Boala fabricată sau indusă

Rapoartele anterioare de cazuri de boală fabricată sau indusă au descoperit dovezi ale părinților sau îngrijitorilor care:

• exagerează, distorsionează sau mint cu privire la simptomele, istoricul medical, testele sau diagnosticele copilului lor
• falsifică documente
• contaminează sau manipulează deliberat testele clinice pentru a falsifica dovezi de boală, de exemplu, adăugând sânge sau zahăr în probele de urină
• își otrăvesc copilul cu medicamente nepotrivite și fără prescripție medicală
• infectează rănile copilului sau îi injectează copilului murdărie sau scaun
• induc inconștiența prin sufocarea copilului
• nu tratează sau tratează greșit afecțiuni reale, astfel încât acestea se agravează
• nu îi dau copilului hrană suficientă, ceea ce duce la faptul că copilul nu se dezvoltă fizic și mental în ritmul așteptat

Boala fabricată sau indusă acoperă o gamă largă de simptome și comportamente care implică părinți sau îngrijitori care solicită asistență medicală pentru un copil. Aceasta variază de la exagerarea sau inventarea simptomelor, până la îmbolnăvirea deliberată a copilului.

Comportamentele din boala fabricată sau indusă pot include un părinte sau îngrijitor care:

• convinge profesioniștii din domeniul sănătății că copilul lor este bolnav atunci când acesta este sănătos
• exagerează sau minte cu privire la simptomele copilului lor
• manipulează rezultatele testelor pentru a sugera că copilul este bolnav, de exemplu, adăugând glucoză în probele de urină pentru a sugera că copilul are diabet
• induce în mod deliberat simptome de boală, de exemplu, otrăvindu-și copilul cu medicamente inutile sau alte substanțe

Cazurile în care părintele sau îngrijitorul raportează în mod eronat simptome sunt mult mai frecvente decât cazurile în care aceștia induc boala copilului.

Un clinician poate suspecta boala fabricată sau indusă dacă, după efectuarea examinărilor și testelor, nu pare să existe nicio explicație pentru simptomele copilului.

Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să fie atenți și la unul sau mai multe dintre următoarele semne de avertizare:

• simptomele apar doar când părintele sau îngrijitorul este prezent
• singura persoană care susține că observă simptomele este părintele sau îngrijitorul
• părintele sau îngrijitorul nu permite profesioniștilor din domeniul sănătății să vadă copilul singur
• părintele sau îngrijitorul vorbește în locul copilului, sau copilul se referă la părinte sau îngrijitor în loc să vorbească el însuși
• copilul are un răspuns inexplicabil de slab la medicamente sau alte tratamente
• dacă o anumită problemă de sănătate se rezolvă, părintele sau îngrijitorul poate începe apoi să raporteze un nou set de simptome
• simptomele presupuse ale copilului nu par plauzibile – de exemplu, un copil care ar fi pierdut mult sânge, dar nu se simte rău
• părintele sau îngrijitorul are un istoric de schimbare frecventă a medicilor de familie sau de vizitare a diferitelor spitale pentru tratament, în special dacă opiniile lor despre tratamentul copilului sunt contestate de personalul medical
• activitățile zilnice ale copilului sunt limitate mult peste ceea ce v-ați aștepta în mod normal pentru o anumită afecțiune – de exemplu, nu merge niciodată la școală sau trebuie să poarte orteze la picioare chiar dacă poate merge corect
• părintele sau îngrijitorul nu acceptă reasigurarea sau tratamentul recomandat și insistă asupra investigațiilor continue sau a unor noi tratamente
• părintele sau îngrijitorul încurajează personalul medical să efectueze teste și proceduri adesea dureroase asupra copilului (teste pe care majoritatea părinților le-ar accepta doar dacă ar fi convinși că sunt absolut necesare)

Unii părinți au o tulburare cu simptome somatice sau o tulburare somatoformă.

Aceasta înseamnă că resimt în mod real durere sau alte simptome, dar acestea sunt legate de dificultăți emoționale subiacente, nu de afecțiuni fizice.

