Boli de ficat

Analize și investigații

Testele funcției hepatice · Urobilinogen în urină · Fosfataza alcalină · Proteinele totale și raportul albumină/globulină (A/G) · Albumina · GGT (gama-glutamiltransferaza) · Testul de globulină · Fierul din sânge · Bilirubina · Testarea alfa-1 antitripsinei · Elastografia · Testul markerului tumoral alfa-fetoproteină (AFP)

Analize pentru funcția ficatului

Ce sunt testele funcției hepatice?

Testele funcției hepatice (numite și panel hepatic) folosesc o probă din sângele dumneavoastră pentru a măsura mai multe substanțe produse de ficat.

Cele mai frecvente teste ale funcției hepatice măsoară:

• Albumina, o proteină produsă în ficat.
• Proteina totală. Acest test măsoară cantitatea totală de proteine din sângele dumneavoastră, care include albumina și globulinele. Aceste proteine sunt produse în principal în ficat.
• ALP (fosfataza alcalină), ALT (alanin aminotransferaza), AST (aspartat aminotransferaza) și GGT (gama-glutamil transferaza). Acestea sunt enzime produse în principal în ficat. Enzimele sunt proteine care accelerează anumite reacții chimice din corpul dumneavoastră.
• Bilirubina, un produs rezidual pe care corpul dumneavoastră îl produce atunci când descompune globulele roșii vechi. Ficatul elimină cea mai mare parte a bilirubinei din corp.
• Lactat dehidrogenaza (LDH), o enzimă prezentă în majoritatea țesuturilor corpului, dar unele dintre cele mai mari cantități se găsesc în ficat.
• Timpul de protrombină (PT), cât durează până când sângele dumneavoastră se coagulează. Protrombina este o proteină implicată în coagularea sângelui. Este produsă în ficat.

Unele dintre aceste teste pot arăta cât de bine funcționează ficatul dumneavoastră, iar altele pot indica dacă ficatul poate fi afectat de o boală de ficat sau de o leziune. Dar testele funcției hepatice singure, de obicei, nu pot diagnostica boli specifice. Așadar, dacă rezultatele dumneavoastră sunt anormale, veți avea nevoie de obicei de alte teste pentru a afla cauza exactă.

Alte denumiri: panel hepatic, panel pentru funcția hepatică, profil hepatic, panel funcție hepatică, LFT

Pentru ce sunt folosite?

Testele funcției hepatice sunt cel mai adesea folosite pentru a ajuta la:

• Identificarea dacă bolile de ficat sau leziunile hepatice ar putea cauza anumite simptome
• Stabilirea gravității bolii de ficat după ce a fost diagnosticată
• Monitorizarea bolii de ficat în timp și/sau verificarea eficienței tratamentului
• Verificarea efectelor secundare ale anumitor medicamente care pot afecta ficatul

De ce am nevoie de teste ale funcției ficatului?

Medicul vă poate recomanda teste ale funcției ficatului și ca parte a analizelor de rutină, pentru a depista bolile de ficat și alte afecțiuni.

Este posibil să aveți nevoie de teste ale funcției ficatului dacă aveți simptome de boală sau leziuni hepatice. Acestea includ:

• Greață și vărsături
• Lipsa poftei de mâncare
• Oboseală
• Slăbiciune
• Icter, o afecțiune care face ca pielea și ochii să devină galbeni
• Umflare și/sau durere în abdomen (burtă)
• Umflarea gleznelor și picioarelor
• Urină închisă la culoare și/sau scaun deschis la culoare
• Mâncărimi frecvente

Chiar dacă nu aveți simptome, este posibil să fie nevoie să fiți testat(ă) dacă aveți un risc crescut de leziuni hepatice. Riscul dumneavoastră poate fi ridicat dacă aveți:

• Antecedente familiale de boli de ficat
• Tulburare de consum de alcool (TCA)
• Obezitate
• Diabet
• Tratament cu anumite medicamente care pot provoca leziuni hepatice
• Hepatită sau ați fost expus(ă) la hepatită (inflamația ficatului cauzată de infecție sau leziune)

Dacă aveți deja o boală de ficat, este posibil să fie nevoie să fiți testat(ă) pentru a vă monitoriza starea și/sau pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul.

Ce se întâmplă în timpul unui test al funcției hepatice?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă va spune cum să vă pregătiți pentru test. Probabil va trebui să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de 10-12 ore înainte de test. Anumite medicamente pot afecta rezultatele testului, așa că asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Înțelegerea rezultatelor anormale ale testelor funcției hepatice este adesea complicată. Prin urmare, cel mai bine este să cereți medicului dumneavoastră să vă explice ce spun rezultatele despre sănătatea dumneavoastră.

Dacă oricare dintre rezultatele testelor funcției hepatice sunt anormale, medicul dumneavoastră va compara rezultatele tuturor substanțelor care au fost măsurate. Acest lucru se face pentru a căuta anumite tipare de rezultate normale și anormale care sugerează diferite tipuri de afecțiuni hepatice.

În general, rezultatele testelor funcției hepatice vă pot spune dacă:

• Ficatul dumneavoastră este inflamat, ceea ce înseamnă că aveți hepatită.
• Aveți hepatită cauzată de consumul de alcool sau de alte cauze, cum ar fi infecția.
• Ficatul dumneavoastră nu funcționează bine și cât de slăbit a devenit.
• Aveți o problemă cu căile biliare. Bila este un „suc” digestiv produs de ficat. Căile biliare sunt tuburile care transportă bila prin ficat și în afara acestuia.
• Medicamentele vă afectează ficatul și cât de gravă este afectarea.

Rezultatele anormale nu înseamnă întotdeauna că aveți o problemă cu ficatul. Alte afecțiuni pot cauza niveluri ridicate sau scăzute ale anumitor substanțe pe care aceste teste le măsoară. De exemplu, nivelurile ridicate de ALP pot fi un semn de boală osoasă sau de boală hepatică. Prin urmare, medicul dumneavoastră va lua în considerare și simptomele, istoricul medical, riscul de boală hepatică și orice medicamente pe care le luați.

Dacă ați fost bolnav(ă) recent, anumite tipuri de rezultate anormale pot fi temporare. În acest caz, medicul dumneavoastră poate repeta testele mai târziu pentru a vedea dacă rezultatele revin la normal.

Urobilinogen în urină

Ce este testul urobilinogenului din urină?

Testul urobilinogenului din urină măsoară cantitatea de urobilinogen din urina dumneavoastră. Urobilinogenul provine din bilirubină. Corpul dumneavoastră produce bilirubină în timpul procesului normal de descompunere a globulelor roșii vechi. Ficatul folosește bilirubina pentru a produce bila, un lichid care vă ajută să digerați alimentele în intestine. O parte din bilă curge prin canalele biliare (tuburi mici) din ficat direct în intestine. Restul este stocat în vezica biliară pentru când aveți nevoie de ea.

Bacteriile benefice din intestine descompun bilirubina din bilă și produc urobilinogen. O parte din urobilinogen părăsește corpul prin scaun. O parte intră în sânge și se întoarce la ficat, unde este „reciclat” în bilă. Urina normală conține o anumită cantitate de urobilinogen.

Nivelurile ridicate de urobilinogen în urină pot fi un semn că:

• Ficatul dumneavoastră nu poate recicla urobilinogenul în bilă din cauza unei boli de ficat, cum ar fi hepatita sau ciroza.
• Corpul dumneavoastră produce prea multă bilirubină deoarece descompune globulele roșii mai repede decât le poate produce. Această afecțiune se numește anemie hemolitică.

Urobilinogen puțin sau deloc în urină poate fi un semn al:

• Unui blocaj care împiedică bila să curgă în intestine.
• Altor probleme cu ficatul, vezica biliară sau canalele biliare.

Alte denumiri: test de urină; analiză de urină; sumar de urină, analiză chimică a urinei

Pentru ce se folosește?

Testul urobilinogenului din urină poate face parte dintr-un sumar de urină, o analiză care poate include verificarea vizuală a probei de urină, teste pentru anumite substanțe chimice și o examinare la microscop pentru a căuta anumite tipuri de celule. Sumarul de urină este adesea folosit pentru a verifica starea generală de sănătate, inclusiv sănătatea tractului urinar și a rinichilor. De asemenea, poate ajuta la diagnosticarea bolilor care afectează ficatul și a multor alte afecțiuni medicale.

De ce am nevoie de un test de urobilinogen în urină?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda acest test ca parte a controlului de rutină sau pentru a monitoriza o afecțiune hepatică existentă. De asemenea, este posibil să vi se recomande acest test dacă aveți simptome de boală de ficat sau de anemie hemolitică.

Simptomele bolii/leziunilor hepatice pot include:

• Greață și vărsături
• Lipsa poftei de mâncare
• Oboseală
• Slăbiciune
• Icter, o afecțiune care face ca pielea și ochii să devină galbeni
• Umflarea și/sau durerea în abdomen (burtă)
• Umflarea gleznelor și picioarelor
• Urină închisă la culoare și/sau scaun deschis la culoare
• Mâncărimi frecvente

Simptomele anemiei hemolitice pot include:

• Oboseală
• Amețeli
• Palpitații (senzația că inima vă bate puternic sau accelerat)
• Dureri de cap
• Probleme de concentrare sau de gândire
• Icter
• Durere abdominală (în burtă) din cauza ficatului sau splinei mărite

Ce se întâmplă în timpul unui test de urobilinogen în urină?

