Bâlbâială

Bâlbâiala apare atunci când:

• repetați sunete sau silabe – de exemplu, spuneți „ma-ma-ma-mama”
• prelungiți sunetele – de exemplu, „maaaaaaama”
• un cuvânt se blochează sau nu iese deloc

Severitatea bâlbâielii variază de la o persoană la alta și de la o situație la alta. Cineva poate avea perioade de bâlbâială urmate de momente în care vorbește relativ fluent.

Există 2 tipuri principale de bâlbâială:

• bâlbâiala de dezvoltare – cel mai frecvent tip de bâlbâială, care apare în copilăria timpurie, când abilitățile de vorbire și limbaj se dezvoltă rapid
• bâlbâiala dobândită sau cu debut tardiv – este relativ rară și apare la copiii mai mari și la adulți ca urmare a unei leziuni la cap, a unui accident vascular cerebral sau a unei afecțiuni neurologice progresive. Poate fi cauzată și de anumite medicamente sau de traume psihologice ori emoționale

Informațiile de aici se concentrează pe bâlbâiala de dezvoltare.

Nu se poate spune cu siguranță de ce un copil începe să se bâlbâie, dar bâlbâiala nu este cauzată de nimic din ceea ce au făcut părinții.

Factorii de dezvoltare și cei moșteniți pot juca un rol, împreună cu mici diferențe în cât de eficient funcționează zonele vorbirii din creier.

Dezvoltarea vorbirii

Dezvoltarea vorbirii este un proces complex care implică comunicarea între diferite zone ale creierului și între creier și mușchii responsabili de respirație și vorbire.

Când fiecare parte a acestui sistem funcționează bine, cuvintele potrivite sunt rostite în ordinea potrivită, cu ritm, pauze și accent corecte.

Un copil care învață să construiască propoziții simple are nevoie de exercițiu pentru a dezvolta diferitele zone ale vorbirii din creier și pentru a crea „conexiunile” (căile neuronale) necesare pentru ca diferitele părți să lucreze bine împreună.

Bâlbâiala poate apărea dacă unele părți ale acestui sistem în dezvoltare nu sunt coordonate. Acest lucru poate cauza repetiții și blocaje, în special atunci când copilul are multe de spus, este entuziasmat sau se simte sub presiune.

Pe măsură ce creierul continuă să se dezvolte, bâlbâiala se poate remite sau creierul poate compensa, motiv pentru care mulți copii nu se mai bâlbâie pe măsură ce cresc.

Diferențe de sex și gene

Bâlbâiala este mai frecventă la băieți decât la fete. Nu este clar de ce se întâmplă acest lucru.

Se consideră că și genele au un rol. Aproximativ 2 din 3 persoane care se bâlbâie au antecedente familiale de bâlbâială, ceea ce sugerează că genele pe care un copil le moștenește de la părinți ar putea face mai probabilă apariția bâlbâielii.

Studiile sugerează că aproximativ 1 din 12 copii mici trece printr-o fază de bâlbâială.

Aproximativ 2 din 3 copii care se bâlbâie vor ajunge să vorbească fluent, deși este dificil de prezis când se va întâmpla acest lucru la un anumit copil.

Se estimează că bâlbâiala afectează aproximativ 1 din 50 de adulți, bărbații fiind de aproximativ 3 până la 4 ori mai predispuși să se bâlbâie decât femeile.

Există diferite abordări de terapie a limbajului și vorbirii care pot ajuta persoanele care se bâlbâie să vorbească mai ușor.

Veți lucra cu un logoped pentru a alege un plan potrivit, adaptat copilului dumneavoastră sau dumneavoastră.

Aceasta poate implica:

• crearea unui mediu în care copilul dumneavoastră se simte mai relaxat și mai încrezător să vorbească
• strategii pentru creșterea fluenței și dezvoltarea abilităților de comunicare
• lucrul asupra sentimentelor asociate cu bâlbâiala, cum ar fi frica și anxietatea

Există și dispozitive electronice pentru reducerea bâlbâielii, care pot ajuta unii copii mai mari și adulți.

Ar trebui să cereți sfatul medicului de familie sau al medicului pediatru dacă aveți orice îngrijorare legată de dezvoltarea vorbirii sau a limbajului copilului dumneavoastră.

Tratamentul bâlbâielii are adesea succes la copiii de vârstă preșcolară, așa că este important să cereți sfatul cât mai curând posibil.

Dacă este necesar, aceștia vă pot trimite copilul la un logoped pentru evaluare.

Dacă sunteți un adult care se bâlbâie și acest lucru are un impact semnificativ asupra vieții sociale și profesionale, discutați cu medicul de familie, care vă poate îndruma către un logoped.