Autism
Actualizat: · Cod ICD-10: F84.0
Simptome
Principalele semne ale autismului
Principalele semne ale autismului includ diferențe în modul în care o persoană comunică, se comportă și reacționează comparativ cu persoanele care nu sunt autiste.
Semnele autismului pot fi observate la o vârstă foarte fragedă sau abia mai târziu în viață.
Fiecare persoană autistă este diferită și multe persoane autiste nu vor prezenta toate semnele autismului, sau semnele pot să nu fie întotdeauna evidente.
Autismul poate arăta diferit și la o persoană care are alte afecțiuni, cum ar fi ADHD, o tulburare de alimentație sau o dizabilitate de învățare.
Unele persoane învață să se adapteze, astfel încât semnele autismului să fie mai puțin vizibile. Acest lucru se numește mascare și poate face ca activitățile de zi cu zi să pară epuizante și stresante. Nu toate persoanele autiste știu că se maschează.
Semnele autismului la copiii mici
Comunicarea cu alte persoane
Copiii cu autism pot:
- să înceapă să vorbească la o vârstă mai mare decât alți copii
- să aibă nevoie de mai mult timp pentru a înțelege ce spun ceilalți
- să nu răspundă când sunt strigați pe nume
- să nu vorbească mult sau să folosească doar cuvinte izolate
- să vorbească pe un ton plat sau diferit
- să repete cuvinte și fraze
- să se concentreze intens asupra lucrurilor care îi interesează și să vorbească mult despre ele
- să vorbească altor persoane fără să asculte sau să răspundă
- să folosească mai rar contactul vizual
- să folosească mai puține expresii faciale și gesturi
- să nu răspundă sau să răspundă neașteptat la expresiile faciale sau sentimentele altor persoane
Comportament și joacă
Copiii cu autism pot:
- să se apropie fizic prea mult de alte persoane
- să nu dorească să fie îmbrățișați sau să aibă persoane prea aproape de ei
- să nu pară interesați de alți copii sau să fie agresivi cu aceștia
- să le fie greu să se alăture jocului altor copii
- să nu participe la jocul de simulare (cum ar fi să se prefacă a fi profesor sau să-și imagineze că un obiect este altceva)
- să le placă acțiunile repetitive, cum ar fi deschiderea și închiderea ușilor
- să caute activ senzații care îi calmează sau le fac plăcere, cum ar fi mișcarea, presiunea, sunetele și texturile
- să facă mișcări repetitive (autostimulare), cum ar fi legănatul, rotirea, fluturarea mâinilor și pocnitul degetelor
- să aibă interese foarte puternice
- să fie îngrijorați sau supărați de schimbările din rutină sau din mediul lor și de situațiile noi
Diferențe senzoriale
Copiii cu autism pot:
- să le fie greu să-și descrie sentimentele, cum ar fi senzația de foame, durere, supărare sau furie
- să reacționeze foarte puternic sau deloc la lumini, sunete, mirosuri, gusturi sau texturi
- să nu le placă încăperile puternic luminate sau zgomotoase
- să nu le placă să poarte anumite haine sau materiale
- să poată mânca doar anumite alimente sau să mănânce alimentele într-un anumit fel, cum ar fi folosirea anumitor tacâmuri
- să nu le placă alimentele cu anumite texturi
- să nu le placă amestecarea alimentelor sau ca alimentele să se atingă între ele
Recunoașterea semnelor autismului la fete
Poate fi mai greu să observați unele semne ale autismului la fete din cauza mascării (ascunderea semnelor). Fetele cu autism pot fi mai predispuse să:
- copieze modul în care se comportă și se joacă alți copii
- fie tăcute în situațiile pe care le consideră dificile
- pară că fac față situațiilor sociale
- prezinte mai puține semne de comportamente repetitive decât băieții cu autism
- aibă probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia sau o tulburare de alimentație
Deși fetele cu autism pot fi mai predispuse să mascheze, și băieții cu autism pot masca comportamentele autiste.
Semne ale autismului la copii mai mari și tineri
Copiii mai mari și tinerii cu autism vor prezenta multe dintre aceleași semne ale autismului ca și copiii mai mici.
De asemenea, pot:
- să aibă puțini prieteni apropiați și să petreacă mai mult timp singuri
- să spună sau să facă lucruri care par nepoliticoase sau nepotrivite
- să aibă un vocabular avansat și să vorbească într-un mod formal
- să le fie greu să înțeleagă ce vor să spună alte persoane, de exemplu să ia lucrurile literal sau să nu înțeleagă sarcasmul
- să simtă nevoia de a respecta regulile și să se supere dacă regulile nu sunt respectate
- să aibă comportamente repetitive sau ritualuri care le îngreunează desfășurarea activităților zilnice
- să le fie dificil să se adapteze la schimbările de rutină și activități, cum ar fi trecerea de la școala primară la gimnaziu
Semnele autismului la adulți
Dacă sunteți un adult autist, semnele pot fi similare cu semnele autismului la copii.