Motivele pentru care apare boala fabricată sau indusă nu sunt pe deplin înțelese.

Părintele sau îngrijitorul are nevoia ca propriul copil să fie tratat ca și cum ar fi bolnav sau ca fiind mai bolnav decât este în realitate. Comportamentul lor are scopul de a convinge medicii că copilul este bolnav.

Acest lucru se poate întâmpla deoarece părintele sau îngrijitorul obține un beneficiu, cum ar fi atenție, sprijin sau apropiere față de copil. Sau poate fi din cauză că are anxietate sau convingeri incorecte despre sănătatea copilului și are nevoie ca aceste convingeri să fie confirmate și puse în aplicare.

Părintele sau îngrijitorul nu este întotdeauna pe deplin conștient de motivele propriului comportament.

Unii părinți sau îngrijitori implicați în boala fabricată sau indusă au așa-numitele „tulburări somatoforme”, în care experimentează simptome fizice multiple și recurente. O parte dintre acești părinți sau îngrijitori au, de asemenea, sindromul Münchhausen.

Au existat, de asemenea, mai multe cazuri raportate în care boala a fost fabricată sau indusă din motive financiare.

Boala fabricată sau indusă este o problemă de protecție a copilului și nu poate fi gestionată doar de sistemul medical.

Profesioniștii din domeniul medical care suspectează că are loc un caz de boală fabricată sau indusă trebuie să colaboreze cu serviciile sociale și cu poliția și să urmeze procedurile locale de protecție a copilului.

Dacă slujba dumneavoastră implică lucrul cu copiii, de exemplu dacă sunteți educator la creșă sau profesor, anunțați serviciile sociale pentru protecția copilului sau poliția.

Dacă suspectați că o persoană pe care o cunoașteți ar putea fabrica sau induce boala copilului său, nu o confruntați direct. Este puțin probabil ca persoana să recunoască fapta și i-ați putea oferi ocazia să distrugă orice dovadă a abuzului.

Cercetările au arătat că unii părinți și îngrijitori despre care se știe că au fabricat sau indus boala copilului lor au fost victime ale abuzului fizic și sexual în propria copilărie.

Dar majoritatea persoanelor care au fost abuzate în copilărie nu ajung să își abuzeze propriii copii.

Unul sau ambii părinți pot avea un istoric de auto-vătămare sau de consum abuziv de droguri sau alcool.

Unele studii de caz au arătat, de asemenea, că mama poate să fi trecut prin decesul unui alt copil sau printr-o sarcină dificilă.

O proporție ridicată a părinților și îngrijitorilor implicați în boala fabricată sau indusă au fost diagnosticați cu o tulburare de personalitate și, în special, cu o tulburare de personalitate borderline.

Tulburările de personalitate sunt un tip de problemă de sănătate mintală în care persoana are un tipar distorsionat de gânduri și convingeri despre sine și despre ceilalți. Aceste gânduri și convingeri distorsionate pot determina persoana să se comporte în moduri pe care majoritatea oamenilor le-ar considera tulburate și anormale.

Tulburarea de personalitate borderline se caracterizează prin instabilitate emoțională, gândire perturbată, comportament impulsiv și relații intense, dar instabile cu ceilalți. Este important de reținut că nu toate persoanele cu tulburare de personalitate borderline ajung să își abuzeze copiii.

Uneori, persoanele cu tulburări de personalitate găsesc satisfacție în comportamente sau situații pe care alți oameni le-ar considera extrem de stresante. Se consideră că unii părinți sau îngrijitori care fabrică sau induc boala copilului găsesc satisfacție în situația în care copilul lor se află sub îngrijire medicală.

Alți părinți sau îngrijitori implicați în boala fabricată sau indusă au raportat că simt resentimente față de copilul lor, deoarece acesta are o copilărie fericită, spre deosebire de a lor.

Unii părinți au o tulburare de anxietate care îi face să aibă temeri nefondate legate de sănătatea copilului lor.

