ă) pentru o investigație care permite examinarea mai atentă a colului uterin. Aceasta se numește colposcopie.

Uneori, în timpul colposcopiei, vi se poate propune o procedură pentru îndepărtarea celulelor anormale.

Puteți fi, de asemenea, îndrumat(ă) pentru colposcopie dacă aveți simptome care ar putea fi cauzate de cancerul de col uterin.

Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan. Vi se va da un cearșaf cu care să vă acoperiți.

În timpul colposcopiei:

Medicul specialist vă va ruga să vă întindeți pe spate pe un pat, de obicei cu genunchii îndoiți și picioarele sprijinite pe suporturi.
Va introduce ușor un instrument neted, în formă de tub (specul) în vagin, pentru a putea vedea colul uterin. Se poate folosi o cantitate mică de lubrifiant.
Se folosește un microscop cu o lumină la capăt pentru a examina colul uterin. Microscopul rămâne în afara corpului.
Medicul va aplica de obicei un lichid pe colul uterin pentru a evidenția eventualele zone anormale.
Se poate recolta o mică mostră de celule (biopsie) pentru a fi trimisă la laborator.

Investigația ar trebui să dureze aproximativ 15 până la 30 de minute.

Nu ar trebui să fie dureroasă, dar o puteți resimți ca fiind inconfortabilă. Discutați cu asistenta medicală sau cu medicul dacă vă simțiți inconfortabil.

Dacă vi s-a făcut o biopsie, este posibil să aveți ulterior o ușoară sângerare sau crampe.

Primirea rezultatelor

Poate dura câteva săptămâni până când primiți rezultatele colposcopiei.

Vi se poate cere să mergeți la spital pentru a primi rezultatele.

Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie să ajungă la dumneavoastră. Acest lucru nu înseamnă neapărat că ceva este în neregulă.

Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Ar trebui să vă poată oferi informații actualizate.

Un specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.

Dacă vi se spune că aveți cancer de col uterin

Să aflați că aveți cancer de col uterin poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă cu privire la ce se va întâmpla în continuare.

Vă poate ajuta să veniți cu cineva la orice programare aveți.

O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după aceea.

Veți avea un medic specialist care va fi principalul dumneavoastră punct de contact în timpul și după tratament.

Îi puteți adresa orice întrebări aveți.

Pașii următori

Dacă vi s-a spus că aveți cancer de col uterin, de obicei veți avea nevoie de mai multe investigații.

Acestea, împreună cu colposcopia, îi vor ajuta pe specialiști să determine dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (acest lucru se numește stadializare).

Este posibil să aveți nevoie de:

analize de sânge
investigații imagistice, cum ar fi tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), tomografie cu emisie de pozitroni (PET) sau radiografie toracică
un examen intern al vaginului și colului uterin – veți primi o anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul examinării

Este posibil să nu aveți nevoie de toate aceste investigații.

Specialiștii vor folosi rezultatele acestor investigații și vor colabora cu dumneavoastră pentru a decide cel mai bun plan de tratament.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Radiografia · Biopsia · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) · Testul Babeș-Papanicolau (screening cervical) · Testul pentru papilomavirusul uman (HPV)

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
verifica oasele și organele dumneavoastră
vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
scoateți monedele sau cheile din buzunare
vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
ați avut intervenții chirurgicale anterior
aveți probleme cu rinichii
aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări

Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

greață sau vărsături
o erupție pe piele
o durere de cap
un gust metalic în gură
amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

tuse, respirație șuierătoare sau strănut
leșin
dificultăți de respirație sau la înghițire
erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

verifica oasele sau organele interne după un accident
afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

urmați o dietă specială
luați anumite medicamente
nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
luați orice medicamente
aveți astm
aveți probleme cu rinichii sau tiroida
aveți diabet
aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut

Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

senzație de căldură și înroșire a feței
un gust metalic în gură
senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT

Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

oasele
dinții
plămânii
sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul	De ce se efectuează
Radiografie standard	Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii
Angiografie	Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar
Densitometrie osoasă (scanare DEXA)	Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor
Tomografie computerizată (CT)	Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament
Urogramă intravenoasă	Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii
Tranzit baritat esofagian	Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar
Clismă cu bariu	Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
luați orice medicamente
aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast

Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.