Este posibil să fi învățat să vă adaptați, astfel încât semnele autismului să nu fie întotdeauna vizibile.
Aceasta se numește mascare și poate face activitățile zilnice și interacțiunile sociale să pară epuizante și stresante.
Este posibil să:
- vă fie greu să vorbiți cu alte persoane
- petreceți mai mult timp singur(ă) decât cu alte persoane
- vă fie greu să înțelegeți expresiile faciale, gesturile sau tonul vocii oamenilor
- luați lucrurile literal și să vă fie greu să înțelegeți expresii precum „este floare la ureche” (însemnând „este ușor”)
- aveți moduri fixe de a face lucrurile
- vă simțiți stresat(ă) atunci când apar schimbări în rutina dumneavoastră
- faceți mișcări repetitive (autostimulare), cum ar fi legănatul, fluturatul mâinilor sau pocnitul degetelor
- fiți foarte concentrat(ă) pe interese specializate
- fiți foarte sensibil(ă) sau deloc sensibil(ă) la lumină, sunete, mirosuri, gusturi sau texturi (diferențe senzoriale)
Dacă sunteți autist(ă), este posibil să aveți și:
- probleme în a rămâne la școală, facultate sau în a vă păstra un loc de muncă
- dificultăți în a vă face prieteni și în a avea relații romantice
- probleme cu sănătatea mintală
- o dizabilitate de învățare
Poate fi dificil să observați semnele autismului dacă un adult are alte afecțiuni, cum ar fi o dizabilitate de învățare, anxietate, depresie, o tulburare de alimentație sau ADHD.
Recunoașterea semnelor autismului la femei
Poate fi mai greu să observați semnele autismului la femei din cauza mascării (neafișarea semnelor). Dacă sunteți o femeie autistă, este mai probabil să:
- copiați comportamentul altor persoane
- păreți că faceți față bine situațiilor sociale
- fiți foarte tăcută în situațiile pe care le considerați dificile și să vă ascundeți sentimentele
- prezentați mai puține semne de comportamente repetitive decât bărbații autiști
- aveți o afecțiune de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia sau o tulburare de alimentație
Deși femeile autiste pot fi mai predispuse la mascare, și bărbații autiști pot masca comportamentele autiste.
Diagnostic și analize
Analize și investigații
Screening pentru tulburarea de spectru autist (TSA) · Teste de screening pentru dezvoltare și comportament
Screening pentru tulburarea de spectru autist (TSA)
Ce este screeningul pentru tulburarea de spectru autist?
Tulburarea de spectru autist (TSA) este o dizabilitate de dezvoltare cauzată de diferențe la nivelul creierului unei persoane. TSA afectează modul în care oamenii interacționează cu ceilalți, comunică, învață și se comportă. Poate fi diagnosticată la orice vârstă, dar simptomele apar de obicei în primii doi ani de viață și pot dura toată viața.
TSA este numită „tulburare de spectru” deoarece există o gamă largă de simptome și puncte forte la persoanele cu TSA. De exemplu, unele persoane cu TSA pot să nu vorbească deloc, în timp ce altele au abilități lingvistice puternice. Abilitățile de învățare, gândire și rezolvare a problemelor ale persoanelor cu TSA pot varia de la sever afectate până la supradotate.
Screeningul pentru TSA este utilizat în principal pentru copiii mici. Ajută la identificarea semnelor timpurii care ar putea indica TSA. Dar screeningul nu poate diagnostica TSA. Dacă un screening arată că un copil ar putea avea tulburarea, vor fi necesare teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul.
Screeningul pentru TSA în copilăria timpurie este important deoarece tratamentul precoce al TSA poate ajuta la reducerea simptomelor de autism și la îmbunătățirea calității vieții. Copiii mai mari și adulții pot fi, de asemenea, testați dacă au simptome de TSA, dar nu au fost niciodată diagnosticați cu această tulburare.
Medicii obișnuiau să clasifice TSA în diferite tipuri de autism în funcție de simptomele unei persoane. Acestea erau numite sindromul Asperger, tulburarea autistă și tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată altfel (PDD-NOS). Acești termeni nu mai sunt utilizați pentru a diagnostica TSA.
Alte denumiri: screening TSA
Pentru ce este folosit?
Screeningul pentru tulburarea de spectru autist este folosit cel mai adesea pentru a verifica semnele tulburării de spectru autist (TSA) la copiii de 2 ani și mai mici. Ajută la identificarea copiilor care au nevoie de teste suplimentare pentru a vedea dacă au TSA.