Unii părinți au, de asemenea, anxietate legată de propria sănătate.

Ei pot fi motivați de îngrijorări reale pentru copil, dar, deoarece aceste îngrijorări sunt nefondate, comportamentul lor poate dăuna copilului.

Copilul

Prima prioritate este protejarea copilului, aflarea stării sale reale de sănătate și readucerea lui la o stare bună de sănătate. Profesioniștii din domeniul sănătății vor crea un plan de reabilitare medicală și educațională pentru copil.

Serviciile de protecție a copilului pot fi, de asemenea, implicate. Acestea pot scoate copilul din îngrijirea persoanei responsabile. Dacă copilul este în spital, părintele sau îngrijitorul ar putea fi scos din salon.

Copilul poate avea nevoie de ajutor pentru a reveni la un stil de viață normal, inclusiv pentru a se întoarce la școală. Copiii mai mici și bebelușii care nu înțeleg ce se întâmplă își revin adesea bine după ce abuzul încetează.

Copiii mai mari, în special cei care au fost abuzați timp de mai mulți ani, pot avea mai multe probleme. De exemplu, mulți copii afectați cred că sunt cu adevărat bolnavi. Ei au nevoie de ajutor și sprijin pentru a-și dezvolta o înțelegere mai realistă a stării lor de sănătate.

Este obișnuit ca copiii mai mari să se simtă loiali față de părintele sau îngrijitorul lor și să aibă un sentiment de vinovăție dacă acea persoană este scoasă din familie.

Părintele sau îngrijitorul

Odată ce copilul este în siguranță, poate fi posibilă tratarea problemelor psihologice subiacente ale părintelui sau îngrijitorului. Aceasta poate include o combinație de:

• psihoterapie intensivă
• terapie de familie

Scopul psihoterapiei este de a descoperi și rezolva problemele care au determinat persoana să fabrice sau să inducă boala copilului.

Terapia de familie urmărește să rezolve orice tensiuni din cadrul familiei, să îmbunătățească abilitățile parentale și să încerce să repare relația dintre părinte sau îngrijitor și copil.

Părinții sau îngrijitorii implicați în boala fabricată sau indusă sunt dificil de tratat, deoarece majoritatea nu își recunosc înșelăciunea și comportamentul abuziv. În unele cazuri, copilul este scos definitiv din îngrijirea lor.

Cele mai bune rezultate se obțin în cazurile în care părintele sau îngrijitorul:

• înțelege și recunoaște răul pe care l-a cauzat
• este capabil să comunice motivațiile și nevoile subiacente care l-au determinat să fabrice sau să provoace boala
• este capabil să colaboreze cu profesioniștii din domeniul sănătății și cu alți specialiști

Dacă un profesionist din domeniul sănătății observă semne de boală fabricată sau indusă, de obicei va trimite cazul către un medic pediatru.

Un medic pediatru cu experiență va examina dovezile medicale pentru a stabili dacă există o explicație clinică pentru simptomele copilului. De asemenea, poate solicita opinia altor specialiști și poate recomanda investigații suplimentare. Va analiza dacă este necesară internarea copilului în spital, astfel încât asistentele medicale să îl poată observa direct.

Dacă și medicul pediatru cu experiență suspectează boala fabricată sau indusă, va întocmi o evidență detaliată a tuturor informațiilor disponibile legate de tratamentul copilului și de implicarea serviciilor de sănătate. Va analiza modul în care funcționează familia, opiniile părinților și, dacă vârsta îi permite, opiniile copilului.

Își va consemna îngrijorările în dosarul medical al copilului, astfel încât orice alt clinician care consultă copilul să fie la curent cu acestea.

Profesioniștii din domeniul sănătății se vor întâlni pentru a discuta îngrijorările și pentru a stabili dacă semnele pot fi explicate printr-o afecțiune diagnosticată sau dacă pare a fi un caz de boală fabricată sau indusă. De obicei, părinții vor fi informați cu privire la rezultatul întâlnirii, iar planurile de viitor vor fi discutate cu aceștia.

