Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Apendicită

Actualizat:

Simptome

Simptomele apendicitei încep de obicei cu durere în mijlocul abdomenului (burta), în jurul ombilicului. După câteva ore, durerea se mută de obicei în partea dreaptă jos a abdomenului și se agravează.

Durerea poate fi mai intensă când vă mișcați, tușiți sau apăsați pe zona respectivă. Se poate ameliora ușor când trageți genunchii spre piept.

Unele persoane cu apendicită nu au simptomele dureroase obișnuite. De exemplu, durerea poate fi mai puțin severă, se poate instala mai lent sau poate apărea în alt loc. Acest lucru poate fi mai probabil dacă sunteți însărcinată, precum și la copiii mici și la persoanele în vârstă.

Alte simptome ale apendicitei pot include:

  • greață sau vărsături ori pierderea poftei de mâncare
  • febră (temperatură ridicată)
  • constipație sau diaree
  • urinat mai des decât de obicei
  • confuzie bruscă (la persoanele în vârstă)

Dacă apendicita nu este tratată rapid, apendicele se poate perfora. Dacă se întâmplă acest lucru, durerea se poate ameliora brusc pentru o scurtă perioadă. Apoi, de obicei, apare o durere severă care se extinde la tot abdomenul. Mișcarea poate fi foarte dureroasă.

Dacă nu sunteți sigur(ă) că este apendicită

Multe alte afecțiuni pot cauza durere în abdomen, inclusiv:

  • infecții ale tractului urinar
  • pietre la rinichi sau pietre la fiere
  • probleme intestinale, cum ar fi sindromul de colon iritabil sau boala Crohn
  • afecțiuni care afectează uterul sau ovarele, cum ar fi boala inflamatorie pelvină sau un chist ovarian rupt
  • o sarcină extrauterină

Dar nu încercați să vă puneți singur(ă) diagnosticul. Cereți ajutor medical dacă sunteți îngrijorat(ă).

Cauze și factori de risc

Riscurile apendicelui perforat

Apendicele perforat (numit și apendice rupt) este o afecțiune gravă care poate duce la complicații precum:

  • o infecție a membranei care căptușește interiorul abdomenului (peritonită)
  • o reacție la infecție care pune viața în pericol (sepsis)
  • o acumulare dureroasă de puroi (abces)
  • un blocaj la nivelul intestinului
  • probleme în timpul sarcinii

Aceste complicații trebuie tratate de urgență prin intervenție chirurgicală și antibiotice.

Cauzele apendicitei

Apendicele este un mic sac atașat de intestin în partea dreaptă jos a abdomenului (burții).

Apendicita apare atunci când apendicele se infectează și se umflă. Acest lucru este adesea cauzat de ceva care rămâne blocat în apendice, cum ar fi o bucățică de mâncare nedigerată sau scaun tare.

Apendicita este frecventă. Poate apărea la orice vârstă, dar este cel mai frecventă la copiii peste 10 ani și la adulții tineri. Este rară la bebelușii sub 12 luni.

Diagnostic și analize

Dacă aveți simptome de apendicită, medicul de familie sau un medic din spital vă va palpa abdomenul (burta) pentru a verifica dacă există durere și umflare.

Va trebui să mergeți la spital pentru investigații și tratament. Investigațiile pe care le puteți face includ:

  • analize de sânge
  • analiza unei probe de urină
  • investigații imagistice, cum ar fi o ecografie sau o tomografie computerizată (CT), pentru a verifica dacă apendicele este umflat
  • un test de sarcină, dacă există posibilitatea să fiți însărcinată

Nu există nicio investigație care să poată arăta întotdeauna dacă aveți apendicită. Poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni. Uneori, medicii vor aștepta câteva ore pentru a vedea cum evoluează simptomele dumneavoastră în spital.

Dacă simptomele indică faptul că este foarte probabil să aveți apendicită sau dacă apendicele s-ar putea să se fi perforat, medicii vă pot recomanda intervenția chirurgicală în loc să aștepte alte investigații.

Analize și investigații

Testul de sarcină · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Analizele de sânge · Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)

Test de sarcină

Ce este un test de sarcină?

Un test de sarcină poate indica dacă sunteți însărcinată prin verificarea unei probe de urină sau de sânge pentru un hormon numit gonadotropină corionică umană (hCG).