TSA poate fi dificil de diagnosticat, iar screeningul poate să nu depisteze cazurile mai ușoare în copilăria timpurie. Prin urmare, screeningul pentru TSA poate fi folosit și la copiii mai mari și la adulții care au anumite dificultăți în viața socială și/sau comportament care ar putea fi semne de TSA.
De ce are nevoie un copil sau un adult de screening pentru tulburarea de spectru autist?
Pot fi necesare mai multe screeninguri pentru TSA dacă copilul dumneavoastră are un risc mai mare de TSA. Riscul de TSA este mai mare pentru copiii care:
- Au un frate sau o soră sau un alt membru al familiei care are TSA
- Au părinți mai în vârstă
- Au anumite tulburări genetice sau afecțiuni cromozomiale, cum ar fi sindromul Down, X fragil, sindromul Rett sau scleroza tuberoasă
- Au avut probleme în timpul nașterii și/sau s-au născut cu greutate mică la naștere
Studiile de cercetare au constatat că nu există nicio legătură între vaccinuri și TSA.
Copilul dumneavoastră poate avea nevoie de screening pentru TSA la orice vârstă dacă dumneavoastră, un profesor sau un alt îngrijitor observă posibile simptome de autism. Unele dintre cele mai frecvente simptome de TSA la copii și adolescenți includ:
- Probleme de comunicare și comportament social, cum ar fi:
- Contact vizual redus sau absent cu ceilalți
- Lipsa reacției atunci când oamenii le zâmbesc sau le vorbesc
- Împărtășirea rară a intereselor lor cu ceilalți (de exemplu, rareori vă arată jucăria lor preferată)
- Dificultăți în a purta conversații
- Vorbirea mult despre un subiect preferat fără a observa că ceilalți nu sunt interesați
- Un ton neobișnuit al vocii, robotizat sau cântat
- Dificultăți în a-și face prieteni
- Neînțelegerea umorului sau a sarcasmului
- Comportamente neobișnuite și/sau interese înguste, numite „comportamente restrictive/repetitive”. De exemplu:
- Repetarea unor cuvinte sau fraze (numită ecolalie) sau fluturarea mâinilor și/sau legănarea corpului
- Un interes intens și de durată pentru subiecte specifice, cum ar fi numerele, detaliile sau faptele
- Atașament neobișnuit față de jucării sau obiecte
- Supărare la schimbări minore în rutină și dificultate în a trece de la o activitate la alta
- Sensibilitate mai mare sau mai mică decât alte persoane la stimuli senzoriali, cum ar fi lumina, sunetul, textura hainelor sau temperatura
Dacă sunteți îngrijorat(ă) cu privire la copilul sau adolescentul dumneavoastră, discutați cu medicul copilului chiar dacă acesta a avut un screening TSA normal în trecut.
Adulții pot avea nevoie de screening pentru TSA dacă au probleme care ar putea fi semne de autism, dar nu au fost niciodată diagnosticați cu TSA. De obicei, simptomele lor sunt ușoare, motiv pentru care nu au fost diagnosticați mai devreme. Dificultățile lor pot include:
- Probleme de comunicare și interacțiune cu ceilalți, cum ar fi dificultatea de a înțelege emoțiile altor persoane
- Interese restrictive și/sau comportamente repetitive
- Dificultatea de a înțelege ce comportament este așteptat la școală, la locul de muncă sau în alte domenii ale vieții
Adulții cu TSA pot avea, de asemenea, dificultăți în a respecta un program și în a-și stabili obiective pe termen lung. Ei au adesea alte afecțiuni, cum ar fi anxietatea, depresia sau tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).
Ce se întâmplă în timpul unui screening pentru tulburarea de spectru autist?
Pentru copii: Screeningul pentru TSA este de obicei efectuat de medicul pediatru al copilului dumneavoastră (un medic specializat în tratarea copiilor) sau de o asistentă medicală. Screeningul poate avea una sau mai multe părți, inclusiv:
- Chestionare. De obicei, veți completa unul sau mai multe chestionare. Întrebările se referă la dezvoltarea și comportamentul copilului dumneavoastră, inclusiv vorbirea, mișcarea, gândirea și emoțiile. TSA apare adesea în familii, așa că este posibil să fiți întrebat(ă) și despre istoricul medical al familiei.
- Observație. Specialistul va urmări cum se joacă copilul dumneavoastră și cum interacționează cu dumneavoastră și/sau cu alții. De exemplu, specialistul va verifica dacă copilul răspunde la râsul dumneavoastră sau se uită la o persoană care încearcă să îi atragă atenția. Lipsa răspunsului poate fi un semn de TSA.
- Teste interactive de screening. Aceste teste sunt activități de joacă, cum ar fi jocul de-a v-ați ascunselea cu păpuși sau alte jucării. Aceste teste sunt concepute pentru a verifica abilitățile de comunicare ale copilului, comportamentul social și alte abilități.