După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

în aceeași zi în care o faceți
la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis(ă) de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:

aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
aveți febră (temperatură ridicată)
sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

verifica starea generală de sănătate
afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar uneori poate dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

De ce se face o scanare PET

Este posibil să fiți trimis(ă) la o scanare PET pentru a:

afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)

O tomografie PET poate fi combinată cu o tomografie computerizată (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.

Pregătirea pentru o scanare PET

Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.

De exemplu, de obicei vi se va cere să:

nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
luați orice medicamente
a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării

Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).

Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.

Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET

Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie.

Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.

Înainte de scanarea PET

Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.

Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.

Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.

În timpul scanării PET

Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.

După scanarea PET

De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.

Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.

Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.

Obținerea rezultatelor scanării PET

De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.

Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale tomografiei PET

Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul radioactiv injectat conține o cantitate mică de radiații.

Investigația este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.

Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.

Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru siguranța copilului dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.

Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.

Testul Babeș-Papanicolau (screening cervical)

Important

Încercați să nu amânați screeningul cervical. Este una dintre cele mai bune modalități de a vă proteja de cancerul de col uterin.

Cum ajută screeningul cervical la prevenirea cancerului

Screeningul cervical nu este un test pentru cancer, ci un test care ajută la prevenirea cancerului. Acesta verifică o probă de celule din colul uterin pentru tipurile cu risc crescut de papilomavirus uman (HPV).

HPV cu risc crescut poate determina modificări anormale ale celulelor din colul uterin.

Dacă în timpul screeningului sunt depistate tipuri de HPV cu risc crescut, proba de celule este verificată și pentru modificări celulare anormale.

Dacă sunt descoperite celule anormale, acestea pot fi tratate pentru a ajuta la prevenirea cancerului de col uterin.

Cine este expus riscului de cancer de col uterin

Dacă aveți col uterin și ați avut orice fel de contact sexual, cu un bărbat sau cu o femeie, puteți face cancer de col uterin. Acest lucru se datorează faptului că aproape toate cancerele de col uterin sunt cauzate de infecția cu tipuri de HPV cu risc crescut.

Sunteți în continuare expus(ă) riscului de cancer de col uterin dacă:

ați făcut vaccinul HPV – acesta nu vă protejează împotriva tuturor tipurilor de HPV, deci sunteți în continuare expusă riscului de cancer de col uterin
ați avut un singur partener sexual – puteți contracta HPV chiar de la primul contact sexual
ați avut același partener sau nu ați mai avut contact sexual de mult timp – puteți avea HPV mult timp fără să știți
sunteți lesbiană sau bisexuală – sunteți expusă riscului dacă ați avut orice fel de contact sexual
sunteți un bărbat trans cu col uterin
ați suferit o histerectomie parțială care nu a îndepărtat tot colul uterin

Dacă nu sunteți sigură dacă să faceți screeningul cervical, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu asistenta medicală.

Informații:

Dacă nu ați avut niciodată niciun fel de contact sexual cu un bărbat sau o femeie, riscul de a face cancer de col uterin este scăzut. Dar ar trebui să faceți totuși screeningul cervical, deoarece este posibil să faceți cancer de col uterin chiar și fără HPV.

Dacă ați suferit o histerectomie totală

Nu va fi nevoie să mergeți la screeningul cervical dacă ați suferit o histerectomie totală pentru îndepărtarea completă a uterului și a colului uterin.

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă aveți:

sângerări între menstruații, în timpul sau după contactul sexual sau după ce ați trecut prin menopauză
secreții vaginale neobișnuite

Nu așteptați până la următoarea programare pentru screeningul cervical.

Când ar trebui să sosească rezultatele screeningului cervical

Asistenta sau medicul vă va spune când vă puteți aștepta la rezultate.

Dacă rezultatele întârzie, întrebați medicul de familie.

Informații:

Încercați să nu vă îngrijorați dacă durează mai mult decât vă așteptați să primiți rezultatele.

Nu înseamnă că ceva este în neregulă, iar majoritatea persoanelor vor avea un rezultat normal.

Ce înseamnă rezultatele screeningului cervical

Rezultatele screeningului cervical vă vor explica dacă a fost depistat papilomavirusul uman (HPV) în proba recoltată, ce înseamnă rezultatul dumneavoastră și ce se întâmplă în continuare.

HPV nu este depistat în proba dumneavoastră

Majoritatea persoanelor nu vor avea HPV (un rezultat HPV negativ).

