Cancer al vezicii biliare
Actualizat: · Cod ICD-10: C23
Simptome
Cancerul de vezică biliară poate să nu aibă niciun simptom sau acestea pot fi greu de observat.
Simptomele cancerului de vezică biliară includ:
- îngălbenirea albului ochilor sau a pielii, care poate fi mai puțin evidentă pe pielea brună sau neagră (icter) – este posibil să aveți și mâncărimi ale pielii, urină mai închisă la culoare și scaun mai deschis la culoare decât de obicei
- pierderea poftei de mâncare sau scădere în greutate fără să vă propuneți
- febră sau senzație de cald, frig sau frisoane
- un nodul în burtă (abdomen)
Alte simptome vă pot afecta digestia, cum ar fi:
- greață sau vărsături
- durere surdă în partea dreaptă a burții (abdomenului), descrisă uneori ca o „senzație de apăsare”
- durere ascuțită în burtă (abdomen)
- o burtă (abdomen) foarte umflată, fără legătură cu momentul mesei
Dacă aveți o altă afecțiune, cum ar fi sindromul de colon iritabil, este posibil să aveți astfel de simptome în mod regulat.
S-ar putea să vă obișnuiți cu ele. Dar este important să fiți consultat(ă) de medicul de familie dacă simptomele se schimbă, se agravează sau nu vi se par normale.
Cauze și factori de risc
Oricine poate face cancer de veziculă biliară. Nu este întotdeauna clar ce îl cauzează.
Ați putea fi mai predispus(ă) să îl dezvoltați dacă:
- aveți peste 75 de ani – este cel mai frecvent la persoanele de peste 85 de ani
- sunteți femeie
- aveți anumite afecțiuni medicale, cum ar fi pietre la vezica biliară, excrescențe (polipi) în vezica biliară, vezică biliară de porțelan, căi biliare anormale, inflamație de lungă durată a vezicii biliare sau a căilor biliare sau diabet
- aveți un frate, o soră sau un părinte care a avut cancer de veziculă biliară
Multe cancere de veziculă biliară sunt legate de stilul de viață.
Diagnostic și analize
Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie
Medicul de familie vă poate palpa burta (abdomenul).
Vă poate recomanda să faceți o analiză de sânge.
Trimiterea la un specialist
Puteți primi o trimitere urgentă pentru mai multe investigații sau pentru a consulta un specialist în spital dacă medicul de familie consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.
Investigații pentru cancerul de vezică biliară
Veți avea nevoie de mai multe analize și investigații imagistice pentru a verifica dacă este vorba de cancer de vezică biliară, dacă medicul de familie vă trimite la un specialist.
Aceste investigații pot include:
- analize de sânge
- investigații imagistice, cum ar fi ecografia (uneori efectuată din interiorul corpului cu ajutorul unui endoscop), tomografia computerizată (CT), tomografia cu emisie de pozitroni (PET), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau un tip de radiografie numit colangiografie
- recoltarea unui mic eșantion de celule din vezica biliară (numită biopsie) pentru a fi verificat pentru cancer
- o mică operație pentru a examina interiorul abdomenului, numită laparoscopie
Este posibil să nu vi se efectueze toate aceste investigații.
Aceste investigații pot ajuta, de asemenea, la depistarea problemelor în alte organe din apropiere, cum ar fi căile biliare, pancreasul sau ficatul.
Primirea rezultatelor
Poate dura câteva săptămâni până când primiți rezultatele investigațiilor.
Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie să ajungă la dumneavoastră. Acest lucru nu înseamnă neapărat că ceva este în neregulă.
Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Ar trebui să vă poată oferi informații actualizate.
Un medic specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.
Dacă vi se spune că aveți cancer de vezică biliară
Să aflați că aveți cancer de vezică biliară poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu ce se va întâmpla în continuare.
Cancerul de vezică biliară este uneori descoperit în timpul unei operații de îndepărtare a vezicii biliare.
Acest lucru se poate întâmpla deoarece aveți o altă afecțiune, cum ar fi pietrele la fiere.
Este posibil să fi făcut investigații și scanări după ce ați fost trimis(ă) la un medic specialist de către medicul de familie.
O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după aceea.
Pașii următori
Dacă vi se spune că aveți cancer al vezicii biliare, specialiștii vor folosi rezultatele unora dintre analize și investigații imagistice pentru a determina dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (acest lucru se numește stadializare).
Este posibil să fie nevoie să faceți mai multe investigații.