Pentru adulți, instrumentele de screening pentru TSA sunt încă în curs de dezvoltare și testare. Medicul dumneavoastră de familie vă poate trimite la un specialist, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru. Specialistul poate:
- Să discute cu dumneavoastră despre dificultățile cu care vă confruntați în viața de zi cu zi
- Să vă ceară să completați un chestionar despre simptomele dumneavoastră
- Să ceară să discutați cu membri ai familiei care își amintesc cum erați când erați mic(ă)
- Să efectueze teste de screening pentru depresie, ADHD și/sau anxietate, care sunt frecvente la persoanele cu TSA
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru o evaluare a tulburării de spectru autist?
Nu sunt necesare pregătiri speciale pentru această evaluare.
Există riscuri la screening?
Nu există niciun risc în efectuarea screeningului pentru tulburarea de spectru autist.
Ce înseamnă rezultatele?
Rezultatele unui screening pentru TSA pot fi exprimate sub forma unui scor. Scorul poate fi descris ca risc scăzut, mediu sau ridicat pentru TSA. Dacă rezultatele screeningului nu indică semne de TSA, dar dumneavoastră aveți îngrijorări, discutați-le cu medicul dumneavoastră.
Dacă screeningul indică semne de TSA, aceasta poate însemna că sunt necesare teste suplimentare pentru a confirma dacă acestea sunt cauzate de TSA.
Copiii care prezintă semne de TSA trebuie adesea să consulte un specialist pentru teste suplimentare. Mai multe tipuri de specialiști pot fi pregătiți pentru a diagnostica TSA, inclusiv:
- Pediatri specializați în dezvoltare, medici cu pregătire în dezvoltarea copilului și în tratarea copiilor cu nevoi speciale
- Neurologi pediatri, medici specializați în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor care implică creierul, coloana vertebrală și nervii
- Psihologi sau psihiatri pentru copii, specialiști care diagnostichează și tratează copiii cu afecțiuni de sănătate mintală, comportamentale și/sau de dezvoltare.
Nu există un singur test care să poată diagnostica TSA. Prin urmare, un specialist va folosi o combinație de metode, inclusiv:
- Chestionare detaliate și/sau interviuri cu părinții, profesorii sau îngrijitorii
- Observarea comportamentului copilului
- Teste pentru evaluarea abilităților de gândire, învățare și limbaj ale copilului
- Examinări pentru a verifica alte afecțiuni care pot cauza probleme de comportament și/sau comunicare. Aceste examinări pot verifica:
- Sistemul nervos
- Auzul
- Vederea
- Teste genetice pentru a căuta tulburări ereditare care pot cauza TSA. Dacă există antecedente familiale de TSA, aceste teste pot fi efectuate pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului. În caz contrar, ele pot fi efectuate după diagnosticarea TSA pentru a ghida tratamentul.
Dacă copilul dumneavoastră este diagnosticat cu TSA, începeți tratamentul cât mai curând posibil. Tratamentul TSA implică o varietate de servicii și sprijin, în funcție de nevoile copilului dumneavoastră.
Adulții care prezintă semne de TSA pot consulta un psiholog, psihiatru, neuropsiholog sau alt specialist cu experiență în diagnosticarea TSA la adulți. Dar poate fi dificil să găsiți un specialist cu această experiență. Acest lucru se datorează faptului că evaluarea adulților pentru diagnosticarea TSA este relativ nouă. Dacă doriți să aflați dacă aveți TSA, cereți medicului dumneavoastră să vă ajute să găsiți un specialist.
Ce altceva trebuie să știu despre screeningul tulburării de spectru autist?
În copilăria timpurie, pediatrii efectuează teste de screening de rutină pentru dezvoltare și comportament, menite să depisteze alte tipuri de probleme de dezvoltare. Aceste teste pot să nu detecteze TSA, așa că asigurați-vă că medicul copilului dumneavoastră face și screening pentru TSA.
Teste de screening pentru dezvoltare și comportament
Ce sunt testele de screening pentru dezvoltare și comportament?
Testele de screening pentru dezvoltare și comportament analizează modul în care se dezvoltă copilul dumneavoastră. Screeningurile constau în liste de verificare și chestionare pentru părinți. Acestea includ întrebări despre limbajul, mișcarea, gândirea, comportamentul și emoțiile copilului dumneavoastră.
Multe dintre întrebări se bazează pe etapele de dezvoltare. Etapele de dezvoltare sunt abilități și comportamente care apar la bebeluși și copii la anumite vârste, pe măsură ce cresc. Acestea pot include primul zâmbet, întoarcerea de pe o parte pe alta și mersul. Screeningurile compară etapele copilului dumneavoastră cu cele ale altor copii de aceeași vârstă. Dacă un screening arată că copilul dumneavoastră se dezvoltă într-un ritm mai lent, acesta poate fi un semn al unei dizabilități de dezvoltare.