Aceasta înseamnă că riscul de a dezvolta cancer de col uterin este foarte scăzut. Nu aveți nevoie de alte teste pentru a verifica modificări celulare anormale la nivelul colului uterin, chiar dacă ați avut astfel de modificări în trecut.

Un rezultat neconcludent

Uneori vi se va cere să reveniți peste 3 luni pentru a repeta testul. Aceasta nu înseamnă că există vreo problemă, ci doar că rezultatele au fost neclare. Acest lucru este numit uneori rezultat inadecvat.

HPV este depistat în proba dumneavoastră

Rezultatele vă vor explica ce se va întâmpla în continuare dacă HPV este depistat în proba dumneavoastră (un rezultat HPV pozitiv).

Există 2 tipuri diferite de rezultat HPV pozitiv.

Cele 2 rezultate HPV pozitive posibile și ce înseamnă ele
Rezultat	Ce înseamnă
HPV depistat (HPV pozitiv), dar fără modificări celulare anormale	Medicul vă va recomanda repetarea testului după un timp, pentru a verifica dacă infecția cu HPV a dispărut.
HPV depistat (HPV pozitiv) și modificări celulare anormale	Vi se va recomanda un alt test, numit colposcopie, pentru a examina colul uterin.

Dacă aveți nevoie de o colposcopie

Colposcopia este o procedură simplă de examinare a colului uterin.

Este similară cu screeningul cervical, dar se efectuează în spital.

Este posibil să aveți nevoie de o colposcopie dacă rezultatele screeningului cervical arată că aveți HPV și modificări anormale ale celulelor colului uterin.

Informații:

Încercați să nu vă îngrijorați dacă ați fost trimis(ă) pentru o colposcopie.

Este puțin probabil ca modificările celulare să se agraveze în timp ce așteptați programarea.

Testul pentru papilomavirusul uman (HPV)

Ce este testul HPV?

Virusul papiloma uman (HPV) este un grup de peste 200 de virusuri înrudite care pot fi, în general, împărțite în două tipuri. Acestea sunt numite HPV cu risc scăzut și HPV cu risc crescut. HPV cu risc scăzut poate provoca negi în zona organelor genitale, a anusului, a gurii sau a gâtului. HPV cu risc crescut poate provoca:

Cancer de col uterin.
Cancer anal.
Cancer orofaringian, un tip de cancer de cap și gât, numit și cancer de gât.
Cancer vulvar.
Cancer vaginal.
Cancer penian.

Majoritatea tipurilor de HPV sunt inofensive. Cu toate acestea, este important ca medicul dumneavoastră să verifice infecțiile cu HPV cu risc crescut. Acest lucru se face prin căutarea ADN-ului lăsat de virus în vagin sau colul uterin (partea inferioară a uterului). Aceste infecții pot rămâne la nivelul colului uterin mulți ani, ducând la modificări celulare numite precancer. Dacă aceste modificări nu sunt depistate și tratate, ele pot deveni în timp cancer.

Aproape toate cancerele de col uterin sunt cauzate de infecții cu HPV cu risc crescut. Din acest motiv, este important să faceți testarea de rutină pentru aceste virusuri. Dacă aveți o infecție, medicul poate decide cum să o gestioneze cel mai bine. Vă poate recomanda să faceți alte teste și să fiți testată mai regulat pentru a verifica celulele precanceroase și cancerul de col uterin.

Alte denumiri: papilomavirus uman genital, HPV cu risc crescut, ADN HPV, ARN HPV

La ce se folosește?

Un test HPV depistează infecția care cauzează precancerul sau cancerul de col uterin, prin examinarea unei probe de celule cervicale. Testul se face adesea în același timp cu un test Papanicolau (uneori numit frotiu Papanicolau). Testul Papanicolau caută modificări anormale ale celulelor cervicale înainte ca acestea să devină canceroase. Atunci când un test HPV și un test Papanicolau se fac în același timp, se numește cotestare.

Deoarece HPV cauzează cancer și în alte zone ale corpului, un test HPV poate fi util pentru alte decizii de tratament. Acest lucru este valabil în special în tratamentul cancerului orofaringian (sau al gâtului). Acest cancer se dezvoltă în partea posterioară a gâtului, inclusiv la nivelul amigdalelor și al bazei limbii. Dacă vi se face un test HPV pentru că aveți cancer orofaringian, testul va folosi o probă de țesut din gât recoltată în timpul unei biopsii.