Va trebui să oferiți o probă de urină pentru test. Un cadru medical vă poate da un șervețel de curățare, un recipient mic și instrucțiuni despre cum să folosiți metoda „jetului mijlociu” pentru a colecta proba de urină. Este important să urmați aceste instrucțiuni pentru ca germenii de pe piele să nu ajungă în probă:

1. Spălați-vă mâinile cu apă și săpun și uscați-le.
2. Deschideți recipientul fără să atingeți interiorul.
3. Curățați zona genitală cu șervețelul de curățare:
   • Pentru penis, ștergeți întregul capăt al penisului. Dacă aveți prepuț, trageți-l mai întâi înapoi.
   • Pentru vagin, îndepărtați labiile (pliurile de piele din jurul vaginului) și ștergeți părțile interioare din față spre spate.
4. Urinați în toaletă câteva secunde, apoi opriți jetul. Începeți să urinați din nou, de data aceasta în recipient. Nu lăsați recipientul să vă atingă corpul.
5. Colectați cel puțin 30–60 ml de urină în recipient. Recipientul ar trebui să aibă marcaje care să arate câtă urină este necesară.
6. Terminați de urinat în toaletă.
7. Puneți capacul pe recipient și returnați-l conform instrucțiunilor.

Dacă aveți hemoroizi care sângerează sau sunteți la menstruație, spuneți-i medicului înainte de test.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială. Dacă medicul dumneavoastră a recomandat și alte analize de urină sau de sânge, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale de urmat.

Există riscuri la această analiză?

Nu se cunoaște niciun risc asociat cu efectuarea acestei analize.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele analizei arată prea puțin sau deloc urobilinogen în urină, poate fi un semn al:

• Unui blocaj în canalele care transportă bila de la ficat sau vezica biliară către intestine
• Unui blocaj în fluxul de sânge prin ficat
• Unei probleme cu funcția ficatului

Dacă rezultatele analizei arată un nivel de urobilinogen mai mare decât normal, poate fi un semn al:

• Hepatitei
• Cirozei
• Leziunilor hepatice cauzate de medicamente
• Anemiei hemolitice

Dacă rezultatele analizei nu sunt normale, nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune care necesită tratament. Anumite medicamente și suplimente vă pot afecta rezultatele, așa că asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune acest lucru.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul urobilinogenului din urină?

Testul urobilinogenului din urină, singur, nu poate diagnostica o anumită afecțiune. Dacă rezultatele testului nu sunt normale, medicul dumneavoastră vă poate recomanda alte analize pentru a ajuta la diagnosticarea bolilor de ficat sau a anemiei hemolitice. Pentru a afla ce înseamnă rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Fosfataza alcalină

Ce este testul fosfatazei alcaline?

Testul fosfatazei alcaline (ALP) măsoară cantitatea de ALP din sângele dumneavoastră. ALP este o enzimă, o proteină care accelerează anumite reacții chimice din organism. ALP se găsește în toate țesuturile corpului, dar cantități mai mari se găsesc în ficat, căile biliare și oase. Fiecare parte a corpului produce un tip diferit de ALP.

Nivelurile anormale de ALP din sânge pot fi un semn al unei game largi de afecțiuni, inclusiv boli de ficat, afecțiuni osoase și boli cronice de rinichi. Cantitatea de ALP eliberată în sânge poate fi afectată de leziuni hepatice, afecțiuni care influențează creșterea osoasă și anumite boli gastrointestinale. Dar testul fosfatazei alcaline singur nu poate identifica sursa ALP din sânge, așa că de obicei sunt necesare alte teste pentru a stabili un diagnostic.

Alte denumiri: ALP, ALK, PHOS, Alkp, ALK PHOS

Pentru ce se folosește?

Testul de fosfatază alcalină este adesea folosit pentru a depista sau a ajuta la diagnosticarea bolilor ficatului sau ale oaselor. Testul poate ajuta, de asemenea, la diagnosticarea sau monitorizarea altor afecțiuni.

De ce am nevoie de un test al fosfatazei alcaline?

Medicul dumneavoastră poate recomanda un test al fosfatazei alcaline ca parte a unui control de rutină. Multe afecțiuni pot influența nivelurile de fosfatază alcalină, astfel încât testul este adesea efectuat împreună cu alte analize de sânge. Aceste alte teste pot include teste ale funcției hepatice, care verifică cât de bine funcționează ficatul dumneavoastră.

Un test al fosfatazei alcaline poate fi, de asemenea, recomandat dacă aveți simptome de afectare hepatică sau o afecțiune osoasă.

Simptomele bolilor de ficat pot include:

• Greață și vărsături
• Lipsa poftei de mâncare
• Oboseală
• Slăbiciune
• Icter, o afecțiune care face ca pielea și ochii dumneavoastră să devină galbeni
• Umflare și/sau durere în abdomen (burtă)
• Umflarea gleznelor și picioarelor
• Urină închisă la culoare și/sau scaun deschis la culoare
• Mâncărimi frecvente

Simptomele afecțiunilor osoase pot include:

• Dureri osoase
• Inflamație și artrită la nivelul articulațiilor
• Oase cu formă neobișnuită și/sau prea mari
• Fracturi osoase

Ce se întâmplă în timpul testului de fosfatază alcalină?

Testul de fosfatază alcalină este un tip de analiză de sânge. În timpul testului, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale. Testul ALP este de obicei recomandat împreună cu alte analize de sânge. De regulă, trebuie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de aceste analize.

Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente înainte de test, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Nivelurile ridicate ale fosfatazei alcaline (ALP) pot fi un semn al unei probleme hepatice sau al unei afecțiuni osoase. Problemele hepatice și afecțiunile osoase produc tipuri diferite de ALP. Dar rezultatele testului ALP nu pot indica ce tip de ALP este crescut.

Dacă rezultatele testului arată niveluri ridicate de ALP, medicul dumneavoastră poate recomanda alte teste pentru a identifica cauza problemei. Aceste teste pot include:

• Un test pentru izoenzimele ALP. Acest test poate indica ce parte a corpului produce ALP. Dar este posibil ca acest test să nu fie disponibil peste tot.
• Teste ale funcției hepatice. Dacă rezultatele acestor teste sunt, de asemenea, crescute, atunci nivelul ridicat de ALP provine probabil de la o problemă hepatică.

Nivelurile ridicate de fosfatază alcalină provenite de la ficat pot fi un semn al:

• Blocaje ale căilor biliare
• Cirozei
• Hepatitei
• Mononucleozei, care uneori poate provoca inflamarea ficatului

Dacă nivelurile de fosfatază alcalină sunt ridicate, iar rezultatele testelor hepatice sunt normale, problema poate fi o afecțiune osoasă, cum ar fi boala Paget a osului. Această boală face oasele neobișnuit de mari și fragile, ceea ce le face să se rupă mai ușor.

Nivelurile moderat crescute de ALP pot fi un semn al multor tipuri diferite de afecțiuni, inclusiv:

• Limfomul Hodgkin
• Insuficiența cardiacă
• Anumite infecții

Este posibil să aveți niveluri mai mari decât cele normale de ALP fără a avea o afecțiune medicală care necesită tratament. Medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și alte rezultate ale testelor pentru a stabili un diagnostic.

Nivelurile scăzute de ALP sunt mai puțin frecvente. Ele pot fi un semn al:

• Deficitului de zinc
• Deficitului de proteine
• Malnutriției
• Anemiei pernicioase
• Bolilor tiroidiene
• Bolii Wilson
• Hipofosfataziei, o boală genetică rară care afectează oasele și dinții

Mai trebuie să știu ceva despre testul fosfatazei alcaline?

Multe lucruri pot influența nivelurile de fosfatază alcalină (ALP). De exemplu:

• Sarcina poate determina niveluri de ALP mai mari decât cele normale.
• Copiii și adolescenții pot avea niveluri ridicate de ALP deoarece oasele lor sunt în creștere.
• Pastilele contraceptive și anumite medicamente pot scădea nivelurile de ALP, în timp ce alte medicamente pot determina creșterea acestora.
• Consumul unei mese bogate în grăsimi înainte de testul fosfatazei alcaline poate determina, de asemenea, o ușoară creștere a ALP.

Pentru a afla ce înseamnă rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Proteinele totale și raportul albumină/globulină (A/G)

Ce este testul proteinei totale și al raportului albumină/globulină (A/G)?

Testul proteinei totale și al raportului albumină/globulină (A/G) măsoară cantitatea totală de proteine din sângele dumneavoastră. Proteinele au multe funcții importante, inclusiv furnizarea de energie organismului, refacerea mușchilor și susținerea sistemului imunitar. Organismul dumneavoastră poate produce prea multe sau prea puține proteine dacă aveți anumite afecțiuni.

Există două tipuri majore de proteine în sânge: albumina și globulina. Albumina reprezintă cea mai mare parte a proteinelor din sânge, iar restul sunt numite globuline.

• Albumina, care ajută la prevenirea scurgerii lichidului din vasele de sânge. De asemenea, ajută la transportul hormonilor (mesageri chimici din sânge care controlează acțiunile anumitor celule sau organe), medicamentelor, vitaminelor și altor substanțe importante în tot corpul. Albumina este produsă în ficat.
• Globulinele, care ajută la combaterea infecțiilor și la transportul nutrienților în tot corpul. Unele globuline sunt produse de ficat. Altele sunt produse de sistemul imunitar.

Testul compară, de asemenea, cantitatea de albumină din sânge cu cantitatea de globulină. Această comparație se numește raportul albumină/globulină (A/G).

Acest test poate verifica cât de bine funcționează ficatul și rinichii dumneavoastră și dacă vă lipsesc anumiți nutrienți necesari pentru o stare bună de sănătate. Dacă nivelurile proteinei totale sau rezultatele raportului A/G nu sunt normale, poate fi un semn al unei probleme grave de sănătate.

Alte denumiri: proteină serică totală, raport TP albumină/globulină, proteină totală cu raport A/G

Pentru ce se folosește?

