Atrezie de esofag și fistulă traheo-esofagiană

Actualizat: 19 octombrie 2026

Cauze și factori de risc

Cauzele atreziei de esofag

Se consideră că atrezia de esofag este cauzată de o problemă în dezvoltarea esofagului în timp ce copilul se află în uter, deși nu este clar exact de ce se întâmplă acest lucru.

Este mai frecventă la copiii care au probleme cu dezvoltarea rinichilor, inimii și coloanei vertebrale.

Se consideră că riscul de a avea un alt copil cu atrezie de esofag este foarte mic.

Diagnostic și analize

Medicii pot suspecta că bebelușul dumneavoastră are atrezie esofagiană înainte de naștere dacă ecografiile de rutină arată o cantitate mare de lichid amniotic în uter.

Acest lucru se întâmplă deoarece bebelușii cu atrezie esofagiană nu pot înghiți lichidul așa cum ar face-o în mod normal, ceea ce duce la acumularea de lichid în uter. Deși acumularea de lichid poate avea și alte cauze, aceasta poate fi un semn al atreziei esofagiene.

Testele pentru a verifica această afecțiune vor fi efectuate după nașterea bebelușului, dacă pare să aibă probleme la înghițire sau respirație.

Un tub de alimentare subțire poate fi introdus prin nas în gâtul bebelușului, pentru a vedea dacă ajunge în stomac. Apoi poate fi efectuată o radiografie pentru a verifica esofagul.

Analize și investigații

Ecografia · Radiografia

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Dacă nu ați primit nicio informare după câteva săptămâni, contactați specialistul sau cabinetul medicului de familie pentru a afla rezultatele și pașii următori.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți persoanei care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

oasele
dinții
plămânii
sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul	De ce se efectuează
Radiografie standard	Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii
Angiografie	Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar
Densitometrie osoasă (scanare DEXA)	Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor
Tomografie computerizată (CT)	Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament
Urogramă intravenoasă	Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii
Tranzit baritat esofagian	Folosită pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar
Clismă cu bariu	Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
alăptați
luați orice medicamente
aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast

Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile din spital sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va muta în spatele unui ecran sau va părăsi încăperea.
Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.

După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

în aceeași zi în care o faceți
la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul folosit în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

După operația de reparare (descrisă mai jos), copilul dumneavoastră va fi ținut în secția de terapie intensivă și plasat într-un incubator.

De asemenea, este posibil să aibă nevoie de:

antibiotice
un aparat care să-l ajute să respire (ventilator)
un tub în piept pentru a drena lichidele sau aerul care ar putea fi acumulate
oxigen
medicamente pentru durere

La început, bebelușul va fi hrănit intravenos, dar după câteva zile ar trebui să-l puteți hrăni folosind un tub de alimentare introdus în stomac prin nas.

Repararea defectelor

O operație pentru repararea atreziei de esofag și a fistulei traheo-esofagiene se face de obicei la scurt timp după naștere.

Copilul dumneavoastră va fi dus la unitatea de terapie intensivă neonatală, unde i se va administra o anestezie generală.

Va primi nutriție pe cale intravenoasă și se va folosi un tub de aspirație pentru a elimina lichidul din punga formată în esofag.

Chirurgul face o incizie pe partea dreaptă a pieptului, între coaste, și închide conexiunea anormală (fistula) dintre esofag și trahee. Apoi va sutura împreună părțile superioară și inferioară ale esofagului.

Dacă distanța dintre capetele esofagului este mare, copilul dumneavoastră poate avea nevoie să aștepte câteva luni pentru operație, pentru a permite esofagului să crească puțin mai mult. O așteptare similară poate fi recomandată dacă are atrezie de esofag, dar nu are fistulă traheo-esofagiană.

În această perioadă, va avea nevoie de un tub de alimentare plasat temporar în stomac prin peretele abdominal.

Ocazional, se poate efectua o procedură de alungire a esofagului înainte de repararea acestuia.

Riscurile operației

Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există un risc mic de sângerare și infecție.

Pentru această operație anume, riscurile suplimentare sunt:

scurgeri de alimente sau aer din zona reparată
îngustarea esofagului reparat
redeschiderea fistulei dintre esofag și trahee

Dacă apar aceste probleme, poate fi necesară o altă procedură sau o altă operație pentru a le trata.

Viața cu boala

Mersul acasă

Veți putea să vă duceți copilul acasă odată ce acesta începe să se hrănească pe gură. De obicei, acest lucru durează o săptămână sau două. Veți primi recomandări despre cum să vă hrăniți copilul când ajungeți acasă și pe măsură ce crește.

Hrănirea la sân sau cu biberonul va fi, de obicei, recomandată cel puțin în primele 6 luni.

După aceea, este posibil să vă înțărcați treptat copilul, trecând la alimente mai consistente. Spitalul vă poate îndruma către un dietetician pentru recomandări specifice.

Contactați spitalul sau medicul de familie dacă copilul se îneacă sau tușește în timpul hrănirii, are dificultăți la înghițire sau nu ia în greutate.

Perspective

Cei mai mulți copii care suferă o intervenție chirurgicală vor avea o viață normală.

Dar există posibilitatea ca micuțul dumneavoastră să se confrunte cu unele probleme suplimentare, printre care:

dificultăți la înghițire (disfagie)
boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) – când acidul din stomac urcă în esofag
simptome asemănătoare astmului – cum ar fi tusea persistentă sau respirația șuierătoare
infecții toracice recurente
traheomalacie – când peretele traheei este moale (flasc) și îngreunează respirația

Copilul dumneavoastră va fi monitorizat constant de către specialiști după operație, pentru a depista astfel de probleme și a le trata din timp. Unele dintre aceste probleme se vor ameliora pe măsură ce copilul crește.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).