Dizabilitățile de dezvoltare sunt afecțiuni care încep în perioada de dezvoltare a copilului și pot cauza probleme fizice, de învățare, de limbaj sau de comportament. Aceste afecțiuni pot cauza dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice și durează toată viața persoanei. Acestea includ:
- Dizabilități intelectuale (DI). Aceste afecțiuni cauzează limitări ale abilităților mentale. Persoanele cu DI au adesea nevoie de ajutor pentru învățare și pentru abilitățile de viață zilnică.
- Tulburarea din spectrul autist (TSA). Aceasta este o tulburare care afectează comportamentul, comunicarea și abilitățile sociale.
- Paralizia cerebrală (PC). Aceasta este o afecțiune care afectează mișcarea, coordonarea și echilibrul.
- Surditatea sau alte probleme de auz
Testele de screening pentru dezvoltare și comportament nu diagnostichează aceste afecțiuni, dar pot arăta dacă copilul dumneavoastră nu se dezvoltă conform programului. Dacă instrumentul de screening identifică un domeniu de îngrijorare, un specialist instruit poate efectua o evaluare formală a dezvoltării. Aceasta ar putea implica observarea copilului dumneavoastră, teste și/sau completarea unui chestionar de către dumneavoastră.
Rezultatele unei evaluări formale a dezvoltării ajută la stabilirea necesității de tratament pentru copilul dumneavoastră. Atunci când dizabilitățile de dezvoltare sunt depistate și tratate precoce, acest lucru poate contribui la îmbunătățirea vieții copilului dumneavoastră. Tratamentul precoce, cunoscut sub numele de intervenție timpurie, îi ajută pe copii să învețe abilități importante și să își valorifice la maximum punctele forte.
La ce sunt folosite?
Testele de screening pentru dezvoltare și comportament sunt folosite pentru a vedea dacă un copil își atinge etapele de dezvoltare. Copiii cresc în ritmuri diferite și există o variație în ceea ce este considerat o dezvoltare normală. Dar urmărirea etapelor poate ajuta la identificarea timpurie a potențialelor probleme. Mai jos sunt câteva exemple de etape pentru sugari și copii mici:
- Până la 4 luni. Include zâmbetul, gânguritul și ducerea mâinilor la gură.
- Până la 6 luni. Include joaca cu alții, privitul în oglindă, statul în șezut fără sprijin și întoarcerea de pe spate pe burtă.
- Până la 9 luni. Include scoaterea unor sunete precum „mama” și „tata”, înțelegerea cuvântului „nu”, târârea și ridicarea în picioare sprijinindu-se.
- Până la 1 an. Include jocul „cucu-bau”, urmarea unor instrucțiuni simple și mersul ținându-se de mobilă.
- Până la 18 luni. Include rostirea și înțelegerea mai multor cuvinte, mâncatul cu lingura, mersul și urcarea și coborârea scărilor.
- Până la 2 ani. Include observarea când ceilalți sunt supărați, rostirea a cel puțin două cuvinte împreună, folosirea mai multor gesturi, cum ar fi datul din cap pentru „da”, și lovirea unei mingi cu piciorul.
- Până la 3 ani. Include recunoașterea culorilor, numirea imaginilor cu obiecte obișnuite, îmbrăcatul și dezbrăcatul și mersul și alergatul cu ușurință.
Etapele de dezvoltare sunt orientări generale. Dacă copilul dumneavoastră atinge una dintre etapele de dezvoltare mai târziu decât alți copii de aceeași vârstă, este posibil să aibă o întârziere de dezvoltare.
Dacă întârzierile de dezvoltare nu dispar de la sine, tratamentul timpuriu poate ajuta copilul să recupereze decalajul față de alți copii de vârsta lui. Dacă însă un specialist constată că copilul dumneavoastră are o dizabilitate de dezvoltare, tratamentul timpuriu poate ajuta, deși aceste afecțiuni durează de obicei toată viața.
De ce are nevoie copilul meu de un test de screening pentru dezvoltare și comportament?
Medicul copilului dumneavoastră poate dori să efectueze screening suplimentar dacă copilul prezintă un risc mai mare de probleme de dezvoltare, de exemplu din cauza:
- nașterii premature;
- greutății mici la naștere;
- faptului că provine dintr-o naștere multiplă;
- expunerii la plumb sau la alți factori de risc din mediu;
- unei infecții în timpul sarcinii.
Ca părinte, probabil veți fi primul care observă orice problemă legată de modul în care copilul dumneavoastră interacționează, învață, vorbește sau se mișcă. Discutați cu medicul despre un screening dacă credeți că există o problemă cu dezvoltarea copilului dumneavoastră.