Acest hormon este produs de placentă, organul care crește în uter pentru a furniza oxigen și nutrienți fătului. Placenta începe să producă hCG după ce un ovul fertilizat se atașează de peretele interior al uterului. Nivelurile continuă apoi să crească timp de zece săptămâni, aproape dublându-se la fiecare trei zile.

hCG vă ajută corpul să se pregătească pentru sarcină prin:

  • Stimularea producției de progesteron, care îngroașă mucoasa uterului.
  • Stimularea producției de estrogen, care vă pregătește corpul pentru travaliu și ajută la dezvoltarea fătului.
  • Oprirea ciclului menstrual.

Există două tipuri de teste de sarcină:

  • Teste de urină, care pot fi efectuate la cabinetul medicului dumneavoastră sau cu un kit de testare la domiciliu. Aceste teste au o acuratețe de 97-99% atunci când sunt efectuate la una sau două săptămâni după întârzierea menstruației și pot oferi rapid rezultatele. Dacă efectuați un test la domiciliu, urmați cu atenție instrucțiunile.
  • Analize de sânge, care sunt întotdeauna efectuate la cabinetul medicului dumneavoastră sau într-un laborator. Aceste teste pot detecta cantități foarte mici de hCG și pot indica dacă sunteți însărcinată înainte de întârzierea menstruației. Cu toate acestea, nu sunt utilizate în mod obișnuit pentru a verifica sarcina. Acest lucru se datorează faptului că testele de urină sunt mai puțin costisitoare, foarte precise și oferă rezultate mai rapide decât analizele de sânge, care pot dura de la câteva ore până la mai mult de o zi.

Alte denumiri: test gonadotropină corionică umană, test HCG, test calitativ hCG din sânge, test cantitativ hCG din sânge, test Beta-hCG din urină, gonadotropină corionică totală, gonadotropină corionică

Pentru ce se utilizează?

Atât analizele de urină, cât și cele de sânge verifică prezența hCG pentru a afla dacă sunteți însărcinată.

Există două tipuri de analize de sânge. Un test cantitativ de sânge măsoară cantitatea exactă de hCG din sângele dumneavoastră, iar un test calitativ de hCG din sânge vă spune pur și simplu dacă sunteți sau nu însărcinată.

Cantitatea de hCG din corpul dumneavoastră poate oferi medicului informații importante despre sarcină și despre sănătatea fătului. Testele cantitative sunt uneori folosite pentru a ajuta la:

  • Stabilirea vârstei sarcinii în primele săptămâni.
  • Monitorizarea sarcinii dacă aveți un risc crescut de avort spontan.
  • Verificarea unei sarcini extrauterine, adică atunci când un ovul fertilizat încearcă să crească în afara uterului. Ovulul nu poate deveni făt atunci când se află într-un loc greșit. Trebuie îndepărtat pentru a evita afectarea organelor dumneavoastră. Aceasta poate fi o urgență medicală.
  • Verificarea unei sarcini molare (mola hidatiformă), care reprezintă o creștere anormală de țesut în uter. Este cauzată de un ovul fertilizat cu probleme genetice atât de grave încât nu poate deveni făt. Această creștere se poate transforma în cancer și trebuie îndepărtată.
  • Depistarea oricăror probleme la făt, inclusiv sindromul Down, alte anomalii cromozomiale și anumite malformații congenitale. Testarea hCG face de obicei parte dintr-un grup de teste de screening prenatal numite test „triplu” sau „cvadruplu”.

În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate recomanda și un test cantitativ de sânge pentru hCG pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea unor afecțiuni care nu sunt legate de sarcină. Acestea includ cancerul ovarian și testicular, împreună cu alte afecțiuni care pot crește nivelul de hCG.

De ce am nevoie de un test de sarcină?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă credeți că sunteți însărcinată. Simptomele sarcinii variază, dar cel mai frecvent semn al sarcinii timpurii este lipsa menstruației. Alte semne comune ale sarcinii timpurii pot include:

  • Sâni umflați, sensibili
  • Oboseală
  • Nevoia frecventă de a urina
  • Greață și vărsături (numite și grețuri matinale)
  • Senzația de balonare sau umflare în abdomen (burtă) sau în corp

Este posibil să aveți nevoie și de un test de sarcină pentru a vă asigura că nu sunteți însărcinată dacă trebuie să urmați un tratament medical care ar putea dăuna fătului.