Testul de proteine totale și raportul A/G este adesea inclus în analizele de sânge de rutină. Testul de proteine totale și raportul A/G poate fi folosit, de asemenea, pentru a ajuta la diagnosticarea bolilor de rinichi, a bolilor de ficat sau a problemelor nutriționale.

De ce am nevoie de un test de proteine totale și raport A/G?

Este posibil să vi se recomande acest test ca parte a analizelor de rutină. De asemenea, este posibil să aveți nevoie de acest test pentru a depista sau monitoriza o afecțiune care afectează cantitatea de proteine din corpul dumneavoastră sau dacă aveți simptome care indică niveluri anormale de proteine. Acestea pot include:

• Umflarea picioarelor, gleznelor, gambelor și/sau a abdomenului (burtă), cauzată de excesul de lichid în țesuturi
• Oboseală
• Scădere inexplicabilă în greutate
• Pierderea poftei de mâncare
• Greață și vărsături
• Icter (îngălbenirea pielii sau a ochilor). Acesta este un simptom frecvent al bolilor de ficat.
• Sânge în urină, un simptom frecvent al bolilor de rinichi

Ce se întâmplă în timpul testului de proteine totale și raport A/G?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau un tub de recoltare. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru această analiză?

Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente înainte de această analiză, așa că spuneți medicului dumneavoastră ce medicamente luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Dacă analiza proteinelor totale și a raportului A/G face parte dintr-o altă analiză de sânge, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți nimic) timp de câteva ore înainte de analiză. Medicul dumneavoastră vă va anunța dacă există instrucțiuni speciale de urmat.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să apară o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele dumneavoastră vor arăta dacă aveți niveluri normale, scăzute sau ridicate ale proteinelor totale. De asemenea, vor arăta dacă aveți un raport albumină/globulină (A/G) normal, scăzut sau ridicat.

Dacă nivelul proteinelor totale a fost scăzut, poate fi un semn al uneia dintre următoarele afecțiuni:

• Boli de ficat
• Boli de rinichi
• Malnutriție, o afecțiune în care organismul dumneavoastră nu primește caloriile, vitaminele și/sau mineralele necesare pentru o stare bună de sănătate
• Un sindrom de malabsorbție, un tip de tulburare în care intestinul subțire nu poate absorbi suficienți nutrienți din alimente. Tipurile de sindroame de malabsorbție includ boala celiacă și boala Crohn.

Dacă nivelul proteinelor totale a fost ridicat, poate fi un semn al uneia dintre următoarele afecțiuni:

• O infecție, cum ar fi HIV sau hepatita virală
• Mielom multiplu, un tip de cancer de sânge

Dacă raportul A/G a fost scăzut, poate fi cauzat de:

• O boală autoimună, cum ar fi lupusul
• Boli de ficat, inclusiv ciroza
• Boli de rinichi

Dacă raportul A/G a fost ridicat, poate fi cauzat de:

• Anumite tipuri de tulburări genetice
• Leucemie (cancer al celulelor sanguine)

Medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor analize de sânge pentru a înțelege rezultatele acestui test. Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul de proteină totală și raportul A/G?

Pe lângă nivelul proteinelor totale, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o analiză de sânge separată pentru albumină și/sau un test pentru globuline. Testul pentru globuline se numește electroforeză serică. Este o analiză de sânge care măsoară nivelurile a patru tipuri diferite de globuline.

Nivelurile scăzute de albumină pot fi un semn al:

• Bolilor de ficat, inclusiv ciroza
• Bolilor de rinichi
• Malnutriției
• Bolilor tiroidiene
• Arsurilor severe

Dacă sunteți însărcinată, un nivel scăzut de albumină este normal.

Nivelurile ridicate de albumină pot fi un semn al:

• Deshidratării severe
• Diareei

Nivelurile scăzute de globuline pot fi un semn al:

• Bolilor de ficat
• Bolilor de rinichi

Nivelurile ridicate de globuline pot fi un semn al:

• Anumitor tipuri de cancere hematologice, cum ar fi mielomul multiplu, boala Hodgkin sau leucemia
• Anemiei hemolitice
• Unei boli autoimune, cum ar fi lupusul sau artrita reumatoidă
• Tuberculozei

Analiza albuminei din sânge

Ce este analiza albuminei din sânge?

Analiza albuminei din sânge măsoară cantitatea de albumină din sângele dumneavoastră. Albumina este o proteină produsă de ficat. Nivelurile scăzute de albumină pot fi un semn al unei boli de ficat sau de rinichi ori al altei afecțiuni medicale. Nivelurile ridicate pot fi un semn de deshidratare.

Sângele este format din lichid și celule sanguine. Albumina împiedică partea lichidă a sângelui să iasă din vasele de sânge (tuburile prin care circulă sângele) și să pătrundă în alte țesuturi. Dacă nu aveți suficientă albumină, lichidul poate ieși din sânge și se poate acumula în plămâni, în abdomen (burtă) sau în alte părți ale corpului.

Albumina ajută, de asemenea, la transportul unor substanțe importante în tot corpul. Printre acestea se numără hormonii, vitaminele și enzimele (proteine care accelerează anumite reacții chimice din organism).

Alte denumiri: ALB, testul albuminei serice

Pentru ce se folosește?

O analiză de sânge pentru albumină este folosită pentru a verifica starea generală de sănătate și nutriția și pentru a vedea cât de bine funcționează ficatul și rinichii dumneavoastră. Dacă ficatul este afectat sau nu sunteți bine hrănit(ă), ficatul poate să nu producă suficientă albumină. Dacă rinichii sunt afectați, pot lăsa albumina să treacă din sânge în urină.

O analiză a albuminei poate fi folosită și pentru a monitoriza tratamentul afecțiunilor hepatice sau renale ori al altor afecțiuni care pot influența nivelul albuminei.

Analiza albuminei din sânge se face adesea ca parte a unui grup de analize de sânge care măsoară diferite enzime, proteine și alte substanțe produse de ficat. Aceste analize se numesc teste ale funcției hepatice sau panel hepatic.

De ce am nevoie de o analiză a albuminei din sânge?

Medicul dumneavoastră poate solicita o analiză a albuminei ca parte a controlului de rutină. În acest caz, analiza este de obicei solicitată ca parte a unui grup de teste ale funcției hepatice.

Este posibil să aveți nevoie și de o analiză a albuminei dacă aveți simptome de boli de ficat sau de rinichi. Simptomele bolilor de ficat includ:

• Greață și vărsături
• Lipsa poftei de mâncare
• Oboseală
• Slăbiciune
• Icter, o afecțiune care face ca pielea și ochii să devină galbeni
• Umflare și/sau durere în abdomen (burtă)
• Umflarea gleznelor și picioarelor
• Urină închisă la culoare și/sau scaun deschis la culoare
• Mâncărimi frecvente

Simptomele bolilor de rinichi includ:

• Umflarea mâinilor și picioarelor sau pleoape umflate
• Piele uscată, mâncărime sau amorțeală
• Oboseală
• Creșterea sau scăderea frecvenței urinării
• Urină cu sânge sau spumoasă
• Pierderea poftei de mâncare și scădere în greutate
• Crampe musculare
• Greață și vărsături
• Dificultăți de respirație
• Probleme cu somnul
• Dificultăți de gândire clară

În cazul unor tipuri de boli de rinichi, cum ar fi boala cronică de rinichi, este posibil să nu aveți simptome până în stadiile avansate.

Ce se întâmplă în timpul unei analize de sânge pentru albumină?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru testarea albuminei din sânge. Dacă medicul dumneavoastră a recomandat și alte analize de sânge, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă există instrucțiuni speciale de urmat. Anumite medicamente pot influența rezultatele testului, așa că spuneți medicului dumneavoastră ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament fără să discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

O analiză de sânge pentru albumină nu poate diagnostica singură o afecțiune. De obicei, medicul dumneavoastră va analiza rezultatele testului de albumină împreună cu rezultatele altor analize pentru a stabili un diagnostic.

Niveluri de albumină mai mici decât valorile normale în sânge pot fi un semn al:

• Bolilor de ficat, inclusiv ciroză severă, hepatită și boală hepatică steatozică
• Bolilor de rinichi
• Malnutriției, în special lipsa proteinelor din alimentație
• Infecției
• Bolilor digestive care implică probleme în utilizarea proteinelor din alimente, cum ar fi boala Crohn și tulburările de malabsorbție
• Arsurilor pe o suprafață mare a corpului
• Bolilor tiroidiene

Niveluri de albumină mai mari decât valorile normale în sânge pot fi un semn de deshidratare, care poate fi cauzată de diaree severă sau de alte afecțiuni.

Dacă nivelurile dumneavoastră de albumină nu se încadrează în intervalul normal, nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune medicală care necesită tratament. Anumite medicamente, inclusiv steroizi, insulină și hormoni, pot crește nivelurile de albumină. Nivelurile de albumină pot fi mai mici decât valorile normale dacă nu ați mâncat timp de 24 până la 48 de ore sau dacă luați anumite medicamente, inclusiv pilule contraceptive. Nivelurile de albumină sunt, de asemenea, mai mici în timpul sarcinii.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele analizelor dumneavoastră, rugați medicul să vă explice ce înseamnă acestea.

Testul gama-glutamiltransferazei (GGT)

Ce este testul gama-glutamil transferazei (GGT)?

Testul gama-glutamil transferazei (GGT) măsoară cantitatea de GGT din sângele dumneavoastră. GGT este o enzimă. Enzimele sunt proteine care accelerează anumite reacții chimice din corpul dumneavoastră. Mii de enzime joacă un rol important în toate funcțiile corpului dumneavoastră. Enzima GGT se găsește în tot corpul, dar se află în principal în ficat.