Ce se întâmplă în timpul unui test de screening pentru dezvoltare și comportament?
Screeningurile pot fi efectuate de către medicul copilului dumneavoastră și/sau de către dumneavoastră, sub îndrumarea medicului copilului.
Există multe tipuri diferite de teste de screening pentru dezvoltare și comportament. Fiecare pune întrebări despre dezvoltarea copilului. Este posibil să fiți întrebat(ă) despre interacțiunile sociale, abilitățile de limbaj și/sau abilitățile motorii grosiere și fine ale copilului dumneavoastră. Abilitățile motorii reprezintă capacitatea de a mișca mușchii.
- Abilitățile motorii grosiere implică mișcarea mușchilor mari, de exemplu atunci când mergeți sau săriți.
- Abilitățile motorii fine implică capacitatea de a mișca mușchii mici cu precizie, cum ar fi atunci când ridicați o jucărie sau folosiți o furculiță.
Există multe teste de screening. Unele dintre cele mai comune includ:
- Ages and Stages Questionnaire (Chestionarul Vârstelor și Etapelor). Acest test este conceput pentru copiii cu vârste cuprinse între 1 lună și 5 ani și jumătate. Conține o serie de întrebări cu variante de răspuns „da”, „uneori” și „încă nu”.
- Parents' Evaluation of Developmental Status (PEDS) (Evaluarea de către Părinți a Statusului de Dezvoltare). Acest test este conceput pentru copiii de la naștere până la vârsta de 8 ani. Este un test scurt care poate fi completat în aproximativ cinci minute.
- Child Development Inventories (CDI) (Inventarele de Dezvoltare a Copilului). Acestea sunt trei teste diferite, adaptate pentru grupe de vârstă de la copilărie până la vârsta preșcolară. Fiecare conține 60 de întrebări cu răspuns da sau nu.
- Modified Checklist for Autism in Toddlers (M-CHAT) (Lista de Verificare Modificată pentru Autism la Copiii Mici). Acest test este pentru copiii mici cu vârste cuprinse între 16 și 30 de luni. Include o serie de 23 de întrebări cu răspuns da sau nu.
Este necesară vreo pregătire specială pentru acest screening?
Nu este necesară nicio pregătire specială pentru acest screening.
Există riscuri la screening?
Completarea unui chestionar nu prezintă niciun risc.
Ce înseamnă rezultatele?
Dacă rezultatele arată că copilul dumneavoastră nu se dezvoltă în același ritm cu alți copii de aceeași vârstă, nu înseamnă neapărat că există o problemă. Dar copilul dumneavoastră poate fi trimis la un specialist pentru teste și tratament suplimentare.
Dacă aveți întrebări despre rezultate, discutați cu medicul care îl are în îngrijire pe copilul dumneavoastră. Atunci când decideți pașii următori, medicul poate lua în considerare rezultatele testelor de screening împreună cu starea de sănătate a copilului dumneavoastră și istoricul familial.
Mai trebuie să știu și altceva despre testele de screening pentru dezvoltare și comportament?
Dacă testele de screening arată o problemă în dezvoltarea copilului dumneavoastră, medicul copilului vă poate recomanda monitorizarea dezvoltării la domiciliu. Monitorizarea dezvoltării este o modalitate de a urmări cum crește și se schimbă copilul în timp. Pentru aceasta, părinții și alte persoane care îl îngrijesc folosesc liste scurte de verificare pentru a urmări dezvoltarea copilului.
Viața cu boala
Evaluări pentru autism la copii
Copilul dumneavoastră poate avea una sau mai multe întâlniri cu o echipă de specialiști diferiți.
Echipa de evaluare poate:
- să vă întrebe despre dezvoltarea copilului, de exemplu când a început să vorbească
- să întrebe despre istoricul medical al acestuia și să efectueze un examen fizic
- să îi ceară copilului să realizeze sarcini care să arate cum comunică, se mișcă, gândește și reacționează
- să observe cum se joacă și interacționează copilul cu dumneavoastră
- să caute semne ale altor afecțiuni frecvente la persoanele cu autism, cum ar fi ADHD sau epilepsia
- să citească orice rapoarte trimise de medicul de familie, grădiniță sau școală
- să discute cu persoane care îl cunosc bine pe copil, cum ar fi familia, prietenii, medicul de familie sau profesorii copilului
Un membru al echipei poate vizita, de asemenea, școala copilului pentru a-l observa în timpul orelor și în pauze.
Dacă echipa de evaluare consideră că copilul ar putea avea alte afecțiuni frecvente la persoanele cu autism, cum ar fi ADHD, îl poate trimite pentru teste suplimentare.
Evaluări pentru autism la adulți
Este posibil să aveți una sau mai multe consultații cu o echipă formată din diferiți profesioniști din domeniul sănătății.
