Boli ale valvelor cardiace
Actualizat: · Cod ICD-10: I05-I08, I34-I37
Despre boală
Boala valvelor cardiace apare atunci când una dintre valvele inimii dumneavoastră:
- nu se deschide complet (numită stenoză)
- nu se închide complet (numită prolaps) și poate prezenta scurgeri (numită regurgitare)
Aceasta înseamnă că inima dumneavoastră trebuie să lucreze mai mult pentru a pompa sângele în corp.
Poate afecta oricare dintre cele 4 valve ale inimii, dar cel mai frecvent apare la valvele aortică sau mitrală, pe partea stângă a inimii.
Mai rar, poate afecta valvele tricuspidă sau pulmonară, pe partea dreaptă a inimii.
Simptome
Simptomele bolilor valvelor cardiace pot include:
- senzație de sufocare
- senzație de oboseală sau slăbiciune
- amețeală
- palpitații, când simțiți brusc că inima vă bate neregulat sau mai repede decât de obicei
- glezne și picioare umflate
- durere în piept sau disconfort
Unele persoane nu au niciun simptom. Uneori, boala este descoperită întâmplător, când medicul aude un sunet neobișnuit (un suflu cardiac) în timp ce vă ascultă pieptul.
Cauze și factori de risc
Bolile valvelor cardiace pot fi cauzate de:
- boli cardiace congenitale, cu care vă nașteți
- modificări ale inimii pe măsură ce înaintați în vârstă, în special dacă fumați sau aveți tensiune arterială ridicată sau colesterol ridicat
- afecțiuni care vă afectează inima, cum ar fi febra reumatică, cardiomiopatia sau endocardita
- leziuni cauzate de un infarct miocardic
Diagnostic și analize
Dacă aveți simptome de boală valvulară cardiacă, medicul de familie vă va asculta inima.
Acesta poate recomanda analize sau vă poate trimite la un specialist în boli de inimă (cardiolog).
Analizele pe care le puteți face includ:
- o ecografie a inimii (ecocardiogramă)
- o radiografie toracică
- o electrocardiogramă (ECG), în cadrul căreia se pun senzori pe piept pentru a vă verifica inima
Analize și investigații
Electrocardiograma (EKG) · Radiografia · Ecocardiografia
Electrocardiograma (ECG)
De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)
De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:
- infarct miocardic
- boală coronariană
- probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)
De asemenea, vi se poate efectua un ECG:
- dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
- înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora
Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:
- purtați o bluză ușor de scos și de pus
- nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
- nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)
Unii oameni pot avea nevoie, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.
Informații:Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, o altă asistentă sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)
Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.
Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:
- în repaus
- pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
- în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)
Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.
Cum se efectuează un ECG de repaus
- Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
- Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.
Cum se efectuează un ECG portabil
- Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
- Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
- De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
- Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.
Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.
Cum se efectuează un ECG de efort
Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.
- Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
- Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
- Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
- Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
- La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.
Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)
Este posibil să primiți rezultatele ECG (electrocardiogramei) în aceeași zi, dar poate dura câteva săptămâni, în funcție de tipul de ECG efectuat.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.
Dacă nu ați primit nicio informare după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Radiografie
De ce se face o radiografie
O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:
- oasele
- dinții
- plămânii
- sistemul digestiv
O radiografie poate fi folosită pentru a:
- verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
- verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
- afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
- verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri
Tipuri de radiografii
Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.
| Tipul | De ce se efectuează |
|---|---|
|
Radiografie standard |
Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii |
|
Angiografie |
Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar |
|
Densitometrie osoasă (scanare DEXA) |
Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor |
|
Tomografie computerizată (CT) |
Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament |
|
Urogramă intravenoasă |
Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii |
|
Tranzit baritat esofagian |
Folosită pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar |
|
Clismă cu bariu |
Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar |
Pregătirea pentru o radiografie
Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
- nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
- luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun
Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei radiografii
Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.
Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).
Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.
Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:
- Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va muta în spatele unui ecran sau va părăsi încăperea.
- Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
- Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie
De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.
Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.
Obținerea rezultatelor radiografiei
Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.
Acest lucru poate fi:
- în aceeași zi în care o faceți
- la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)
Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.
Posibile complicații ale radiografiilor
Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.
Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul folosit în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.
Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.
Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.
Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Ecocardiogramă
De ce se face o ecocardiogramă
De obicei, vi se va face o ecocardiogramă fie pentru a:
- verifica dacă simptomele dumneavoastră ar putea fi cauzate de o afecțiune cardiacă
- verifica cât de bine funcționează inima dumneavoastră dacă aveți o problemă cardiacă sau ați avut probleme cardiace în trecut
De exemplu, poate fi făcută pentru a vă verifica inima după un infarct miocardic sau pentru a diagnostica afecțiuni precum insuficiența cardiacă, boala valvulară cardiacă sau boala cardiacă congenitală.
Pregătirea pentru o ecocardiogramă
În ziua ecocardiogramei, de regulă puteți mânca și bea ca de obicei.
Dar dacă aveți nevoie de o scanare mai detaliată, în care un tub subțire este introdus în gură, vi se poate cere să nu mai mâncați și să nu mai beți înainte de scanare. Veți fi informat(ă) dacă acest lucru este valabil în cazul dumneavoastră.
Informații:Spuneți persoanei care efectuează ecocardiograma dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută, o asistentă sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei ecocardiografii
O ecocardiografie se face de obicei în spital, de către un medic.
Investigarea funcționează prin utilizarea undelor sonore (ultrasunete) pentru a crea o imagine a inimii dumneavoastră, similar cu o ecografie folosită în timpul sarcinii.
Cel mai frecvent tip de ecocardiografie se numește ecocardiografie transtoracică (ETT).
Pentru acest tip de ecocardiografie:
- Vi se va cere să vă dezbrăcați de hainele de pe jumătatea superioară a corpului și vi se va da un halat pe care să îl purtați.
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe patul de examinare și vi se vor aplica plasturi adezivi pe piept pentru a vă monitoriza ritmul cardiac.
- Uneori vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid (agent de contrast) într-o venă din braț. Acest lucru ajută la evidențierea mai clară a inimii și a vaselor de sânge pe imagine.
- Medicul va aplica apoi un gel care ajută la o mai bună funcționare a investigării. Acesta poate fi aplicat pe pieptul dumneavoastră sau pe dispozitivul cu ultrasunete.
- Medicul va deplasa apoi încet dispozitivul cu ultrasunete peste pieptul dumneavoastră. Aparatul emite un zgomot puternic de șuierat în timp ce funcționează, iar investigarea durează aproximativ 30 până la 40 de minute.
Alte tipuri de ecocardiografie
Există și alte tipuri de ecocardiografie care sunt uneori folosite:
- ecocardiografie de efort sau de stres – similară cu ecocardiografia transtoracică, dar vi se cere să folosiți o bandă de alergare sau o bicicletă ergometrică (sau vi se administrează un medicament care are un efect similar cu efortul fizic asupra inimii) și apoi se face o altă investigare pentru a verifica cum funcționează inima dumneavoastră
- ecocardiografie transesofagiană (ETE) – în care un tub subțire care conține un mic dispozitiv cu ultrasunete este introdus prin gură și coborât în esofag (tubul digestiv) pentru a crea o imagine mai detaliată a inimii dumneavoastră
O ETE nu este dureroasă, dar unele persoane o pot considera inconfortabilă.
Partea din spate a gâtului dumneavoastră va fi amorțită cu un spray anestezic.
Puteți cere, de asemenea, să vi se administreze un medicament sedativ înainte de investigare.
Aceasta înseamnă că nu veți dormi, dar veți fi foarte somnoros(oasă), cu o conștientizare redusă a ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră.