În cele din urmă, este posibil să aveți nevoie de un test de sânge cantitativ dacă:

  • Aveți un risc ridicat de avort spontan. Cei mai frecvenți factori de risc includ infecții active, boli tiroidiene, diabet necontrolat, obezitate și probleme ale uterului sau colului uterin.
  • Aveți simptome ale unei sarcini extrauterine. Acestea pot include sângerări vaginale anormale, durere în zona lombară și/sau abdomen și crampe pe o parte a pelvisului.
  • Aveți simptome ale unei sarcini molare. Acestea pot include sângerări vaginale anormale, durere în zona abdominală sau pelviană, tensiune arterială ridicată și greață severă.

Ce se întâmplă în timpul unui test de sarcină?

Testele de sarcină de uz casnic sunt rapide și ușor de folosit. Puteți cumpăra un kit de test de sarcină de uz casnic fără rețetă. Kiturile includ bețișoare sau benzi de testare care reacționează la hCG din urină. Pașii pentru efectuarea unui test depind de marcă, așa că este foarte important să urmați instrucțiunile care însoțesc testul dumneavoastră. Pentru majoritatea kiturilor de testare, va trebui fie să:

  • Țineți bețișorul sau banda de testare în jetul de urină
  • Colectați urina într-un recipient și introduceți bețișorul sau banda de testare în recipient

După ce așteptați un anumit număr de minute, veți verifica rezultatele pe bețișorul sau banda de testare. Instrucțiunile vă vor spune ce să urmăriți. În general, pentru a obține cele mai precise rezultate cu orice test de sarcină de uz casnic, va trebui să:

  • Verificați data de expirare înainte de a folosi testul.
  • Citiți instrucțiunile testului pentru a vedea dacă are un simbol de control. Acest simbol arată că testul a funcționat corect și ar trebui să apară pe bețișor/bandă indiferent de rezultat. Nu vă spune dacă sunteți sau nu însărcinată. Dacă testul folosește un simbol de control și nu îl vedeți pe bețișor/bandă, testul nu a funcționat și va trebui să faceți altul.
  • Testați prima urină de dimineață. Urina de dimineață are de obicei mai mult hCG decât urina de mai târziu din zi.
  • Folosiți un cronometru. Dacă estimați timpul, rezultatele pot să nu fie precise.

Analizele de sânge se fac la cabinetul medicului dumneavoastră sau într-un laborator. Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. Acest proces durează de obicei mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Dacă faceți un test de urină, nu beți cantități mari de lichide înainte de a recolta proba. Acest lucru ar putea dilua hCG din urină și este posibil să nu apară la test.

Administrarea de medicamente pentru a vă ajuta să rămâneți gravidă (medicamente pentru fertilitate) ar putea afecta rezultatele testului de sarcină. Dacă luați medicamente pentru fertilitate, discutați cu medicul dumneavoastră dacă obțineți un rezultat pozitiv. Este posibil ca medicul dumneavoastră să fie nevoit să îl verifice.

În rest, nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru un test de sarcină care utilizează o probă de urină sau de sânge.

Există riscuri la aceste analize?

Nu există niciun risc cunoscut la efectuarea unei analize de urină.

Există un risc foarte mic la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau vânătăi în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele vă vor arăta dacă sunteți însărcinată.

Un rezultat negativ înseamnă că hCG nu a fost găsit în proba dumneavoastră, deci este posibil să nu fiți însărcinată. Totuși, nu este întotdeauna cazul. Dacă ați făcut un test de urină acasă prea devreme după ce ați rămas însărcinată, este posibil ca organismul dumneavoastră să nu fi produs suficient hCG pentru a apărea în rezultate. Acest lucru se numește rezultat fals negativ. Un rezultat fals negativ înseamnă că testul arată că nu sunteți însărcinată, dar de fapt sunteți.

Deoarece nivelurile de hCG cresc în fiecare zi la începutul sarcinii, este o idee bună să repetați testul la o săptămână după ce l-ați făcut prima dată. Dacă obțineți rezultate negative (nu sunteți însărcinată) la două teste făcute acasă, dar tot credeți că sunteți însărcinată, contactați medicul dumneavoastră.

Un rezultat pozitiv înseamnă că hCG a fost găsit în proba dumneavoastră. Acest lucru înseamnă de obicei că sunteți însărcinată. Este important să vă adresați medicului dumneavoastră cât mai curând posibil pentru a vă asigura că primiți îngrijirea potrivită. Dacă ați făcut un test acasă, medicul dumneavoastră poate face un alt test pentru a confirma sarcina.