Dacă ficatul sau căile biliare sunt afectate, GGT poate ajunge în sânge. Prin urmare, un nivel ridicat de GGT în sânge poate fi un semn de boală de ficat sau de lezare a căilor biliare. Căile biliare sunt tuburi care transportă bila în și din ficat. Bila este un lichid produs de ficat, important pentru digestie.

Testul GGT nu poate diagnostica cauza exactă a bolii de ficat. Testul poate doar să indice că ficatul dumneavoastră este afectat. Acest test se face de obicei împreună cu sau după alte teste ale funcției ficatului, cel mai adesea un test al fosfatazei alcaline (ALP). ALP este un alt tip de enzimă hepatică. În timp ce atât GGT, cât și ALP pot fi crescute în boli care afectează căile biliare și ficatul, doar ALP va fi crescută în bolile osoase. Acest lucru îl ajută pe medicul dumneavoastră să înțeleagă dacă problema poate fi cauzată de o afecțiune osoasă în locul ficatului.

Alte denumiri: gamma-glutamil transpeptidază, GGTP, Gama-GT, GTP

Pentru ce se folosește?

Testul GGT este folosit cel mai adesea pentru a:

• Ajuta la diagnosticarea bolilor de ficat
• Stabili dacă un nivel crescut de ALP este cauzat de o boală de ficat sau de o afecțiune osoasă
• Verifica existența unor blocaje la nivelul căilor biliare
• Depista sau monitoriza tulburarea legată de consumul de alcool. Consumul de alcool crește nivelul GGT. Majoritatea persoanelor cu această tulburare au niveluri ridicate de GGT.

De ce am nevoie de un test GGT?

Este posibil să aveți nevoie de un test GGT dacă aveți simptome ale bolilor de ficat. Acestea pot include:

• Oboseală
• Slăbiciune
• Icter, o afecțiune care face ca pielea și ochii dumneavoastră să devină galbeni
• Pierderea poftei de mâncare
• Durere sau umflare abdominală (în burtă)
• Greață și vărsături
• Mâncărime severă

Medicul dumneavoastră poate folosi acest test pentru a monitoriza consumul de alcool dacă sunteți tratat(ă) pentru tulburarea de consum de alcool. Este posibil să aveți nevoie de acest test și dacă aveți rezultate anormale la un test ALP și/sau la alte teste ale funcției hepatice.

Ce se întâmplă în timpul unui test GGT?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a vedea dacă există instrucțiuni specifice, deoarece rezultatele testului GGT pot fi afectate de:

• Anumite medicamente sau suplimente
• Consumul de alcool
• Fumatul

Nivelurile GGT scad după mese. Medicul dumneavoastră vă poate cere, de asemenea, să țineți post pentru o anumită perioadă de timp înainte de testare.

Există riscuri la testul GGT?

Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele dumneavoastră arată niveluri de GGT mai mari decât normalul, acest lucru poate fi un semn de afectare a ficatului. Afectarea poate fi cauzată de una dintre următoarele afecțiuni:

• Hepatită.
• Ciroză.
• Tulburare de consum de alcool.
• Pancreatită.
• Diabet.
• Insuficiență cardiacă.
• Efecte secundare ale unui medicament. Anumite medicamente pot provoca afectarea ficatului la unele persoane.

Rezultatele nu vă pot spune ce afecțiune cauzează afectarea ficatului, dar pot arăta cât de mare este afectarea. De obicei, cu cât nivelul de GGT este mai mare, cu atât afectarea ficatului este mai mare.

Dacă rezultatele dumneavoastră arată niveluri scăzute sau normale de GGT, probabil că nu aveți boli de ficat.

Rezultatele dumneavoastră pot fi, de asemenea, comparate cu rezultatele unui test ALP. Testele ALP ajută la diagnosticarea afecțiunilor osoase. Împreună, rezultatele dumneavoastră pot indica una dintre următoarele:

• Niveluri ridicate de ALP și niveluri ridicate de GGT înseamnă că simptomele dumneavoastră sunt probabil cauzate de o afecțiune hepatică și nu de o afecțiune osoasă.
• Niveluri ridicate de ALP și niveluri scăzute sau normale de GGT înseamnă că este mai probabil să aveți o afecțiune osoasă.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor analize de sânge pentru a înțelege rezultatele testului GGT.

Mai trebuie să știu ceva despre testul GGT?

Pe lângă testul ALP, medicul dumneavoastră vă poate recomanda analize ale funcției ficatului împreună cu testul GGT sau după acesta. Acestea pot include:

• Alanin aminotransferaza, sau ALT
• Aspartat aminotransferaza, sau AST
• Lactat dehidrogenaza, sau LDH

Testul de globulină

Ce este testul globulinelor?

Globulinele sunt un grup de proteine din sânge. Unele globuline sunt produse de ficat. Altele sunt produse de sistemul imunitar. Globulinele joacă un rol important în funcționarea ficatului și a rinichilor, în coagularea sângelui și în lupta împotriva infecțiilor. Există diferite tipuri de globuline, numite globuline alfa, beta și gama. Testele pentru măsurarea globulinelor includ:

• Testul proteinelor totale. Această analiză de sânge măsoară cantitatea totală de proteine din sângele dumneavoastră. Cele două tipuri principale de proteine din sânge sunt globulinele și albumina. Albumina reprezintă cea mai mare parte a proteinelor din sânge, iar restul se numesc globuline. Dacă nivelul proteinelor totale este scăzut, poate însemna că aveți boli de ficat sau de rinichi.
• Electroforeza proteinelor serice. Această analiză de sânge măsoară nivelul fiecărui tip de proteină din sânge, inclusiv diferitele tipuri de globuline. Nivelurile globulinelor specifice oferă informații despre cât de bine funcționează sistemul dumneavoastră imunitar. Astfel, acest test poate fi folosit pentru a diagnostica tulburări ale sistemului imunitar, un tip de cancer numit mielom multiplu și o varietate de alte afecțiuni.

Alte denumiri pentru testele globulinelor: electroforeza globulinelor serice, proteine totale

Pentru ce se utilizează?

Testele de globulină pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea diferitelor afecțiuni, inclusiv:

• Leziuni sau boli ale ficatului
• Boli de rinichi
• Probleme nutriționale, cum ar fi malnutriția
• Anumite tulburări autoimune, afecțiuni în care sistemul dumneavoastră imunitar atacă din greșeală celulele sănătoase ale propriilor țesuturi și organe
• Anumite tipuri de cancer

De ce am nevoie de un test de globulină?

Medicul dumneavoastră poate recomanda teste de globulină:

• Ca parte a controlului dumneavoastră de rutină
• Pentru a ajuta la diagnosticarea unor afecțiuni specifice atunci când aveți simptome
• Pentru a monitoriza problemele hepatice sau renale

Un test de proteine totale poate face parte din analizele de rutină. Medicul poate recomanda testul dacă aveți simptome de boală de rinichi sau de ficat.

Dacă medicul consideră că ați putea avea o boală de ficat, este posibil să vi se recomande și alte teste care verifică cât de bine funcționează ficatul dumneavoastră (teste ale funcției hepatice).

Medicul le poate recomanda dacă sunteți la risc de boală de ficat sau aveți simptome de boală de ficat, care pot include:

• Greață și vărsături
• Lipsa poftei de mâncare
• Oboseală
• Slăbiciune
• Icter, o afecțiune care face ca pielea și ochii dumneavoastră să devină galbeni
• Umflare și/sau durere în abdomen (burtă)
• Umflare la glezne și picioare
• Urină închisă la culoare și/sau scaun deschis la culoare
• Mâncărime frecventă

Un test de electroforeză a proteinelor serice măsoară nivelurile diferitelor tipuri de globuline și ale altor proteine din sângele dumneavoastră. Medicul poate recomanda acest test pentru a diagnostica tulburări legate de sistemul dumneavoastră imunitar, inclusiv:

• Alergii
• Boli autoimune, cum ar fi lupusul și artrita reumatoidă
• Mielom multiplu, un tip de cancer

Ce se întâmplă în timpul testului de globulină?

Testele de globulină sunt analize de sânge. În timpul unei analize de sânge, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Este posibil să fie nevoie să întrerupeți anumite medicamente înainte de acest test, așa că spuneți-i medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu întrerupeți niciun medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să o faceți.

Dacă testul de globulină face parte dintr-o altă analiză de sânge, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va anunța dacă există instrucțiuni speciale de urmat.

Există riscuri la această analiză?

Există un risc foarte mic în cazul unei analize de sânge. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Nivelurile scăzute de globuline pot fi un semn al:

• Bolilor de ficat
• Bolilor de rinichi
• Malnutriției

Nivelurile ridicate de globuline pot fi un semn al:

• Infecției
• Bolilor inflamatorii
• Unei tulburări imunitare
• Anumitor tipuri de cancer, cum ar fi mielomul multiplu, limfomul Hodgkin (numit și boala Hodgkin) sau limfomul malign
• Tuberculozei

Anumite medicamente, deshidratarea, sarcina sau alte afecțiuni pot cauza, de asemenea, rezultate anormale. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a afla ce înseamnă rezultatele.

Teste pentru fier

Ce sunt testele de fier?

Testele de fier măsoară diferite substanțe din sânge pentru a verifica nivelul de fier din corpul dumneavoastră. Fierul este un mineral de care corpul are nevoie pentru creștere și dezvoltare. Corpul folosește fierul pentru a produce hemoglobina, o proteină din globulele roșii. Aceasta transportă oxigenul de la plămâni către toate părțile corpului. Fierul este, de asemenea, important pentru mușchi sănătoși, măduva osoasă și funcționarea organelor. Corpul are nevoie de fier și pentru a produce unii hormoni.