După o ecocardiografie
Dacă vi s-a injectat lichid pentru investigare (agent de contrast), vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Dacă vi s-a administrat un sedativ pentru a vă face somnoros(oasă) în timpul investigării, veți fi dus(ă) într-o cameră de recuperare pentru a vă reveni. Cineva va trebui să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau cu taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Dacă ați avut o ecocardiografie transesofagiană, atunci gâtul dumneavoastră poate fi iritat, dar acest lucru ar trebui să treacă în 1 până la 2 zile.
Obținerea rezultatelor ecocardiogramei
Uneori, medicul dumneavoastră vă poate vorbi despre rezultatele ecocardiogramei în aceeași zi în care faceți investigația.
De obicei, vi se va programa o altă consultație după ecocardiografie pentru a discuta în detaliu rezultatele cu medicul dumneavoastră.
Acesta vă va explica ce a evidențiat investigația și dacă ați putea avea nevoie de alte analize sau tratamente. Puneți întrebări dacă nu sunteți sigur(ă) de ceva din ceea ce vi s-a spus.
Dacă nu ați primit nicio informație despre rezultate după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis la ecocardiografie.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Dacă aveți o boală ușoară a valvelor cardiace și nu aveți niciun simptom, este posibil să nu aveți nevoie de tratament. De obicei, veți face controale regulate pentru a vedea dacă starea dumneavoastră se agravează.
Dacă aveți simptome sau o boală severă a valvelor cardiace, este posibil să aveți nevoie de medicamente pentru a:
- scădea tensiunea arterială și a vă proteja inima (inhibitori ECA)
- reduce acumularea de lichid în corp și plămâni (diuretice)
- încetini ritmul cardiac (cum ar fi beta-blocantele)
- reduce riscul formării cheagurilor de sânge (anticoagulante)
Dacă aveți o boală severă a valvelor cardiace, de obicei veți avea nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a:
- repara valva cardiacă, dacă nu este grav deteriorată
- înlocui valva cardiacă cu o valvă artificială sau una realizată din țesut uman sau animal, dacă nu poate fi reparată
Complicații
Bolile valvelor cardiace afectează oamenii în mod diferit. Este frecvent să aveți o formă ușoară de boală a valvelor cardiace care nu provoacă nicio problemă, dar pentru unele persoane poate duce la probleme grave de sănătate.
Echipa medicală vă va spune la ce să vă așteptați. De asemenea, vă va sfătui cu privire la orice schimbări pe care trebuie să le faceți. Acestea pot include schimbări ale stilului de viață pentru a fi mai sănătos și evitarea efortului fizic intens.
Posibilele complicații ale bolilor valvelor cardiace includ:
- insuficiență cardiacă, când inima nu poate pompa sângele în mod corespunzător
- fibrilație atrială, când inima bate neregulat și mai repede decât în mod normal
- un accident vascular cerebral
- endocardită, o afecțiune gravă în care inima se infectează
Boala valvelor cardiace în sarcină
Este important să cereți sfatul unui specialist în boli de inimă dacă sunteți însărcinată sau doriți să rămâneți însărcinată. Sarcina poate agrava simptomele bolii valvelor cardiace.
De obicei, puteți avea o sarcină fără probleme, dar este posibil să aveți nevoie de monitorizare și tratament suplimentar.
Când să mergeți la medic
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:
- simțiți în mod regulat senzația de respirație scurtă
- vă simțiți obosit(ă), slăbit(ă) sau amețit(ă) când desfășurați activități obișnuite
- aveți palpitații care revin frecvent, durează mai mult de câteva minute sau se agravează
- aveți gleznele sau picioarele umflate
- aveți dureri în piept care apar și dispar
Aceste simptome pot fi cauzate de multe afecțiuni diferite. Prezența lor nu înseamnă neapărat că aveți o boală a valvelor cardiace. Dar este important să fie evaluate de medicul de familie.
Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
- vă este greu să respirați – vă sufocați, respirați cu dificultate și nu puteți vorbi
- aveți dureri bruște în piept care se extind spre brațe, spate, gât sau maxilar sau care durează mai mult de 15 minute
- aveți dureri în piept cu dificultăți de respirație sau palpitații
Nu conduceți dumneavoastră până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.
Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.