În unele cazuri, un test făcut acasă poate indica faptul că sunteți însărcinată atunci când nu sunteți. Acest lucru se numește rezultat fals pozitiv. Un rezultat fals pozitiv înseamnă că testul arată că sunteți însărcinată, dar de fapt nu sunteți. Efectuarea unui test de sarcină în timp ce luați medicamente pentru fertilitate ar putea duce la un rezultat fals pozitiv. Dacă rezultatele sunt pozitive, dar credeți că este posibil să nu fiți însărcinată, discutați cu medicul dumneavoastră.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar uneori poate dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)

De ce se face o laparoscopie

O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.

Laparoscopia este folosită pentru a diagnostica unele afecțiuni, dar și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:

  • îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
  • repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
  • îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
  • tratarea unei sarcini extrauterine
  • îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
  • chirurgia de scădere în greutate

Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.

Pregătirea pentru o laparoscopie

Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.

În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:

  • să nu mâncați sau să nu beți
  • să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
  • să renunțați la fumat

Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.

Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii

Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.

Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.

  1. Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
  2. Se introduce gaz (dioxid de carbon) în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
  3. Un tub subțire și flexibil cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
  4. Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
  5. Când se termină, gazul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe și acoperite cu un pansament.
După operație

Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.

După operație, este posibil să:

  • aveți greață sau vărsături
  • vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
  • aveți dureri în gât
  • aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
  • aveți dureri de umăr
  • aveți vânătăi în jurul rănilor

Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.

Recuperarea după o laparoscopie

Durata recuperării după o laparoscopie variază.

De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.

Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.

Ce să faceți

  • luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea

  • asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă

  • purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat

  • mișcați-vă cât de mult puteți

  • faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți

  • mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor

Ce să nu faceți

  • nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat

  • nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie

  • nu consumați alcool timp de 48 de ore

  • nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca

Posibile complicații ale laparoscopiei

Laparoscopia este o procedură frecventă.

Complicațiile sunt rare, dar pot include:

  • necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
  • o hernie
  • leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
  • leziuni ale unui vas de sânge
  • o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
  • cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară

Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

Ați avut recent o laparoscopie și:

  • aveți bătăi foarte rapide ale inimii
Găsiți cea mai apropiată unitate de urgențe

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamentul apendicitei

Apendicita se tratează de obicei prin intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea apendicelui (apendicectomie). Nu aveți nevoie de apendice, așa că îndepărtarea lui nu este dăunătoare.

Dacă aveți nevoie de operație, aceasta se va face cât mai curând posibil, dar poate fi necesar să așteptați câteva ore. Operația durează de obicei aproximativ o oră.

Principalii pași ai unei apendicectomii sunt:

  1. Vi se va administra o anestezie generală, astfel încât veți dormi și nu veți simți nicio durere.
  2. Chirurgul face câteva incizii mici în abdomen (burtă) și folosește un tub subțire cu o cameră pentru a vedea apendicele (chirurgie laparoscopică). Uneori este nevoie de o incizie mai mare în partea dreaptă jos a abdomenului (chirurgie deschisă).
  3. Chirurgul îndepărtează apendicele prin secționarea zonei unde este atașat de intestin. Dacă apendicele s-a perforat, zona va fi curățată.
  4. Abdomenul este închis cu fire de sutură, agrafe sau adeziv tisular.

Uneori este posibil ca apendicita să fie tratată cu antibiotice în loc de intervenție chirurgicală. Acest lucru poate fi recomandat dacă infecția nu s-a extins și intervenția chirurgicală prezintă un risc ridicat pentru dumneavoastră.

Uneori, apendicita provoacă o formațiune unde o parte din abdomen și intestin aderă la apendice, numită plastron apendicular. Dacă se întâmplă acest lucru, de obicei veți avea nevoie mai întâi de antibiotice, iar apoi de intervenție chirurgicală câteva săptămâni mai târziu, dacă încă mai aveți simptome.

Posibile complicații ale intervenției chirurgicale pentru apendicită

Există riscul unor complicații în timpul sau după operația de îndepărtare a apendicelui (apendicectomie), dar acestea sunt rare. Medicul dumneavoastră vă va explica riscurile înainte de operație.