Dacă se consideră că există un risc de vătămare a copilului, profesioniștii din domeniul sănătății vor trimite cazul și către serviciile de asistență socială pentru copii.

Indiferent dacă copilul este sau nu trimis către serviciile sociale pentru copii, profesioniștii din domeniul sănătății vor crea un plan de reabilitare medicală și educațională pentru copil.

Planul va cuprinde măsurile necesare pentru a rezolva situația și a ajuta copilul să se recupereze, cum ar fi:

• oprirea oricăror medicamente sau tratamente inutile
• readucerea copilului la școală
• sprijin psihologic pentru copil și familie

De regulă, medicii vor coordona crearea planului, iar profesioniștii din educație și asistență socială pot fi, de asemenea, implicați. Părinții sau îngrijitorii copilului vor fi rugați să sprijine planul.

Un profesionist coordonator (de obicei un medic pediatru sau alt profesionist din domeniul sănătății, uneori un asistent social) va revizui planul periodic împreună cu familia, până când copilul este sănătos și nu mai există nicio îngrijorare.

Dacă părinții sau îngrijitorii nu sunt de acord cu planul sau nu îl sprijină, copilul va fi trimis către serviciile sociale pentru copii, care vor lua toate măsurile necesare pentru a preveni orice vătămare.

Dacă există riscul ca un copil să fie în pericol, de exemplu dacă există dovezi că părintele sau îngrijitorul ar putea îmbolnăvi copilul, profesioniștii din domeniul sănătății vor trimite cazul către echipa locală de asistență socială pentru copii și către poliție.

Aceștia vor decide dacă îi vor informa pe părinți sau pe îngrijitori cu privire la sesizare.

Echipele de asistență socială pentru copii sunt formate din mai mulți profesioniști diferiți. Sunt angajate de autoritățile locale responsabile cu protejarea copiilor împotriva abuzului și neglijării.

Pot fi contactate și alte instituții implicate în bunăstarea copilului, cum ar fi școala, în cazul în care dețin informații relevante, de exemplu absența copilului de la școală.

Echipa de asistență socială pentru copii va solicita, de obicei, profesioniștilor din domeniul sănătății să furnizeze o evidență detaliată a evenimentelor anterioare din istoricul medical al copilului.

Odată finalizate, informațiile vor fi prezentate echipei de asistență socială pentru copii și poliției. Personalul din asistența socială, poliție și personalul medical se vor întâlni pentru a discuta cea mai bună modalitate de a proceda în acest caz.

Dacă se consideră că copilul este expus unui risc imediat de vătămare fizică, serviciile sociale pentru copii îl vor lua din grija părintelui sau a îngrijitorului. Copilul poate fi plasat în grija unei alte rude sau în asistență maternală.

În multe cazuri de suspiciune de boală fabricată sau indusă, copilul este deja internat în spital. Va fi mutat într-un loc sigur din interiorul spitalului, astfel încât evaluarea medicală să poată continua. Alternativ, părintelui sau îngrijitorului i se poate interzice accesul în secția copilului.

Deoarece copilul este adesea expus riscului de vătămare fizică sau psihică semnificativă, se întocmește un plan de protecție a copilului. Acest plan ia în considerare nevoile de sănătate și siguranță ale copilului, precum și nevoile educaționale sau sociale ale acestuia. De exemplu, copilul poate să fi fost privat de educație regulată deoarece părintele sau îngrijitorul l-a ținut departe de școală.

Ca parte a planului de protecție a copilului, părintelui sau îngrijitorului i se poate cere să urmeze o evaluare psihiatrică sau terapie de familie. Dacă refuză să respecte planul de protecție a copilului, copilul poate fi luat din grija lor.

Dacă poliția decide că există suficiente probe pentru a formula acuzații penale, va investiga cazul.

În cazuri rare, supravegherea video sub acoperire (secretă) poate fi folosită pentru a colecta probe care pot ajuta la confirmarea unui caz suspect de boală fabricată sau indusă.