De ce am nevoie de un test HPV?

Este posibil să aveți nevoie de un test HPV pentru screeningul cancerului de col uterin dacă:

Ați avut un rezultat anormal la testul Papanicolau. Un test HPV poate arăta dacă HPV a cauzat modificările anormale ale celulelor colului uterin.

Majoritatea persoanelor au fost expuse la HPV, de obicei prin contact sexual. HPV este deosebit de frecvent în grupa de vârstă 21-29 de ani. Cu toate acestea, aceste infecții dispar de obicei de la sine în decurs de un an sau doi, fără a cauza probleme de sănătate.

Cancerul de col uterin este cel mai frecvent la persoanele de peste 30 de ani. Dacă aveți o infecție cu HPV cu risc crescut la nivelul colului uterin, este mai probabil să dezvoltați cancer de col uterin dacă:

Ați avut un test HPV, un test Papanicolau sau o biopsie de col uterin anormală în trecutul recent.
Aveți un sistem imunitar slăbit deoarece:
- Aveți o boală care vă afectează sistemul imunitar, cum ar fi HIV.
- Luați medicamente pentru a controla sistemul imunitar, cum ar fi anumite medicamente pentru tratarea cancerului sau a bolilor autoimune.
Ați avut cancer de col uterin sau leziuni precanceroase.
Fumați tutun sau sunteți expusă fumatului pasiv.
Folosiți pilule contraceptive sau ați născut mulți copii.
Ați fost expusă înainte de naștere la un medicament numit DES (Dietilstilbestrol). În trecut (în special între anii 1940 și 1970), DES a fost uneori prescris femeilor însărcinate pentru a preveni avorturile spontane. Ulterior, a fost asociat cu un risc crescut de anumite tipuri de cancer la copiii de sex feminin expuși la acesta înainte de naștere.

Întrebați medicul dumneavoastră care test de screening pentru cancerul de col uterin este potrivit pentru dumneavoastră și cât de des ar trebui să vă testați.

Ce se întâmplă în timpul unui test HPV?

Există două moduri de a recolta proba necesară pentru un test HPV. Cadrul medical poate recolta proba sau o puteți recolta dumneavoastră.

Dacă proba este recoltată de cadrul medical:

Vi se va cere să vă dezbrăcați complet sau de la talie în jos.
Veți sta întinsă pe o masă de consultație, cu genunchii îndoiți și picioarele sprijinite pe suporturi.
Cadrul medical va introduce ușor în vagin un instrument din plastic sau metal numit specul (valvă vaginală). Acesta ajută la lărgirea vaginului pentru ca colul uterin să poată fi văzut. Poate apărea o senzație de crampe sau presiune.
Apoi, cadrul medical va folosi o periuță sau un tampon mic și moale pentru a recolta celule de pe colul uterin. De obicei, acest lucru nu doare.
Proba de celule este trimisă la laborator pentru examinare la microscop.

Dacă recoltați proba dumneavoastră:

Cadrul medical vă va oferi un tub cu instrumentele de testare și vă va explica pașii pe care îi veți urma.
Veți intra într-un spațiu privat din cadrul unității medicale.
Deschideți tubul și scoateți tamponul sau periuța. Aveți grijă să nu atingeți capătul pe care îl veți introduce în vagin.
Introduceți tamponul sau periuța în vagin până la un punct indicat pe mâner. După introducere, rotiți tamponul sau periuța pentru a recolta celule de pe pereții vaginului.
Scoateți tamponul sau periuța și puneți-o la loc în tub.
Predați proba cadrului medical pentru a fi trimisă la laborator pentru testare.

Testarea HPV se face adesea ca parte a unui control ginecologic de rutină. În timpul unui control ginecologic, cadrul medical vă examinează uterul, ovarele, vulva și vaginul. Însă un control ginecologic nu include întotdeauna un test HPV. Prin urmare, atunci când faceți un control ginecologic, întrebați cadrul medical dacă veți face și un test HPV pentru depistarea cancerului de col uterin.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Dacă faceți un test HPV:

Nu trebuie să faceți nimic pentru a vă pregăti pentru un test HPV.