Echipa de evaluare poate:
- să vă ceară să completați chestionare despre dumneavoastră
- să vă pună întrebări despre cum vă comportați cu alte persoane, despre copilăria dumneavoastră și despre viața de acasă, de la locul de muncă sau de la facultate
- să discute cu cineva care v-a cunoscut în copilărie, pentru a vedea dacă ați avut semne de autism în perioada de creștere
- să discute cu cineva care vă cunoaște în prezent, cum ar fi un membru al familiei, partenerul sau un îngrijitor
- să citească orice rapoarte de la medicul de familie despre alte probleme de sănătate pe care le-ați putea avea
- să vă ceară să furnizați alte documente care ar putea fi utile, cum ar fi rapoarte școlare sau evaluări pe care le-ați avut la locul de muncă
Rezultate și pașii următori
După evaluare, veți primi un raport care prezintă concluziile echipei.
Raportul ar trebui să precizeze:
- dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră sunteți autist(ă)
- care sunt punctele forte ale dumneavoastră sau ale copilului dumneavoastră
- în ce domenii ați putea avea nevoie de ajutor dumneavoastră sau copilul dumneavoastră
- dacă au fost identificate alte afecțiuni
Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră sunteți diagnosticat(ă) cu autism, este posibil să vi se ofere o programare de control cu echipa de evaluare la câteva săptămâni sau luni mai târziu.
De asemenea, vi se poate oferi un plan de îngrijire sau informații pentru a vă sprijini pe dumneavoastră sau pe copilul dumneavoastră. Acestea ar trebui să includă orice sprijin de care ar putea avea nevoie părinții, familia sau persoanele care acordă îngrijire.
Dacă nu sunteți de acord cu rezultatul
Când primiți raportul, este posibil să vi se spună că:
- dumneavoastră sau copilul dumneavoastră nu sunteți autist(ă)
- vi se cere să așteptați până când copilul dumneavoastră crește puțin pentru a fi reevaluat(ă), deoarece semnele autismului pot să nu fie clare
- vi se pune un diagnostic cu care nu sunteți de acord, cum ar fi o dizabilitate de învățare
Întrebați echipa de evaluare de ce au luat decizia respectivă.
Înțelegerea copiilor autiști
Copiii autiști se comportă în moduri care îi ajută să gestioneze sau să răspundă la lumea din jurul lor.
Ei pot considera unele comportamente liniștitoare și plăcute, cum ar fi mișcările repetitive (autostimulare).
Dar pot avea nevoie de mai mult ajutor pentru a gestiona pierderea controlului asupra comportamentului lor (crize), agresivitatea fizică sau autovătămarea. Acest lucru se poate întâmpla dacă se simt foarte copleșiți sau supărați.
Pentru a ajuta la sprijinirea unui copil autist:
- nu încercați să schimbați modul în care se comportă, cu excepția cazului în care este dăunător pentru ei sau pentru alții
- faceți mediul înconjurător cât mai confortabil posibil pentru ei, de exemplu gestionând nivelurile de lumină și zgomot
- respectați rutinele cu care sunt familiarizați și anunțați-i despre schimbări cât mai curând posibil
- ajutați-i să învețe modalități de a face față schimbărilor neașteptate, introducând schimbarea treptat și într-un loc sigur și familiar
- planificați din timp împreună cu ei pentru a evita lucrurile care le-ar putea provoca suferință (factorii declanșatori)
Unii copii autiști pot deveni foarte epuizați din cauza efortului de a face față vieții de zi cu zi.
Aceasta se numește oboseală autistă sau epuizare. Asigurați-vă că copiii au spațiu și timp pentru a se odihni și relaxa.
Îngrijirea sănătății și a stării de bine a copilului dumneavoastră
Unii copii autiști vor avea nevoie de sprijin suplimentar pentru a rămâne sănătoși și a se simți bine.
Este posibil să fie nevoie să vă sprijiniți copilul să:
- mănânce sănătos
- se spele și să se spele pe dinți
- doarmă suficient
- gestioneze orice alte afecțiuni, cum ar fi ADHD, dislexia, dispraxia, dizabilitățile de învățare și epilepsia
- își gestioneze sănătatea mintală, dacă se simte foarte îngrijorat(ă) (anxios/anxioasă) sau trist(ă) (deprimat(ă)) mult timp
- facă față mersului la programările medicale, cum ar fi la medic, dentist sau medicul oftalmolog
Mersul la școală
Mulți copii autiști pot merge la școli obișnuite cu sprijinul potrivit. Unii ar putea avea nevoie să meargă la o școală specială sau să fie educați acasă.