Complicațiile pot include:

  • infectarea plăgii
  • sângerare
  • formarea de țesut cicatricial (aderențe), care poate provoca, în cazuri rare, un blocaj intestinal
  • formarea unui abces în locul de unde a fost îndepărtat apendicele
  • reapariția apendicitei în porțiunea mică de apendice care nu a fost îndepărtată (apendicită de bont)

Recomandare urgentă: adresați-vă în aceeași zi medicului de familie sau secției unde ați fost operat(ă) dacă:

Ați suferit recent o apendicectomie și aveți:

  • durere sau roșeață în jurul plăgii care se agravează (roșeața poate fi mai puțin vizibilă pe pielea brună sau neagră)
  • sângerare sau puroi din plagă
  • febră (temperatură ridicată)

Acestea pot fi semne ale unei infecții.

Viața cu boala

Majoritatea persoanelor se recuperează după apendicită în 1 până la 2 săptămâni. Poate dura mai mult dacă ați avut complicații, cum ar fi un apendice perforat.

După operația de apendicită:

  • veți avea câteva răni mici pe abdomen (burtă)
  • de obicei, veți avea fire de sutură care se dizolvă, deci nu trebuie îndepărtate
  • este posibil să aveți dureri în abdomen și în jurul rănilor
  • este posibil să aveți constipație sau diaree timp de câteva zile

Recuperarea în spital

După operația de apendicită, veți petrece ceva timp în sala de recuperare, înainte de a fi mutat(ă) într-un salon. Vi se vor administra medicamente pentru calmarea durerii.

Durata spitalizării poate varia. Dacă ați avut o intervenție laparoscopică, este posibil să puteți merge acasă a doua zi după operație. Dacă ați avut o intervenție clasică sau orice complicații, este posibil să fie nevoie să rămâneți în spital câteva zile.

Puteți pleca acasă atunci când medicii consideră că sunteți suficient de bine. De obicei, vor dori să verifice că mâncați și beți și că puteți avea scaun.

Este posibil să vi se ofere o programare de control la spital sau la medicul de familie, dar aceasta nu este întotdeauna necesară.

Recuperarea la domiciliu

Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta recuperarea.

Ce să faceți

  • începeți să reveniți la activitățile obișnuite când vă simțiți pregătit(ă) – este posibil să aveți nevoie de 1 până la 2 săptămâni de concediu medical sau de absență de la școală, sau uneori mai mult, în funcție de tipul de muncă pe care îl desfășurați

  • luați analgezice dacă aveți nevoie

  • urmați sfaturile primite cu privire la îngrijirea rănilor în timp ce se vindecă

  • fiți atent(ă) când vă spălați sau faceți duș și schimbați pansamentele dacă se udă

  • dacă aveți constipație, consumați multe fibre și beți multe lichide – puteți lua, de asemenea, un laxativ ușor (cereți sfatul farmacistului)

  • dacă vi s-au prescris antibiotice, asigurați-vă că terminați întreaga cură de tratament

  • contactați secția de spital unde ați fost tratat(ă) sau discutați cu medicul de familie sau cu asistenta medicală dacă aveți nevoie de sfaturi despre recuperare

Ce să nu faceți

  • nu faceți activități solicitante, cum ar fi sportul, până când nu v-ați recuperat complet – cereți sfatul medicului

  • nu conduceți până când nu puteți folosi mașina în siguranță și confortabil, inclusiv efectuarea unei opriri de urgență

Când să mergeți la medic

Recomandare urgentă: mergeți în aceeași zi la medicul de familie sau la urgențe dacă:

Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți dureri în abdomen (burtă) care:

  • se agravează treptat sau nu dispar
  • se deplasează spre partea inferioară dreaptă a abdomenului

Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți:

  • durere severă în abdomen (burtă)
  • confuzie, piele cu pete sau mai palidă decât de obicei (pe pielea maro sau neagră acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe tălpi) sau dificultăți de respirație – acestea ar putea fi semne de sepsis

Nu conduceți până la urgențe. Rugați pe cineva să vă ducă sau sunați la 112 și cereți o ambulanță.

Aduceți cu dumneavoastră orice medicamente pe care le luați.

Medicamente folosite pentru apendicită

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Peniciline · ATC J01C · 12

Peniciline: antibiotice pentru multe infecții bacteriene (gât, urechi, plămâni, piele).

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).