Dacă faceți un cotest HPV/Papanicolau:

Evitați următoarele în intervalul de 2 zile dinaintea cotestului HPV/Papanicolau

Să aveți contact sexual vaginal
Să faceți dușuri vaginale (clătirea vaginului cu apă sau alt lichid)
Să folosiți medicamente vaginale sau spumă, gel sau cremă spermicidă

Dacă ați avut contact sexual înainte de cotestul HPV/Papanicolau sau dacă sunteți la menstruație, spuneți-i medicului dumneavoastră. Ar trebui să poată efectua totuși atât testul HPV, cât și testul Papanicolau.

Există riscuri la acest test?

Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când medicul recoltează celule din colul uterin. După aceea, este posibil să aveți o sângerare foarte ușoară.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele negative/normale ale testului HPV înseamnă că HPV cu risc crescut nu a fost găsit în proba dumneavoastră. Medicul vă va spune când ar trebui să vă testați din nou.

Rezultatele pozitive/anormale ale testului HPV înseamnă că ADN de la un HPV cu risc crescut a fost găsit în proba dumneavoastră.

Un rezultat pozitiv nu înseamnă că aveți leziuni precanceroase sau cancer sau că veți face cancer. Înseamnă că aveți o infecție cu HPV, ceea ce crește riscul de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin în viitor.

Nu există tratament pentru infecția cu HPV. Prin urmare, pașii următori vor depinde de riscul dumneavoastră de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin. Pentru a estima acest risc, medicul va lua în considerare rezultatele anterioare ale testelor, vârsta dumneavoastră și alte afecțiuni pe care le aveți sau le-ați avut.

Medicul vă poate recomanda o colposcopie pentru a verifica mai detaliat celulele de la nivelul colului uterin. Pentru această procedură, medicul va folosi un dispozitiv luminos cu putere de mărire, numit colposcop. Acesta va fi plasat la nivelul orificiului vaginului. Dispozitivul mărește imaginea normală, permițând medicului să observe probleme care nu pot fi văzute doar cu ochiul liber. Este posibil să aveți nevoie și de teste HPV mai frecvente sau de teste combinate HPV/Papanicolau.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul HPV?

Există un vaccin pentru prevenirea infecției cu cele mai riscante tipuri de HPV. Vaccinul vă poate proteja și împotriva tipurilor cu risc scăzut care provoacă negi genitali. Vaccinul este sigur și eficient. Previne cancerele cauzate de HPV oriunde în corp, inclusiv la nivelul colului uterin, gâtului, anusului, vaginului, vulvei și penisului.

Vaccinul poate fi administrat începând de la vârsta de 9 ani. Întrebați medicul copilului dumneavoastră când să îl vaccinați împotriva HPV.

Persoanele care primesc prima doză de vaccin HPV la vârsta de 15 ani sau mai târziu au nevoie de 3 doze. Dacă sunteți adult(ă) și nu ați fost vaccinat(ă), discutați cu medicul dumneavoastră despre posibilele beneficii ale vaccinării.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Principalele tratamente pentru cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin este adesea tratabil.

Tratamentul pe care îl veți urma va depinde de:

dimensiunea și tipul cancerului de col uterin pe care îl aveți
localizarea cancerului
dacă s-a extins
starea dumneavoastră generală de sănătate

De obicei, va include intervenție chirurgicală, chimioterapie sau radioterapie. Poate include, de asemenea, tratament cu medicamente țintite pentru a trata cancerul.

Echipa de specialiști care se ocupă de dumneavoastră va:

explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament
discuta cu dumneavoastră despre impactul pe care tratamentul îl poate avea asupra fertilității

Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratament. De asemenea, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.

Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu este nevoie să așteptați până la următorul control.

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală este adesea principalul tratament pentru cancerul de col uterin, mai ales dacă acesta este depistat devreme.

Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale utilizate pentru tratarea cancerului de col uterin.

Diferitele intervenții presupun îndepărtarea:

unei părți a colului uterin – posibilă doar dacă tumora este foarte mică
colului uterin și, uneori, a părții superioare a vaginului – uterul nu este îndepărtat, astfel încât este posibilă o sarcină în viitor
colului uterin, a părții superioare a vaginului și a uterului (histerectomie) – poate include îndepărtarea ovarelor și a trompelor uterine
colului uterin, uterului, ovarelor și trompelor uterine (dacă nu au fost deja îndepărtate) și a întregii vezici urinare, intestinului, vaginului sau rectului sau a unor părți ale acestora – această opțiune este oferită doar dacă tumora a recidivat și nu este posibil un alt tratament

Este posibil să fie nevoie să vi se îndepărteze și unii ganglioni limfatici, care fac parte din sistemul de drenaj al organismului.