Pentru a vă sprijini copilul, puteți:
- să informați școala despre sprijinul de care are nevoie, de exemplu accesul la o zonă liniștită, mai mult timp pentru unele activități sau ajutor pentru comunicarea cu profesorii și elevii
- să vă gândiți cum îl puteți ajuta dumneavoastră sau școala să facă față unora dintre provocările pe care le-ar putea întâmpina, cum ar fi pauzele de masă și de recreere sau deplasarea la școală
- să fiți conștienți că comportamentul lor la școală și acasă poate fi diferit și că ar putea avea nevoie de timp pentru a se liniști când se întorc de la școală
Socializare și viața de zi cu zi
Un copil autist poate avea nevoie de ajutor cu abilitățile sociale și activitățile zilnice, cum ar fi:
- comunicarea cu alte persoane
- legarea de prietenii și socializarea
- activități de petrecere a timpului liber și ieșirile în oraș, de exemplu practicarea de sporturi sau hobby-uri, folosirea transportului public sau plecarea în vacanță
Vă puteți sprijini copilul încercând să înțelegeți lucrurile pe care le consideră dificile și învățând modalități de a le gestiona. De asemenea, îl puteți sprijini cu activitățile care îi fac plăcere.
Începeți treptat și încercați să nu îl forțați să participe la activități cu care nu se simte confortabil.
Obțineți sprijin practic pentru copilul dumneavoastră
Sprijinul disponibil pentru copilul dumneavoastră va depinde de locul în care locuiți.
Dacă copilul dumneavoastră are nevoie, puteți întreba medicul de familie sau medicul specialist despre:
- cursuri care ar putea fi disponibile pentru a vă sprijini copilul, cum ar fi ajutor pentru deprinderile de viață zilnică
- cum poate beneficia de suport pentru sănătate mintală, logopedie sau terapie ocupațională
De asemenea, poate fi util să aflați:
- despre grupuri locale unde puteți primi sprijin din partea altor familii
- dacă există sprijin disponibil pentru alți membri ai familiei, cum ar fi părinții, îngrijitorii și frații
Sprijinul de care are nevoie un copil se poate schimba în timp și în situații diferite.
Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră
Dacă sunteți autist(ă), este posibil să aveți nevoie de sprijin pentru a:
- mânca sănătos și a rămâne activ(ă)
- dormi bine
- avea grijă de sănătatea mintală, inclusiv gestionarea anxietății sau a depresiei
- gestiona alte afecțiuni precum ADHD, dislexia, dispraxia, dizabilitățile de învățare și epilepsia
- face față mersului la programări medicale, de exemplu la medic, dentist sau medicul oftalmolog
- gestiona oboseala autistă (epuizarea)
Mersul la facultate sau universitate
Dacă sunteți autist(ă) și mergeți la facultate sau universitate, puteți:
- să anunțați facultatea sau universitatea dacă aveți nevoie de ajustări în cazarea studențească
- să vă gândiți la ce sprijin ați putea avea nevoie, de exemplu mai mult timp pentru a pune întrebări în timpul cursurilor sau pentru a susține un examen
Sprijin la locul de muncă
Dacă sunteți autist(ă), este posibil să aveți nevoie de anumite modificări la locul de muncă pentru a lucra mai ușor. Aceste modificări se numesc adaptări rezonabile și pot include lucruri precum:
- lucrul într-o zonă mai liniștită a biroului
- lucrul mai mult de acasă
- alegerea modului în care comunicați cu colegii
Îngrijirea unui adult autist
Unii adulți autiști vor avea nevoie de sprijin toată viața. Dacă sunteți un adult autist, ar trebui să fiți întrebat(ă) pe cine doriți să implicați în îngrijirea dumneavoastră.
Dacă îngrijiți un adult autist, acesta poate avea nevoie de ajutor pentru a:
- rămâne sănătos, de exemplu ajutor la periajul dinților sau la mâncat
- gestiona sănătatea mintală
- socializa și desfășura activități de timp liber
- gestiona schimbările, cum ar fi terminarea școlii și trecerea la serviciile de sprijin pentru adulți
- gestiona comportamentele dificile, cum ar fi furia și agresivitatea
Sprijinul disponibil depinde de locul în care locuiți. Puteți:
- întreba medicul de familie sau medicul specialist dacă există cursuri care să ajute la dezvoltarea abilităților de comunicare și de viață cotidiană
- afla despre grupurile locale, unde puteți primi sprijin din partea altor familii
Când să mergeți la medic
Recomandare non-urgentă: discutați cu medicul de familie dacă:
- credeți că copilul dumneavoastră ar putea fi autist
Dacă medicul consideră că este posibil ca micuțul dumneavoastră să fie autist, îl poate trimite pentru o evaluare a autismului și vă poate spune dacă există sprijin disponibil în apropierea dumneavoastră.
Consultați medicul de familie dacă:
- credeți că ați putea fi autist(ă)
Acesta vă poate trimite pentru o evaluare a autismului și vă poate informa ce sprijin este disponibil în zona dumneavoastră.
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).