Fierul îl obțineți din alimentație sau din suplimente. Există suplimente care conțin doar fier, dar multe suplimente de multivitamine/minerale conțin și fier.

Totuși, anumite persoane pot avea mai multe șanse să întâmpine dificultăți în a obține suficient fier. De exemplu, cele care:

• Au menstruații abundente
• Sunt însărcinate sau alăptează
• Sunt sugari (în special dacă sunt prematuri sau au greutate mică la naștere)
• Donează sânge frecvent
• Au cancer, anumite boli digestive sau insuficiență cardiacă

Cantitatea de fier de care aveți nevoie zilnic depinde de vârstă, sex și dacă urmați o dietă preponderent bazată pe plante. Nivelurile de fier prea mici sau prea mari pot cauza probleme de sănătate. De exemplu, lipsa unui nivel suficient de fier în corp este cea mai frecventă cauză a anemiei. Anemia este o afecțiune în care sângele are un număr mai mic decât normal de globule roșii.

Cantitatea de fier din sânge variază pe parcursul zilei și poate fi mai mare dimineața.

Există diferite tipuri de teste de fier. Este posibil să vi se efectueze un singur tip de test. Dar, în unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda mai multe teste de fier diferite pentru a înțelege mai bine rezultatele. Diferitele tipuri de teste de fier includ:

• Testul fierului seric, care măsoară cantitatea de fier din sânge
• Testul transferinei, care măsoară transferina, o proteină care transportă fierul în tot corpul
• Capacitatea totală de legare a fierului (CTLF), care măsoară cât de bine se leagă fierul de transferină și de alte proteine din sânge
• Testul feritinei din sânge, care măsoară cât fier este stocat în corp

Alte denumiri: fier seric, Fe seric, testul feritinei, feritină serică

Pentru ce sunt folosite?

Testele de fier sunt cel mai adesea folosite pentru a:

• Verifica dacă nivelul de fier din sângele dumneavoastră este prea scăzut, un semn de anemie. Dar nu toate persoanele care au niveluri scăzute de fier au anemie.
• Diagnostica diferite tipuri de anemie.
• Verifica dacă nivelul de fier din sângele dumneavoastră este prea ridicat, ceea ce ar putea fi un semn de hemocromatoză (numită și supraîncărcare cu fier). Această afecțiune determină acumularea de prea mult fier în corpul dumneavoastră. Poate fi moștenită (transmisă în familie) sau poate fi cauzată de o altă afecțiune medicală.
• Măsura cantitatea de fier stocată în ficatul dumneavoastră pentru a verifica dacă există boli de ficat.
• Verifica dacă există sindromul picioarelor neliniștite (senzații de furnicături sau arsură la nivelul picioarelor).
• Verifica dacă există boala Still a adultului, numită și boala Still cu debut la adult sau AOSD. Aceasta nu este o afecțiune frecventă. Simptomele includ un nivel ridicat de feritină, dureri articulare, febră și o erupție cutanată.
• Vedea dacă tratamentele pentru deficitul de fier (niveluri scăzute de fier) sau excesul de fier (niveluri ridicate de fier) funcționează.

De ce am nevoie de un test de fier?

Este posibil să aveți nevoie de testare dacă aveți simptome ale unor niveluri de fier prea scăzute sau prea ridicate. Cu toate acestea, un nivel scăzut de fier poate să nu provoace simptome până când nivelul este foarte scăzut. Așadar, medicul dumneavoastră vă poate recomanda un test de fier de rutină pentru a vă verifica nivelul de fier.

Simptomele nivelurilor de fier prea scăzute includ:

• Slăbiciune sau oboseală
• Amețeli
• Dificultăți de respirație
• Aritmie (o problemă cu frecvența sau ritmul bătăilor inimii)

Simptomele nivelurilor de fier prea ridicate includ:

• Slăbiciune sau oboseală
• Dureri articulare, cel mai adesea la genunchi sau mâini
• Dureri abdominale (de burtă)
• Pierderea interesului pentru sex sau disfuncție erectilă (DE)
• Modificări ale culorii pielii, care poate părea gri, metalică sau bronzată

Ce se întâmplă în timpul unui test de fier?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă poate cere să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de 12 ore înainte de test. Testul se face de obicei dimineața. Dacă aveți întrebări despre cum să vă pregătiți pentru test, discutați cu medicul dumneavoastră.

Există riscuri la analizele de fier?

Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Pentru a înțelege rezultatele analizei dumneavoastră de fier, medicul va lua în considerare simptomele, vârsta, istoricul medical și rezultatele altor analize de sânge.

Dacă unul sau mai multe rezultate ale testelor de fier arată că nivelul fierului este prea scăzut, aceasta poate însemna că aveți:

• Anemie feriprivă, un tip frecvent de anemie.
• Un alt tip de anemie.
• Talasemie, o boală de sânge moștenită (transmisă în familie). Aceasta determină organismul să producă mai puține globule roșii sănătoase decât în mod normal.

Dacă unul sau mai multe rezultate ale testelor de fier arată că nivelul fierului este prea ridicat, aceasta poate însemna că aveți:

• Hemocromatoză
• Intoxicație cu plumb
• Boli de ficat

Majoritatea afecțiunilor care determină un nivel prea scăzut sau prea ridicat de fier pot fi tratate cu suplimente de fier (pentru fier scăzut), modificări ale dietei, medicamente și/sau alte terapii.

Dacă rezultatele testelor de fier nu sunt în limite normale, nu înseamnă neapărat că aveți o afecțiune care necesită tratament. Unele medicamente, inclusiv pilulele contraceptive și tratamentele cu estrogen, pot influența nivelul fierului. Nivelul fierului poate fi, de asemenea, mai scăzut la femei în timpul ciclului menstrual.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul.

Mai trebuie să știu și altceva despre analizele de fier?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda și alte analize de sânge pentru a vă verifica nivelul de fier. Acestea includ:

• Hemoglobina
• Hematocritul
• Hemoleucograma completă
• Volumul eritrocitar mediu

Analiza bilirubinei din sânge

Ce este analiza bilirubinei din sânge?

Analiza bilirubinei din sânge măsoară nivelul bilirubinei din sângele dumneavoastră. Bilirubina este o substanță gălbuie produsă în timpul procesului normal al organismului de descompunere a globulelor roșii vechi. Bilirubina se găsește în bilă, un lichid produs de ficat pentru a vă ajuta să digerați alimentele.

Dacă ficatul dumneavoastră este sănătos, va elimina cea mai mare parte a bilirubinei din organism prin căile biliare (tuburile care transportă bila din ficat). Dacă ficatul este afectat sau căile biliare sunt blocate, bilirubina poate trece din ficat în sânge. Când prea multă bilirubină ajunge în sânge, poate provoca icter, o afecțiune care face ca pielea și ochii să devină galbeni. Dacă aveți icter, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o analiză a bilirubinei din sânge pentru a verifica dacă există boli de ficat sau leziuni hepatice.

Bilirubina se testează de obicei printr-o analiză de sânge, dar poate fi testată și în urină.

Alte denumiri: bilirubină serică totală, bilirubină totală TSB, bilirubină neonatală TBIL, bilirubină directă, bilirubină conjugată, bilirubină indirectă, bilirubină neconjugată

Pentru ce se folosește?

Analiza bilirubinei din sânge poate fi folosită pentru a verifica starea de sănătate a ficatului dumneavoastră, pentru a căuta cauza icterului sau pentru a determina cât de bine funcționează un tratament.

Această analiză este, de asemenea, folosită frecvent pentru a ajuta la diagnosticarea icterului nou-născutului. Mulți bebeluși sănătoși fac icter deoarece ficatul lor nu s-a dezvoltat suficient pentru a elimina bilirubina. Icterul nou-născutului nu este de obicei dăunător și dispare în câteva săptămâni. Dar, în unele cazuri, nivelurile ridicate de bilirubină pot duce la leziuni cerebrale, astfel încât sugarii sunt adesea testați ca măsură de precauție.

De ce am nevoie de o analiză de sânge pentru bilirubină?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o analiză de sânge pentru bilirubină:

• Dacă aveți simptome precum icter, urină închisă la culoare, scaun de culoarea argilei sau dureri de stomac. Acestea ar putea indica hepatită, ciroză sau alte boli hepatice.
• Pentru a afla dacă există un blocaj în căile biliare.
• Pentru a monitoriza o boală hepatică existentă.
• Pentru a diagnostica tulburări legate de descompunerea prea rapidă a globulelor roșii de către organism. De exemplu, nivelurile ridicate de bilirubină din sânge pot fi un semn de anemie hemolitică. Această afecțiune apare atunci când organismul distruge globulele roșii mai repede decât le produce.

Ce se întâmplă în timpul unei analize de sânge pentru bilirubină?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Dacă analiza se face nou-născutului dumneavoastră, i se va face un test din călcâi. Un cadru medical va curăța călcâiul bebelușului cu alcool și va înțepa călcâiul cu un ac mic. Va recolta câteva picături de sânge și va aplica un plasture pe locul respectiv.

Va trebui să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă poate spune să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de analiza de sânge. Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente înainte de acest test, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul dumneavoastră vă spune acest lucru. Medicul dumneavoastră vă va anunța dacă există alte instrucțiuni speciale.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele vor arăta dacă cantitatea de bilirubină din sângele dumneavoastră se află în intervalul normal. Intervalele normale pot varia de la un laborator la altul.

Dacă rezultatele sunt în afara intervalului de referință al laboratorului, este posibil să aveți nevoie de teste suplimentare. Rezultatele normale pot varia în funcție de laborator, de sexul dumneavoastră și dacă testul este efectuat la un sugar sau copil. Dar nivelurile ridicate de bilirubină pot însemna că ficatul dumneavoastră nu funcționează corect.