Specialiștii vor folosi rezultatele acestor investigații și vor colabora cu dumneavoastră pentru a decide cel mai bun plan de tratament.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Radiografia · Biopsia · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) · Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se poată administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
La programarea pentru scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele scanării RMN.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Dacă nu ați primit nicio informare după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat scanarea.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Dacă nu ați primit nicio informare după 4 săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți persoanei care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
De obicei, primiți rezultatul ecografiei la sfârșitul examinării, de la medicul care a efectuat-o.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți persoanei care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
Radiografie
De ce se face o radiografie
O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:
- oasele
- dinții
- plămânii
- sistemul digestiv
O radiografie poate fi folosită pentru a:
- verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
- verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
- afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
- verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri
Tipuri de radiografii
Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.
| Tipul | De ce se efectuează |
|---|---|
|
Radiografie standard |
Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii |
|
Angiografie |
Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar |
|
Densitometrie osoasă (scanare DEXA) |
Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor |
|
Tomografie computerizată (CT) |
Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament |
|
Urogramă intravenoasă |
Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii |
|
Tranzit baritat esofagian |
Folosită pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar |
|
Clismă cu bariu |
Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar |
Pregătirea pentru o radiografie
Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
- nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
- luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun
Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei radiografii
Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.
În spital, radiografiile sunt efectuate de asistentul de radiologie.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).
Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.
Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:
- Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va muta în spatele unui ecran sau va părăsi încăperea.
- Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
- Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie
De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.
Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.
Obținerea rezultatelor radiografiei
Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.
Acest lucru poate fi:
- în aceeași zi în care o faceți
- la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)
Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.
Posibile complicații ale radiografiilor
Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.
Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul folosit în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.
Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.
Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.
Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Biopsie
De ce se face o biopsie
Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.
O biopsie poate fi folosită:
- pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
- ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
- pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată
De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.
Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.
Pregătirea pentru biopsie
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.
Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.
Cum se efectuează o biopsie
O biopsie se face de obicei în spital.
Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.
De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.
O biopsie poate fi efectuată prin:
- îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
- folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
- folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)
Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.
După biopsie
De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.
Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.
Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.
Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.
Posibile complicații ale unei biopsii
Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.
Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.
Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.
Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.
În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.
Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
- aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
- aveți febră (temperatură ridicată)
- sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
- zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră
Obținerea rezultatelor biopsiei
După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.
Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie. Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați echipa medicală sau cabinetul medicului de familie.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei într-un laborator de analize medicale sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
De obicei, rezultatele analizelor de sânge sunt gata în câteva zile.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
De ce se face o scanare PET
Este posibil să fiți trimis(ă) la o scanare PET pentru a:
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
- ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
- verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)
O scanare PET poate fi combinată cu o tomografie computerizată (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.
Pregătirea pentru o scanare PET
Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.
De exemplu, de obicei vi se va cere să:
- nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
- nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
- aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).
Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.
Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET
Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către asistentul de radiologie.
Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.
Înainte de scanarea PET
Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.
Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.
Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.
În timpul scanării PET
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
- Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.
După scanarea PET
De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.
Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.
Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.
Obținerea rezultatelor scanării PET
De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.
Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale tomografiei PET
Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul injectat conține o cantitate mică de substanță radioactivă.
Aceasta este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.
Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.
Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.
Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru a fi sigur pentru copilul dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele cu pompa înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.
Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.
Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
De ce se face o laparoscopie
O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.
Laparoscopia este folosită pentru a examina interiorul abdomenului și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:
- îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
- repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
- îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
- tratarea unei sarcini extrauterine
- îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
- chirurgia de scădere în greutate
Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.
Pregătirea pentru o laparoscopie
Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.
În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:
- să nu mâncați sau să nu beți
- să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
- să renunțați la fumat
Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.
Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii
Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.
Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.
- Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
- Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
- Un tub subțire și flexibil cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
- Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
- Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe, iar deasupra se aplică un pansament.
După operație
Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.
După operație, este posibil să:
- aveți greață sau vărsături
- vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
- aveți dureri în gât
- aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
- aveți dureri de umăr
- aveți vânătăi în jurul rănilor
Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.
Recuperarea după o laparoscopie
Durata recuperării după o laparoscopie variază.
De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.
Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.
Ce să faceți
-
luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea
-
asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă
-
purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat
-
mișcați-vă cât de mult puteți
-
faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți
-
mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor
Ce să nu faceți
-
nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat
-
nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie
-
nu consumați alcool timp de 48 de ore
-
nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca
Posibile complicații ale laparoscopiei
Laparoscopia este o procedură frecventă.
Complicațiile sunt rare, dar pot include:
- necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
- o hernie
- leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
- leziuni ale unui vas de sânge
- o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
- cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară
Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
Ați avut recent o laparoscopie și:
Găsiți cea mai apropiată unitate de urgențeValorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Principalele tratamente pentru cancerul de vezică biliară
Cancerul de vezică biliară poate fi tratat, dar tratamentul poate fi dificil.
Tratamentul pe care îl veți urma va depinde de:
- dimensiunea și tipul cancerului de vezică biliară pe care îl aveți
- localizarea acestuia
- dacă s-a extins
- starea dumneavoastră generală de sănătate
Poate include intervenție chirurgicală, chimioterapie și radioterapie.
