Boala Hirschsprung
Actualizat: · Cod ICD-10: Q43.1
Simptome
Simptomele bolii Hirschsprung sunt de obicei vizibile la scurt timp după nașterea copilului, deși uneori nu devin evidente până când copilul este mai mare.
Semnele afecțiunii la un sugar includ:
- absența eliminării meconiului în decurs de 48 de ore – scaunul închis la culoare, asemănător cu gudronul, pe care bebelușii sănătoși îl elimină la scurt timp după naștere (deși unii bebeluși diagnosticați ulterior cu boala Hirschsprung elimină meconiu)
- abdomen umflat
- vărsături cu lichid verde sau galben-verzui (bilă)
Semnele la sugarii mai mari și la copii includ:
- abdomen umflat
- vărsături sau dureri de burtă
- constipație persistentă care nu se ameliorează cu tratamentele obișnuite
- alimentație deficitară sau creștere insuficientă în greutate
Cauze și factori de risc
Mușchii intestinului sunt controlați de celule nervoase numite celule ganglionare.
În boala Hirschsprung, celulele ganglionare lipsesc dintr-o porțiune de la capătul intestinului, extinzându-se în sus de la anus (orificiul din partea de jos prin care trece scaunul).
Din anumite motive, celulele nu s-au dezvoltat în acea zonă în timp ce copilul creștea în uter.
Nu este clar de ce se întâmplă acest lucru, dar nu se consideră că ar fi cauzat de ceva ce mama a făcut în timpul sarcinii.
Un număr de gene sunt asociate cu boala Hirschsprung și uneori aceasta apare la mai mulți membri ai familiei.
Dacă ați mai avut un copil cu această afecțiune, este mai probabil să aveți un alt copil cu ea.
Această afecțiune face uneori parte dintr-o boală genetică mai largă, cum ar fi sindromul Down, dar în majoritatea cazurilor nu este așa.
Diagnostic și analize
De obicei, abdomenul copilului dumneavoastră va fi examinat și, uneori, poate fi efectuat un tușeu rectal.
Aceasta presupune ca un medic sau o asistentă să introducă un deget în anus și în rect pentru a palpa eventuale anomalii.
Dacă se suspectează boala Hirschsprung, poate fi efectuată o radiografie pentru a evidenția un blocaj și o dilatare a intestinului.
Diagnosticul poate fi confirmat printr-o biopsie rectală, care implică introducerea unui instrument mic prin anusul copilului pentru a preleva o mostră minusculă din porțiunea afectată a intestinului.
Aceasta este apoi examinată la microscop pentru a vedea dacă celulele nervoase lipsesc.
Analize și investigații
Radiografia · Biopsia · Laparoscopie (chirurgie laparoscopică) · Examinare rectală
Radiografie
De ce se face o radiografie
O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:
- oasele
- dinții
- plămânii
- sistemul digestiv
O radiografie poate fi folosită pentru a:
- verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
- verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
- afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
- verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri
Tipuri de radiografii
Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.
| Tipul | De ce se efectuează |
|---|---|
|
Radiografie standard |
Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii |
|
Angiografie |
Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar |
|
Densitometrie osoasă (scanare DEXA) |
Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor |
|
Tomografie computerizată (CT) |
Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament |
|
Urogramă intravenoasă |
Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii |
|
Tranzit baritat esofagian |
Folosită pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar |
|
Clismă cu bariu |
Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar |
Pregătirea pentru o radiografie
Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
- nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
- luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun
Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.
Ce se întâmplă în timpul unei radiografii
Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.
În spital, radiografiile sunt efectuate de asistentul de radiologie.
În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).
Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.
Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:
- Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
- Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
- Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
- Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie
De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.
Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.
Obținerea rezultatelor radiografiei
Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.
Acest lucru poate fi:
- în aceeași zi în care o faceți
- la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)
Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.
Posibile complicații ale radiografiilor
Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.
Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul folosit în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.
Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.
Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.
Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Biopsie
De ce se face o biopsie
Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.
O biopsie poate fi folosită:
- pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
- ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
- pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată
De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.
Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.
Pregătirea pentru biopsie
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.
Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.
Cum se efectuează o biopsie
O biopsie se face de obicei în spital.
Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.
De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.
O biopsie poate fi efectuată prin:
- îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
- folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
- folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)
Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.
După biopsie
De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.
Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.
Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.
Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.
Posibile complicații ale unei biopsii
Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.
Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.
Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.
Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.
În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.
Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
- aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
- aveți febră (temperatură ridicată)
- sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
- zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră
Obținerea rezultatelor biopsiei
După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.
Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie. Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați echipa medicală sau cabinetul medicului de familie.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.
Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)
De ce se face o laparoscopie
O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.
Laparoscopia este folosită pentru diagnosticarea unor afecțiuni, dar și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:
- îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
- repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
- îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
- tratarea unei sarcini extrauterine
- îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
- chirurgia de scădere în greutate
Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.
Pregătirea pentru o laparoscopie
Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.
În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:
- să nu mâncați sau să nu beți
- să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
- să renunțați la fumat
Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.
Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii
Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.
Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.
- Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
- Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
- Un tub subțire și flexibil cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
- Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
- Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe, iar deasupra se aplică un pansament.
După operație
Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.
După operație, este posibil să:
- aveți greață sau vărsături
- vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
- aveți dureri în gât
- aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
- aveți dureri de umăr
- aveți vânătăi în jurul rănilor
Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.
Recuperarea după o laparoscopie
Durata recuperării după o laparoscopie variază.
De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.
Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.
Ce să faceți
-
luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea
-
asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă
-
purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat
-
mișcați-vă cât de mult puteți
-
faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți
-
mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor
Ce să nu faceți
-
nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat
-
nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie
-
nu consumați alcool timp de 48 de ore
-
nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca
Posibile complicații ale laparoscopiei
Laparoscopia este o procedură frecventă.
Complicațiile sunt rare, dar pot include:
- necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
- o hernie
- leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
- leziuni ale unui vas de sânge
- o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
- cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară
Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
Ați avut recent o laparoscopie și:
- aveți bătăi foarte rapide ale inimii
Examinare rectală
De ce se face un tușeu rectal
Este posibil să aveți nevoie de un tușeu rectal pentru a:
- ajuta la identificarea cauzei unor simptome precum sângerare din zona anală, durere, constipație sau probleme la urinare
- verifica afecțiuni care afectează zona anală, cum ar fi hemoroizii
- verifica prezența unor umflături sau tumefacții la nivelul anusului sau rectului, care ar putea fi semnul unor afecțiuni, cum ar fi cancerul
- verifica starea de sănătate a prostatei (o glandă mică situată sub vezica urinară la bărbați)
Ce se întâmplă în timpul unui tușeu rectal
Tușeul rectal poate fi efectuat la cabinetul medicului de familie, în spital sau într-o clinică.
Durează doar câteva minute. Poate fi inconfortabil, dar de obicei nu este dureros.
Puteți solicita un medic sau o asistentă de sex masculin sau feminin, dacă este disponibil(ă). Puteți avea alături un prieten, un membru al familiei sau un alt membru al personalului, dacă doriți.
Principalii pași sunt:
- Vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos, în spatele unui paravan.
- De obicei, vi se va cere să vă întindeți pe partea stângă, cu genunchii aduși spre piept. Uneori, medicul sau asistenta vă va cere să adoptați o altă poziție care vă este confortabilă.
- Medicul sau asistenta vă va îndepărta fesele și va verifica exteriorul anusului.
- Va introduce ușor un deget în anus. Va purta mănuși și va aplica un gel lubrifiant pe deget.
- Vi se poate cere să strângeți mușchiul din jurul anusului pentru a verifica cât de bine funcționează.
- Va palpa cu atenție interiorul anusului și al rectului.
Vă puteți simți jenat(ă) sau anxios/anxioasă, dar medicul sau asistenta este obișnuit(ă) să efectueze tușee rectale și va încerca să vă ajute să vă simțiți mai relaxat(ă).
Obținerea rezultatelor examenului rectal
După un examen rectal, medicul sau asistenta vă vor spune imediat dacă au găsit ceva și ce ar putea însemna acest lucru.
Este posibil să fie nevoie să vă trimită pentru mai multe analize.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Toți copiii cu boala Hirschsprung vor avea nevoie de intervenție chirurgicală.
În timp ce așteaptă operația, este posibil să fie nevoie să:
- întrerupă alimentația cu lapte și să primească în schimb fluide direct într-o venă
- aibă un tub introdus prin nas până în stomac pentru a drena lichidul și aerul care se acumulează acolo
- facă spălături intestinale regulate, în cadrul cărora un tub subțire este introdus în anus și se folosește apă caldă cu sare pentru a înmuia și elimina scaunele blocate
- ia antibiotice dacă au enterocolită
Copilul dumneavoastră poate avea nevoie să rămână în spital în această perioadă sau este posibil să îl puteți îngriji acasă. Medicul dumneavoastră vă va sfătui în acest sens.