Recuperarea după aceste intervenții poate dura mult timp, în funcție de tipul operației. Echipa de specialiști care vă îngrijește va discuta cu dumneavoastră despre toate beneficiile și efectele secundare.

Chimioterapie

Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se administreze chimioterapie pentru cancerul de col uterin:

împreună cu radioterapia (chimioradioterapie), ca tratament principal pentru cancerul de col uterin
după intervenția chirurgicală (de obicei împreună cu radioterapia), pentru a ajuta la prevenirea revenirii cancerului
dacă cancerul este avansat, a revenit sau dacă s-a extins în alte părți ale corpului

Radioterapia

Radioterapia utilizează radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase.

Radioterapia pentru cancerul de col uterin poate fi administrată:

ca tratament principal, dacă tumora este mare sau s-a extins
după intervenția chirurgicală, de obicei împreună cu chimioterapia (chimioradioterapie), pentru a ajuta la prevenirea recidivei cancerului
pentru a ameliora simptomele, cum ar fi sângerarea

Radioterapia pentru cancerul de col uterin poate fi administrată din exteriorul sau din interiorul corpului (brahiterapie).

Medicamente țintite și imunoterapie

Medicamentele țintite distrug celulele canceroase.

Imunoterapia presupune utilizarea unor medicamente care ajută sistemul dumneavoastră imunitar să distrugă cancerul.

Este posibil să vi se administreze aceste medicamente dacă aveți cancer de col uterin avansat sau dacă boala a recidivat.

Scopul este de a ajuta la micșorarea cancerului sau la oprirea creșterii acestuia, nu de a vindeca boala.

Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată

Dacă aveți cancer de col uterin în stadiu avansat, acesta poate fi foarte greu de tratat. Este posibil să nu fie posibilă vindecarea cancerului.

În acest caz, scopul tratamentului va fi limitarea cancerului și a simptomelor acestuia și prelungirea vieții.

Aflarea faptului că boala nu poate fi vindecată poate fi o veste foarte greu de acceptat.

Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistente, numită echipa de îngrijiri paliative.

Aceștia vor colabora cu dumneavoastră pentru a ajuta la gestionarea simptomelor și pentru a vă face să vă simțiți mai confortabil.

Medicul oncolog sau echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice sprijin de care aveți nevoie.

Prevenție

Nu puteți preveni întotdeauna cancerul de col uterin. Dar există lucruri pe care le puteți face pentru a vă reduce riscul de a face cancer de col uterin.

Screeningul cervical și vaccinarea HPV sunt cele mai bune modalități de a vă proteja împotriva cancerului de col uterin.

Toate femeile și persoanele cu col uterin cu vârste între 25 și 64 de ani ar trebui să facă regulat screening cervical. Acesta ajută la depistarea și tratarea oricăror modificări ale celulelor colului uterin înainte ca acestea să se transforme în cancer.
Vaccinul HPV este recomandat fetelor și băieților, de preferat înainte de începerea vieții sexuale. Acesta ajută la protejarea împotriva tipurilor de HPV care cauzează majoritatea cazurilor de cancer de col uterin, precum și a altor tipuri de cancer și negi genitali.

De asemenea, vă puteți reduce riscul de a face cancer de col uterin prin:

utilizarea prezervativelor, care reduc riscul de a contracta HPV – dar acestea nu acoperă toată pielea din jurul organelor genitale, astfel încât nu sunteți complet protejat(ă)
renunțarea la fumat – fumatul poate slăbi sistemul imunitar, iar substanțele chimice din țigări pot cauza, de asemenea, cancer de col uterin

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

aveți orice simptome de cancer de col uterin

Încercați să nu vă simțiți jenat(ă) – medicul sau asistenta sunt obișnuiți să discute despre aceste simptome.

Medicamente folosite pentru cancer de col uterin

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Alte antineoplazice · ATC L01X · 1

Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.

Cisplatinum — 1 produs cu rețetă
- CISPLATINA ACCORD 1 mg/mlcu rețetă

Vaccinuri virale · ATC J07B · 1

Vaccinuri împotriva unor boli virale.

Vaccin papilomavirus (tipurile 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58) — 1 produs cu rețetă
- GARDASIL 9cu rețetă

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).