Echipa de specialiști care vă îngrijește va:
- explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
- colabora cu dumneavoastră pentru a crea un plan de tratament cel mai potrivit pentru dumneavoastră
- vă ajuta să gestionați orice efecte secundare, inclusiv modificări ale dietei pentru a vă ajuta să digerați alimentele
Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratamente. De asemenea, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.
Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu trebuie să așteptați până la următorul control.
Intervenția chirurgicală
Tratamentul dumneavoastră va depinde de faptul dacă cancerul poate fi îndepărtat sau nu.
Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea cancerului de veziculă biliară
Dacă cancerul de veziculă biliară este descoperit devreme și nu s-a extins, este posibil să puteți beneficia de o intervenție chirurgicală pentru a-l îndepărta.
Aceasta va implica, de obicei, îndepărtarea întregii vezicule biliare și, uneori, a unor părți din alte organe sau ganglioni limfatici din jurul acesteia. Ganglionii limfatici fac parte din sistemul imunitar al organismului dumneavoastră.
Intervenția chirurgicală pentru a ajuta la controlul simptomelor cancerului de veziculă biliară
Dacă cancerul s-a extins prea mult și nu poate fi îndepărtat, este posibil să vi se efectueze o intervenție chirurgicală pentru a ajuta la controlul unor simptome ale cancerului de veziculă biliară.
Aceasta poate include intervenții chirurgicale pentru:
- deblocarea căii biliare sau prevenirea blocării acesteia, ceea ce ajută la ameliorarea icterului
- ocolirea chirurgicală (bypass) a unui blocaj al căii biliare – aceasta ajută la ameliorarea icterului și a grețurilor sau vărsăturilor
Scopul acestor operații este de a ajuta la ameliorarea simptomelor dumneavoastră, nu de a vindeca cancerul.
Chimioterapie
Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.
Este posibil să vi se administreze chimioterapie pentru cancerul de vezică biliară:
- înainte de operație, pentru a ajuta la micșorarea cancerului
- după operație, pentru a elimina orice cancer rămas și a ajuta la prevenirea revenirii cancerului
- pentru a ajuta la micșorarea cancerului și pentru a controla și ameliora simptomele, dacă nu puteți fi operat(ă) deoarece sunteți foarte bolnav(ă) sau cancerul nu poate fi îndepărtat chirurgical
Medicamente țintite și imunoterapie
Medicamentele țintite distrug celulele canceroase.
Imunoterapia presupune utilizarea unor medicamente care ajută sistemul dumneavoastră imunitar să distrugă cancerul.
Este posibil să vi se administreze imunoterapie dacă cancerul s-a extins în altă parte a corpului.
Medicamentele țintite sau imunoterapia pot fi administrate fie singure, fie împreună cu chimioterapia.
Radioterapie
Radioterapia utilizează radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase.
Este posibil să vi se recomande radioterapie:
- după intervenția chirurgicală, pentru a reduce riscul revenirii cancerului
- pentru a ajuta la controlul și ameliorarea simptomelor cancerului avansat
Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată
Dacă aveți cancer de vezică biliară în stadiu avansat, acesta poate fi foarte greu de tratat. Este posibil să nu se poată vindeca boala.
În acest caz, scopul tratamentului va fi limitarea cancerului și a simptomelor sale și prelungirea vieții.
Aflarea veștii că boala nu poate fi vindecată poate fi foarte greu de acceptat.
Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistente, numită echipa de îngrijiri paliative sau echipa de control al simptomelor.
Aceștia vor colabora cu dumneavoastră pentru a ajuta la gestionarea simptomelor și pentru a vă face să vă simțiți mai confortabil.
Echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți sprijinul de care aveți nevoie.
Prevenție
Nu puteți preveni întotdeauna cancerul de vezică biliară. Dar adoptarea unor schimbări sănătoase vă poate reduce riscul de a-l dezvolta.
Ce să faceți
-
încercați să slăbiți dacă aveți exces de greutate
-
încercați să reduceți consumul de alcool
-
încercați să renunțați la fumat
Când să mergeți la medic
Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:
- albul ochilor sau pielea devin galbene
- aveți vărsături de mai mult de 2 zile
- aveți simptome de cancer de vezică biliară care vă îngrijorează, dar nu sunteți sigur(ă) unde să cereți ajutor
Medicul de familie vă va spune ce să faceți.
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă aveți:
- o umflătură în burtă (abdomen)
- o scădere vizibilă în greutate
- simptome de cancer de vezică biliară, cum ar fi durere sau umflare în burtă (abdomen), care se agravează sau nu se ameliorează după 2 săptămâni
- o afecțiune care provoacă simptome digestive, iar simptomele nu se ameliorează după 2 săptămâni cu tratamentele obișnuite
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).