Nivelurile ridicate de bilirubină (hiperbilirubinemie) pot fi cauzate de:

• Anemie hemolitică
• Boli de ficat
• Blocaj în căile biliare

Nivelurile scăzute de bilirubină (hipobilirubinemie) nu sunt de obicei un motiv de îngrijorare, dar pot fi cauzate de:

• Medicamente precum antibiotice, pilule contraceptive, somnifere și medicamente pentru convulsii

Rezultatele anormale nu înseamnă întotdeauna că aveți o afecțiune medicală care necesită tratament. Nivelurile de bilirubină mai mari decât normalul pot fi cauzate și de unele medicamente, anumite alimente sau exerciții fizice intense. Pentru a afla ce înseamnă rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre analiza bilirubinei din sânge?

Analiza bilirubinei din sânge este doar o măsură a sănătății ficatului dumneavoastră. Dacă medicul consideră că ați putea avea o boală de ficat sau o afecțiune a globulelor roșii, este posibil să aveți nevoie de alte teste, cum ar fi:

• Teste ale funcției hepatice, un grup de teste care măsoară diferite substanțe din sângele dumneavoastră
• Teste ale proteinelor hepatice
• Analize de urină
• O ecografie
• O biopsie hepatică, pentru a preleva o mostră de țesut hepatic și a o examina la microscop

Testarea alfa-1 antitripsinei

Ce este testarea alfa-1 antitripsinei (AAT)?

Testarea alfa-1 antitripsinei (AAT) folosește o probă de sânge sau o probă recoltată din interiorul obrazului pentru a diagnostica o afecțiune numită deficit de alfa-1 antitripsină (deficit de AAT). Această afecțiune este cunoscută uneori ca „alfa-1” sau AATD. Dacă aveți deficit de AAT, organismul dumneavoastră nu produce suficientă AAT.

AAT este produsă de ficat. Ajută la protejarea plămânilor împotriva inflamației și a substanțelor iritante pe care le-ați putea inspira, cum ar fi fumul. Dacă ficatul nu produce suficientă AAT, plămânii pot fi deteriorați mai ușor din cauza fumatului, poluării sau prafului din mediu. Acest lucru poate duce la o afecțiune pulmonară gravă numită boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Deficitul de AAT poate provoca, de asemenea, o boală de ficat numită ciroză. Aceasta este mai frecventă la copiii care au deficit de AAT.

Deficitul de AAT este o afecțiune genetică. Aceasta înseamnă că este cauzată de modificări ale genelor dumneavoastră, care pot fi numite și variante genetice sau mutații.

Genele poartă informații care controlează cum arătați și cum funcționează organismul dumneavoastră. Deficitul de AAT este cauzat de modificări ale genei SERPINA1, care conține instrucțiunile pentru producerea proteinei AAT. Aceste modificări genetice sunt moștenite de la părinți, astfel încât deficitul de AAT tinde să apară în familie.

• Dacă aveți două copii modificate ale genei, înseamnă că aveți o afecțiune numită deficit de AAT. Persoanele cu această afecțiune au un risc mai mare de a dezvolta boli pulmonare sau leziuni hepatice înainte de vârsta de 45 de ani.
• Dacă aveți o copie modificată a genei, sunteți purtător al deficitului de AAT. În aceste cazuri, aceasta înseamnă că aveți un risc ușor mai mare de a dezvolta boli pulmonare, mai ales dacă aveți alți factori de risc, cum ar fi fumatul. Ați putea transmite gena modificată copiilor dumneavoastră.

Există câteva modificări genetice care cauzează deficitul de AAT. Aceste modificări genetice pot:

• Să scadă cantitatea de proteină AAT produsă de ficat.
• Să împiedice ficatul să producă deloc AAT.
• Să afecteze forma proteinei AAT, astfel încât aceasta nu poate ieși din ficat pentru a vă proteja plămânii. În timp, AAT se acumulează în ficat și provoacă leziuni.

Un test genetic vă poate ajuta să aflați dacă aveți modificarea genetică ce vă crește riscul de boli pulmonare și hepatice.

Există trei tipuri de testare pentru a ajuta la diagnosticarea deficitului de AAT:

• Testul nivelului AAT din sânge măsoară cantitatea de proteină din sânge pentru a vedea dacă nivelurile AAT sunt anormale.
  • Dacă nivelurile AAT sunt anormal de scăzute, este necesar un test genetic (fie un test de genotipare, fie un test de fenotipare) pentru a confirma diagnosticul de deficit de AAT.
• Testul de genotipare caută tipurile mai frecvente de modificări genetice care pot cauza deficitul de AAT.
• Testul de fenotipare verifică modificările proteinei AAT care îi schimbă modul normal de funcționare.

Alte denumiri: A1AT, AAT, deficit de alfa-1-antiprotează, α1-antitripsină, test seric AAT, fenotipare AAT, genotipare AAT, test pentru deficit de AAT, test de secvențiere ADN AAT, test de focalizare izoelectrică AAT, test A1AT, test AATD, test pentru deficit de inhibitor de alfa-1 protează

Pentru ce se utilizează?

Există trei utilizări principale ale testării AAT:

• Pentru a diagnostica sau a exclude deficitul de AAT la persoanele care prezintă simptome de boală pulmonară și/sau hepatică ce ar putea fi cauzate de deficitul de AAT
• Pentru a depista persoanele care nu au simptome, dar au membri ai familiei cu deficit de AAT
• Pentru a orienta opțiunile de tratament pentru boala pulmonară care ar putea fi cauzată de deficitul de AAT

De ce am nevoie de testarea AAT?

Testarea AAT pentru diagnostic poate fi recomandată dacă aveți semnele și simptomele deficitului de AAT sau dacă aveți afecțiuni care ar putea fi cauzate de deficitul de AAT.

Semnele și simptomele deficitului de AAT pot include:

• Respirație șuierătoare
• Dificultăți de respirație după efort
• Tuse cronică cu flegmă (mucus)
• Durere în piept
• Oboseală
• Bătăi ale inimii mai rapide decât normal când vă ridicați în picioare
• Probleme de vedere

Afecțiunile care ar putea fi cauzate de deficitul de AAT pot include:

• BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică)
• Infecții respiratorii repetate, cum ar fi răcelile și bronșita
• Astm care nu răspunde bine la tratament
• Paniculită, o afecțiune a pielii care provoacă piele întărită cu noduli sau plăci dureroase
• Boli de ficat fără o cauză cunoscută
• Icter (îngălbenirea pielii și a ochilor)

Este posibil să vi se recomande acest test și dacă aveți antecedente familiale de deficit de AAT, emfizem sau ciroză neexplicată.

Deficitul de AAT la bebeluși afectează adesea ficatul. Bebelușul dumneavoastră ar putea avea nevoie de testarea AAT dacă are semne de boală hepatică, cum ar fi icterul sau teste anormale ale enzimelor hepatice.

Ce se întâmplă în timpul testării AAT?

Testarea AAT din sânge poate implica o analiză de sânge recoltat din braț sau dintr-o înțepătură în deget. Unele teste genetice implică o probă recoltată din interiorul obrazului.

Pentru o analiză de sânge din braț, un cadru medical va recolta proba de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau fiolă. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, durează mai puțin de cinci minute.

Pentru un test prin înțeparea degetului, un cadru medical vă va înțepa vârful degetului pentru a obține o cantitate mică de sânge.

Pentru o probă din interiorul obrazului, un cadru medical va șterge interiorul obrazului dumneavoastră cu un instrument mic pentru a recolta câteva celule. Este posibil să aveți opțiunea de a o face singur(ă).

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru un test AAT.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge implică un risc fizic foarte mic. Dacă sângele a fost recoltat din braț, este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Nu există riscuri la recoltarea unei probe din interiorul obrazului.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă nivelul AAT din sânge este scăzut, este posibil să aveți deficit de AAT. Pentru a confirma diagnosticul, veți avea nevoie de un test de genotip sau fenotip.

Dacă testarea arată că aveți deficit de AAT, medicul dumneavoastră vă poate recomanda teste suplimentare pentru a evalua funcția plămânilor și a ficatului.

Nu există un tratament curativ pentru deficitul de AAT. Dar tratamentele pot ajuta la prevenirea agravării afecțiunii. Tratamentul exact va depinde de simptomele dumneavoastră.

De asemenea, puteți lua măsuri pentru a rămâne cât mai sănătos posibil, inclusiv:

• Să nu fumați. Dacă sunteți fumător, renunțați la fumat. Dacă nu fumați, nu începeți. Fumatul este principalul factor de risc pentru boli pulmonare care pun viața în pericol la persoanele cu deficit de AAT.
• Să nu consumați alcool. Alcoolul vă poate afecta ficatul.
• Să urmați o dietă sănătoasă.
• Să faceți exerciții fizice în mod regulat.
• Să vă consultați medicul în mod regulat.
• Să luați medicamentele așa cum v-au fost prescrise de medic.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Ce altceva trebuie să știu despre testarea AAT?

Dacă vă gândiți să faceți testarea AAT sau ați primit rezultate anormale, ar putea fi util un consult la medicul de genetică medicală. Acesta vă poate ajuta să înțelegeți riscurile și beneficiile testării pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră, să vă înțelegeți rezultatele și, dacă aveți deficit de AAT, vă poate oferi informații despre această afecțiune, inclusiv despre riscul de a transmite boala copiilor dumneavoastră.

Elastografia

Ce este elastografia?

Elastografia este un tip de investigație imagistică care verifică organele dumneavoastră, în special ficatul, pentru a vedea dacă sunt mai rigide decât în mod normal. Zonele rigide din organe pot fi un semn de boală.

