Ataxie

Există multe tipuri diferite de ataxie, care pot fi împărțite în trei categorii largi:

• ataxie dobândită – în care simptomele apar ca urmare a unui traumatism, a unui accident vascular cerebral, a sclerozei multiple (SM), a unei tumori cerebrale, a deficiențelor nutriționale sau a altor probleme care afectează creierul sau sistemul nervos
• ataxie ereditară – în care simptomele se dezvoltă lent de-a lungul multor ani și sunt cauzate de gene defectuoase pe care o persoană le moștenește de la părinți; cel mai frecvent tip este ataxia Friedreich
• ataxie cerebeloasă idiopatică cu debut tardiv – în care creierul este afectat progresiv în timp din motive neclare

Ataxia apare de obicei în urma lezării unei părți a creierului numită cerebel, dar poate fi cauzată și de afectarea altor părți ale sistemului nervos.

Această lezare poate face parte dintr-o afecțiune subiacentă, cum ar fi scleroza multiplă, sau poate fi cauzată de o leziune la cap, de lipsa de oxigen la nivelul creierului sau de consumul excesiv de alcool pe termen lung.

Ataxia ereditară este cauzată de o genă defectuoasă transmisă de la membrii familiei, care pot fi sau nu afectați.

În majoritatea cazurilor, nu există un tratament curativ pentru ataxie și este necesar un tratament de susținere pentru a controla simptomele.

Acesta poate include:

• terapie logopedică pentru a ajuta cu problemele de vorbire și de înghițire
• fizioterapie pentru a ajuta cu problemele de mișcare
• terapie ocupațională pentru a vă ajuta să faceți față problemelor de zi cu zi
• medicație pentru a controla problemele musculare, vezicale, cardiace și oculare

În câteva cazuri, este posibilă ameliorarea ataxiei sau oprirea agravării acesteia prin tratarea cauzei subiacente.

Prognosticul pentru ataxie poate varia considerabil și depinde în mare măsură de tipul de ataxie de care suferă persoana. Unele tipuri pot rămâne relativ stabile sau chiar se pot ameliora în timp, dar majoritatea se agravează progresiv de-a lungul multor ani.

Speranța de viață este, în general, mai mică decât media populației generale pentru persoanele cu ataxie ereditară, deși unele persoane pot trăi până la 50, 60 de ani sau chiar mai mult. În cazurile mai severe, afecțiunea poate fi fatală în copilărie sau la vârsta adultă timpurie.

Pentru ataxia dobândită, prognosticul depinde de cauza subiacentă. Unele cazuri se pot ameliora sau rămâne la fel, în timp ce alte cazuri se pot agrava treptat în timp și pot reduce speranța de viață.