Intervenția chirurgicală
Cei mai mulți copii vor fi supuși operației de tip pull-through, în cadrul căreia segmentul afectat al intestinului este îndepărtat, iar segmentele sănătoase rămase sunt unite.
Dacă copilul dumneavoastră nu este suficient de bine pentru a suporta această procedură (de exemplu, pentru că are enterocolită sau o obstrucție severă) sau dacă a depășit perioada de nou-născut, operația poate fi efectuată în 2 etape.
În prima etapă, chirurgul va devia intestinul printr-o deschidere temporară (stomă) creată în burtă. Această procedură se numește formarea unei colostomii.
Scaunele vor trece direct prin stomă într-o pungă atașată de corpul copilului, până când acesta este suficient de bine pentru a doua etapă, în care se îndepărtează segmentul afectat al intestinului, se închide deschiderea și se unesc segmentele sănătoase de intestin.
Aceste proceduri pot fi efectuate fie prin:
- chirurgie laparoscopică (minim invazivă) – aceasta implică introducerea instrumentelor chirurgicale prin incizii foarte mici
- chirurgie deschisă – în cadrul căreia se face o incizie mai mare în burta copilului
Discutați cu chirurgul dumneavoastră despre cea mai bună opțiune pentru copilul dumneavoastră.
Riscurile intervenției chirurgicale
Nicio intervenție chirurgicală nu este lipsită de riscuri. Există o probabilitate mică de:
- sângerare în timpul sau după operație
- infectarea intestinului (enterocolită)
- scurgerea conținutului intestinal în organism, ceea ce ar putea duce la o infecție gravă (peritonită) dacă nu este tratată rapid
- îngustarea sau blocarea din nou a intestinului, necesitând o altă intervenție chirurgicală
Recuperarea după intervenția chirurgicală
Copilul dumneavoastră va trebui probabil să rămână în spital câteva zile după operație.
I se vor administra medicamente pentru calmarea durerii, pentru confort, și fluide intravenoase până când va putea consuma alimente și lichide pe gură.
Nu este necesară o dietă specială odată ce ajungeți acasă, dar este important ca micuțul să bea multe lichide în timpul recuperării.
Copilul dumneavoastră ar trebui să se recupereze bine, iar intestinele sale ar trebui să funcționeze normal dacă a suferit operația de tip pull-through sau ambele etape ale operației în 2 etape.
La început, probabil că va avea zona anală iritată atunci când are scaun. Poate fi util să:
- lăsați zona anală descoperită, în contact cu aerul, ori de câte ori este posibil
- folosiți apă călduță și săpun delicat pentru a curăța ușor zona anală
- folosiți cremă pentru iritația de scutec după fiecare schimbare
Sunați la 112 sau mergeți la cea mai apropiată unitate de urgențe dacă copilul dumneavoastră dezvoltă probleme precum burtă umflată, dureri abdominale noi, febră sau diaree cu miros urât.
Viața cu boala
Majoritatea copiilor pot avea scaun normal și o funcționare normală a intestinului după intervenția chirurgicală, deși ar putea avea nevoie de ceva mai mult timp pentru a învăța să folosească toaleta.
Unii pot avea constipație persistentă și trebuie să urmeze o dietă bogată în fibre și să ia laxative. Medicul dumneavoastră vă va oferi recomandări cu privire la acest tratament.
Unii copii au probleme în a-și controla tranzitul intestinal (incontinență fecală), care pot dura până în adolescență și pot fi foarte supărătoare.
Discutați cu medicul de familie dacă aceasta este o problemă.
Există o mică posibilitate ca micuțul dumneavoastră să aibă nevoie de o stomă permanentă.
Când să mergeți la medic
Mergeți la medic dacă bebelușul sau copilul dumneavoastră are simptome ale bolii Hirschsprung.
Boala Hirschsprung poate fi gravă dacă nu este tratată, de aceea este important să cereți ajutor cât mai curând posibil.
Dacă medicul suspectează această afecțiune, vă va trimite la spital pentru analize care să confirme diagnosticul.
Sunați la 112 sau mergeți la cea mai apropiată unitate de urgențe dacă copilul dumneavoastră are simptome ale bolii Hirschsprung, precum și:
- febră de 38°C sau mai mare
- diaree apoasă, cu miros urât sau cu sânge
Acestea ar putea fi semnele unei infecții intestinale (enterocolită), care poate fi gravă și poate duce la sepsis.
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).