Există două tipuri de teste de elastografie:

• Elastografia cu ultrasunete (numită și elastografie tranzitorie). În acest test, un dispozitiv cu ultrasunete folosește unde sonore pentru a trimite vibrații într-un anumit organ și măsoară cât de repede se deplasează aceste vibrații. Dacă aveți zone de țesut rigid, vibrațiile se vor deplasa mai repede prin acea zonă. Un computer folosește aceste măsurători pentru a crea o imagine a oricăror zone rigide din organul examinat.
• Elastografia prin rezonanță magnetică (ERM). Acest test trimite vibrații într-un organ, de obicei ficatul, care sunt măsurate cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică (RMN). RMN este o procedură care folosește magneți puternici și unde radio pentru a crea imagini ale organelor și structurilor din interiorul corpului. ERM folosește aceste imagini pentru a realiza o hartă (numită și elastogramă) a oricăror zone rigide dintr-un anumit organ, cum ar fi ficatul.

Un tip mai nou de elastografie, numit elastografie cu unde de forfecare, poate fi, de asemenea, utilizat pentru a verifica rigiditatea organelor dumneavoastră. Acest tip mai nou folosește o undă ultrasonică (sau un puls) mai concentrată pentru a obține o imagine mai clară. Este deosebit de utilă atunci când se examinează mușchii, articulațiile și oasele.

Medicul dumneavoastră poate folosi elastografia în locul unei biopsii, care implică prelevarea unei bucăți de țesut dintr-un organ pentru testare. Acest lucru se datorează faptului că elastografia poate evidenția semne de afectare a organelor fără a fi nevoie de intervenție chirurgicală.

Alte denumiri: elastografie hepatică, elastografie cu unde de forfecare, elastografie tranzitorie, FibroScan, elastografie prin rezonanță magnetică

Pentru ce se utilizează?

Elastografia este folosită în principal pentru a verifica dacă ficatul prezintă rigiditate. Zonele rigide din ficat sunt un semn de țesut cicatricial (fibroză). Fibroza apare atunci când anumite boli, cum ar fi bolile de ficat, afectează ficatul în timp. Când ficatul încearcă să se vindece, formează mai mult țesut cicatricial, care apoi:

• Înlocuiește celulele hepatice sănătoase
• Împiedică ficatul să funcționeze normal
• Reduce fluxul de sânge în ficat
• Provoacă mai multe leziuni hepatice și fibroză

Dacă nu este tratată, fibroza poate deveni severă. Aceasta se numește ciroză, o afecțiune care:

• Cicatrizează permanent ficatul
• Provoacă probleme grave de sănătate, cum ar fi insuficiența hepatică
• Crește riscul de a dezvolta cancer hepatic

Elastografia poate ajuta la depistarea precoce a cicatricilor hepatice, chiar dacă nu aveți niciun simptom de afectare a ficatului. Dacă cicatricile sunt descoperite devreme, medicul dumneavoastră poate începe tratamentul înainte ca acestea să devină severe.

Informațiile obținute în urma unui test de elastografie hepatică pot ajuta la:

• Diagnosticarea bolilor de ficat
• Stabilirea gravității bolii de ficat
• Orientarea opțiunilor de tratament pentru bolile de ficat
• Monitorizarea eficienței tratamentului pentru bolile de ficat
• Estimarea probabilității ca boala de ficat să provoace anumite probleme grave
• Verificarea cantității de grăsime din ficat

Elastografia poate fi utilizată și pentru a ajuta la diagnosticarea unor afecțiuni ale altor organe, cum ar fi sânii, tiroida și prostata. Dacă medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea o afecțiune care vă afectează mușchii și oasele, poate utiliza elastografia cu unde de forfecare.

De ce am nevoie de un test de elastografie?

Este posibil să aveți nevoie de un test de elastografie pentru a verifica fibroza hepatică (cicatrizarea) dacă aveți:

• Boli de ficat, iar medicul dumneavoastră are nevoie de informații pentru a ghida opțiunile de tratament
• Alte analize hepatice care arată că este posibil să aveți inflamație sau leziuni la nivelul ficatului
• O afecțiune care crește riscul de cicatrizare hepatică și ciroză
• Semne sau simptome de ciroză

Afecțiunile care pot cauza sau crește riscul de leziuni hepatice includ:

• Hepatita B și hepatita C. Aceste boli de ficat sunt cauzate de virusuri.
• Tulburarea consumului de alcool. Aceasta poate cauza boala hepatică asociată consumului de alcool, care include acumularea de prea multă grăsime în ficat. Grăsimea poate cauza inflamația ficatului (umflare), care lezează țesutul hepatic.
• Boala hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice (MASLD). Aceasta se numea anterior boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD). În această afecțiune, grăsimea se acumulează în ficat. Este cea mai frecventă la persoanele care au diabet, obezitate și/sau niveluri ridicate de colesterol în sânge. Nu este cauzată de consumul excesiv de alcool.
• Diabetul de tip 2.
• Anumite boli autoimune sau tulburări genetice, cum ar fi fibroza chistică și hepatita autoimună.
• Utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente, cum ar fi metotrexatul.

Ciroza poate să nu provoace simptome până când ficatul dumneavoastră nu este grav afectat. Simptomele cirozei incipiente pot include:

• Senzație de oboseală sau slăbiciune
• Lipsa poftei de mâncare
• Pierdere în greutate fără să vă propuneți
• Greață și vărsături
• Durere ușoară în partea dreaptă sus a abdomenului (burții)

Pe măsură ce afecțiunea hepatică se agravează, este posibil să aveți alte simptome, inclusiv:

• Vânătăi și sângerări ușoare
• Confuzie, pierderi de memorie sau tulburări de somn
• Umflarea picioarelor sau a gleznelor
• Senzație de balonare sau de plenitudine în abdomen din cauza acumulării de lichid
• Mâncărimi ale pielii
• Urină închisă la culoare
• Icter (o afecțiune care face ca pielea și ochii să devină galbeni)

Ce se întâmplă în timpul unui test de elastografie?

O elastografie cu ultrasunete este adesea efectuată de un asistent de radiologie, care este un profesionist din domeniul sănătății instruit să efectueze teste imagistice. Uneori, testul este efectuat de un radiolog. Radiologul este un medic specializat în utilizarea testelor imagistice medicale pentru a diagnostica afecțiunile medicale.

Un test de elastografie este rapid și include de obicei acești pași:

• Vă veți scoate hainele pentru a expune abdomenul (burta).
• Vă veți întinde pe o masă, iar asistentul de radiologie va aplica un gel special pe piele.
• Asistentul de radiologie va ține un dispozitiv sub formă de baghetă, numit transductor, și îl va deplasa pe piele.
• Vă veți ține respirația timp de 10 până la 15 secunde, în timp ce dispozitivul trimite o serie de vibrații într-un anumit organ. Este posibil să simțiți dispozitivul pulsând pe piele, dar nu doare.
• Vibrațiile vor traversa un anumit organ și vor „reveni” la dispozitiv, care trimite informațiile către un computer.
• Computerul creează o imagine a acelui organ, evidențiind orice zone de țesut rigid și alte semne de boală.

ERM (elastografia prin rezonanță magnetică) se efectuează cu un aparat RMN (imagistică prin rezonanță magnetică). În timpul unei proceduri ERM:

• Vă veți întinde pe o masă de examinare îngustă.
• Asistentul de radiologie va plasa câteva dispozitive mici pe partea dreaptă a abdomenului, în dreptul ficatului. Un dispozitiv, numit „driver”, va trimite vibrații nedureroase într-un anumit organ. Celelalte dispozitive trimit și recepționează unde radio către un computer.
• Masa va aluneca într-un aparat RMN mare, sub formă de tunel. Veți auzi zgomote puternice în timp ce aparatul face imagini. Vi se pot oferi dopuri de urechi sau căști pentru a bloca zgomotul.
• În interiorul RMN-ului, vi se va cere să vă țineți respirația timp de 10 până la 15 secunde, atunci când vibrațiile trec prin organul pe care medicul dumneavoastră dorește să îl vadă.
• Computerul va crea imagini ale organului respectiv, care arată orice cicatrici și/sau alte semne de boală.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Medicul dumneavoastră vă va spune cum să vă pregătiți pentru o elastografie hepatică. În general, cel mai bine este să purtați o cămașă sau un pulover lejer, pe care să îl puteți ridica ușor. Vi se poate spune să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test.

Dacă vi se efectuează o ERM, va trebui să îndepărtați tot metalul de pe corp. Dacă aveți dispozitive medicale sau metal în interiorul corpului, informați medicul. Scanerul poate încălzi metalul și poate provoca arsuri. De asemenea, poate fi necesar să îndepărtați:

• Protezele dentare
• Ochelarii
• Perucile
• Aparatele auditive

Există riscuri la această investigație?

Nu există riscuri cunoscute la efectuarea unei elastografii cu ultrasunete. Pentru majoritatea persoanelor, riscul unei elastografii prin rezonanță magnetică (ERM) este mic. Dacă statul într-un spațiu îngust vă provoacă anxietate, spuneți-i medicului înainte de investigație. Medicul vă poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați. Dacă sunteți sau ați putea fi însărcinată, informați medicul.

Ce înseamnă rezultatele?

Imaginile dumneavoastră de elastografie vor fi studiate de un radiolog, care va trimite rezultatele medicului dumneavoastră. Rezultatele vor arăta cât de multă rigiditate a fost găsită într-un anumit organ.

Dacă testul de elastografie a fost folosit pentru a verifica ficatul, rezultatele vă vor spune cât de multă cicatrizare hepatică (fibroză) aveți. Rezultatele dumneavoastră vor primi un scor de fibroză care se bazează pe cantitatea de rigiditate din ficat și pe cauză:

• F0 până la F1 este normal, ceea ce înseamnă că aveți puțină sau deloc cicatrizare la nivelul ficatului
• F2 înseamnă că aveți cicatrizare moderată
• F3 înseamnă că aveți cicatrizare severă
• F4 înseamnă că aveți ciroză (cicatrizare foarte severă)

Rezultatele dumneavoastră arată, de asemenea, cât de multă acumulare de grăsime aveți în ficat. Măsurarea grăsimii din ficat se numește „scor CAP”. Aceasta vă spune procentul din ficat care este gras. Cantitatea de grăsime dintr-un ficat normal este de 5% sau mai puțin. Valorile mai mari înseamnă că aveți boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice (cunoscută și sub numele de boala ficatului gras), care poate cauza fibroză.

Dacă aveți fibroză ușoară până la severă și/sau boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice, starea dumneavoastră se poate ameliora dacă tratați cauza și faceți schimbări în stilul de viață, inclusiv dietă și exerciții fizice. Dacă aveți ciroză, tratarea cauzei poate împiedica agravarea cicatrizării ficatului. Tratamentul de succes poate ameliora lent o parte din cicatrizare.

Anumite afecțiuni pot afecta acuratețea unui test de elastografie. Acestea includ:

• Inflamația ficatului (umflarea) cauzată de o boală sau de consumul de alcool
• Tumori la nivelul ficatului
• Obezitatea
• Acumularea anormală de lichid în abdomen (burtă)

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Testul markerului tumoral alfa-fetoproteină (AFP)

Ce este testul markerului tumoral AFP (alfa-fetoproteină)?

Testul markerului tumoral AFP este o analiză de sânge care măsoară nivelul de AFP (alfa-fetoproteină) dintr-o probă de sânge. AFP este o proteină pe care ficatul o produce atunci când celulele sale cresc și se divid pentru a forma celule noi. Nivelurile de AFP sunt în mod normal ridicate la făt, dar după naștere scad foarte mult. Copiii sănătoși și adulții (cu excepția femeilor însărcinate) au foarte puțină AFP în sânge.

Dacă nu sunteți însărcinată, AFP este măsurată în principal ca marker tumoral. Markerii tumorali sunt substanțe produse de celulele canceroase sau de celulele normale ca răspuns la cancer. Nivelurile ridicate de AFP pot fi un semn de cancer la:

• Ficat (carcinom hepatocelular sau CHC).
• Ovare (tumori cu celule germinale).
• Testicule (tumori cu celule germinale nonseminomatoase).

Cu toate acestea, unele persoane care au cancer de ficat, ovarian sau testicular pot avea niveluri normale de AFP. Acest lucru se datorează faptului că nu toate tumorile produc niveluri ridicate ale acestui marker tumoral. Nivelurile ridicate de AFP pot fi cauzate și de afecțiuni necanceroase care afectează ficatul, cum ar fi:

• Ciroza (cicatrizarea ficatului).
• Infecții cronice cu hepatită B sau hepatită C.
• Boli de ficat.

Deoarece nivelurile ridicate de AFP nu înseamnă întotdeauna cancer, medicii nu folosesc singure rezultatele unui test AFP pentru a depista sau diagnostica cancerul.

Alte denumiri: AFP totală, procent alfa-fetoproteină-L3

Pentru ce se utilizează?

Deși un test al markerului tumoral AFP nu poate fi folosit singur pentru a depista sau diagnostica cancerul, el poate fi utilizat împreună cu alte teste de markeri tumorali și investigații imagistice, cum ar fi:

• Ecografia, o investigație care utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale organelor, țesuturilor și altor structuri din corpul dumneavoastră.
• Tomografia computerizată (CT), o investigație care utilizează echipamente speciale cu raze X pentru a crea imagini transversale ale corpului dumneavoastră.
• Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), o investigație care utilizează un magnet mare și unde radio pentru a examina organele și structurile din interiorul corpului dumneavoastră.
• Testul PIVKA-II, care măsoară cantitatea unei proteine din sânge care poate crește atunci când ficatul nu funcționează corect. Nivelurile ridicate pot indica faptul că ficatul are dificultăți în producerea factorilor normali de coagulare. Medicii pot folosi acest test împreună cu testul AFP pentru a ajuta la depistarea cancerului hepatic (CHC).
• Testul AFP-L3%, care măsoară cantitatea unui tip specific de AFP numit L3. Acest test compară cantitatea de L3 cu cantitatea totală de AFP din sângele dumneavoastră. Dacă proporția de L3 crește, poate indica un risc ridicat de a dezvolta CHC. Medicii folosesc adesea acest test pentru a verifica riscul de cancer hepatic la persoanele cu boli cronice de ficat.

Un test al markerului tumoral AFP poate fi, de asemenea, utilizat pentru:

• Monitorizarea anumitor tipuri de cancer și a tratamentului acestora. Nivelurile AFP cresc adesea pe măsură ce tumorile cresc și scad pe măsură ce acestea se micșorează. Medicul dumneavoastră vă poate testa periodic în timpul tratamentului pentru a verifica cât de bine funcționează.
• Stabilirea unui prognostic (estimarea evoluției cancerului în timp). Nivelurile AFP îl pot ajuta pe medicul dumneavoastră să înțeleagă cât de avansat este cancerul, cât de repede ar putea crește și cât de probabil este să răspundă la tratament.
• Verificarea reapariției cancerului după tratament. Nivelurile AFP cresc uneori înainte de apariția simptomelor, astfel încât medicul dumneavoastră poate folosi acest test pentru a verifica dacă a reapărut cancerul.
• Monitorizarea bolilor cronice de ficat. La persoanele cu ciroză sau hepatită cronică B sau C, testarea AFP poate fi utilizată împreună cu o ecografie hepatică la fiecare șase luni pentru a ajuta la depistarea precoce a cancerului hepatic.

De ce am nevoie de un test al markerului tumoral AFP?

Este posibil să aveți nevoie de un test al markerului tumoral AFP dacă:

• Ați fost diagnosticat(ă) cu cancer de ficat, ovarian sau testicular.
• Urmați un tratament pentru un cancer care determină niveluri ridicate de AFP. Măsurarea nivelurilor de AFP poate arăta cât de bine funcționează tratamentul dumneavoastră.
• Ați finalizat tratamentul pentru un cancer care v-a crescut nivelul de AFP. Este posibil să aveți nevoie de un test al markerului tumoral AFP din când în când pentru a verifica dacă boala canceroasă revine.

Dacă aveți hepatită cronică sau ciroză, aveți un risc mai mare de a dezvolta cancer de ficat. Un nivel foarte ridicat de AFP sau o creștere bruscă poate fi un semn precoce de cancer de ficat. Din acest motiv, unii medici pot utiliza în continuare un test al markerului tumoral AFP împreună cu alte analize de sânge și investigații imagistice pentru a depista cancerul de ficat.

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda, de asemenea, acest test dacă aveți simptome ale cancerului de ficat sau ale tumorilor cu celule germinale, cum ar fi durere sau umflare abdominală (în burtă), icter (îngălbenirea pielii și a ochilor) sau un nodul ori o umflare la nivelul testiculelor.

Ce se întâmplă în timpul testului markerului tumoral AFP?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau un flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testul markerului tumoral AFP.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă nu ați fost diagnosticat(ă) cu cancer, rezultatele testului care arată:

• Niveluri ridicate de AFP pot fi un semn de cancer la ficat, ovare sau testicule. Totuși, nivelurile ridicate pot fi și un semn de leziuni hepatice și boli de ficat care nu sunt cancer. Mai rar, nivelurile ridicate de AFP pot fi un semn al altor tipuri de cancer, inclusiv limfom sau cancer pulmonar. Medicul dumneavoastră va folosi istoricul medical și alte rezultate ale testelor pentru a stabili un diagnostic.
• Niveluri normale de AFP înseamnă că este mai puțin probabil să aveți un cancer care determină niveluri ridicate de AFP. Dar un rezultat normal al testului nu exclude cancerul, deoarece unele persoane cu aceste tipuri de cancer au niveluri normale de AFP.

Dacă urmați tratament pentru un cancer care v-a crescut nivelurile de AFP, este posibil să fiți testat(ă) de mai multe ori în timpul tratamentului. Medicul dumneavoastră va analiza toate rezultatele testelor AFP pentru a vedea cum s-au modificat nivelurile în timp. Dacă rezultatele arată:

• Nivelurile de AFP sunt în creștere, poate însemna că tratamentul nu funcționează.
• Nivelurile de AFP sunt în scădere, poate însemna că tratamentul funcționează.
• Nivelurile de AFP au rămas la fel, poate însemna că boala este stabilă și nu s-a ameliorat sau agravat.

Dacă ați terminat tratamentul pentru cancer care a cauzat niveluri ridicate de AFP și rezultatele testului sunt:

• Anormale, poate însemna că mai aveți cancer în organism.
• Mai ridicate acum decât la scurt timp după tratament, poate însemna că cancerul crește din nou.

Dacă aveți o boală de ficat de lungă durată care nu este cancer, este posibil să aveți nevoie de alte teste pentru a verifica dacă există cancer la ficat, dacă rezultatele testului arată o creștere bruscă a AFP sau dacă nivelul este foarte ridicat.

Rugați medicul dumneavoastră să vă explice ce înseamnă rezultatele testului pentru sănătatea dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul markerului tumoral AFP?

Este posibil să fi auzit de un alt tip de test AFP care se folosește în timpul sarcinii. Acest test măsoară nivelurile totale de AFP din sânge, dar nu este un test de marker tumoral pentru cancer. Este folosit pentru a verifica riscul anumitor malformații congenitale la făt.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.