Anorexie nervoasă

Cu cât cereți ajutor și sprijin mai devreme, cu atât aveți șanse mai mari de recuperare după anorexie.

Dacă credeți că ați putea avea anorexie, chiar dacă nu sunteți sigur(ă), mergeți la medicul de familie cât de repede puteți.

Acesta vă va adresa întrebări despre obiceiurile dumneavoastră alimentare și despre cum vă simțiți. Probabil vă va cântări și vă va verifica ritmul cardiac, tensiunea arterială și temperatura.

De asemenea, ar putea dori să vă facă niște analize de sânge și să vă verifice starea generală de sănătate fizică.

Dacă medicul consideră că ați putea avea anorexie sau o altă tulburare de alimentație, ar trebui să vă trimită la un specialist în tulburări de alimentație sau la o echipă de specialiști.

Poate fi foarte greu să recunoașteți că aveți o problemă și să cereți ajutor. Ar putea fi mai ușor dacă veniți la programare cu un prieten sau cu o persoană dragă.

Obținerea ajutorului pentru altcineva

Dacă sunteți îngrijorat(ă) că un membru al familiei sau un prieten ar putea avea anorexie, spuneți-i că vă faceți griji pentru el sau ea și încurajați-l/o să meargă la medicul de familie. Vă puteți oferi să îl/o însoțiți.

Semnele și simptomele anorexiei includ:

• dacă aveți sub 18 ani, greutatea și înălțimea dumneavoastră sunt mai mici decât minimul așteptat pentru vârsta dumneavoastră
• dacă sunteți adult, aveți un indice de masă corporală (IMC) neobișnuit de scăzut
• săriți peste mese sau mâncați foarte puțin
• vă gândiți mult la mâncare și sunteți foarte atent(ă) la ceea ce mâncați, de exemplu evitați să consumați orice alimente pe care le considerați îngrășătoare
• credeți că sunteți gras(ă) când, de fapt, aveți o greutate sănătoasă sau sunteți subponderal(ă)
• menstruația vi se oprește (la femeile care nu au ajuns la menopauză) sau nu începe (la femeile tinere și fete)
• probleme fizice, cum ar fi senzația de amețeală sau vertij, căderea părului sau piele uscată

Unele persoane cu anorexie își pot provoca, de asemenea, vărsături sau pot face o cantitate extremă de exerciții fizice.

Unele folosesc medicamente pentru a-și reduce foamea (supresoare ale apetitului), pentru a avea scaun (laxative) sau pentru a urina (diuretice), încercând să nu se îngrașe din alimentele pe care le consumă.

Următoarele semne de avertizare ar putea indica faptul că o persoană dragă are o tulburare de alimentație:

• scădere dramatică în greutate
• minte în legătură cu cât de mult și când a mâncat sau cât cântărește
• evită să mănânce în prezența altora
• taie mâncarea în bucăți mici sau mănâncă foarte încet pentru a ascunde cât de puțin mănâncă
• încearcă să ascundă cât de slab(ă) este purtând haine largi sau lejere

La copiii cu anorexie, pubertatea și puseul de creștere asociat pot fi întârziate. Tinerii cu anorexie pot lua mai puțin în greutate decât era de așteptat și pot fi mai mici decât copiii de aceeași vârstă.

Anorexia pe termen lung poate duce la probleme severe de sănătate asociate cu lipsa nutrienților necesari (malnutriție). Dar acestea vor începe, de obicei, să se amelioreze odată ce aportul dumneavoastră de alimente începe să se îmbunătățească.

Complicațiile posibile includ:

• probleme cu mușchii și oasele – inclusiv senzație de oboseală și slăbiciune, osteoporoză și probleme de dezvoltare fizică la copii și adulții tineri
• probleme de fertilitate
• scăderea apetitului sexual
• probleme cu inima și vasele de sânge – inclusiv circulație deficitară, bătăi neregulate ale inimii, tensiune arterială scăzută, boli ale valvelor cardiace, insuficiență cardiacă și umflarea gleznelor, picioarelor și gambelor (edem)
• probleme cu creierul și nervii – inclusiv dificultăți de concentrare și de memorie sau, mai rar, convulsii (crize epileptice)
• probleme cu rinichii sau intestinele
• un sistem imunitar slăbit sau anemie

Anorexia vă poate pune, de asemenea, viața în pericol. Este una dintre principalele cauze de deces legate de problemele de sănătate mintală. Decesele cauzate de anorexie pot fi rezultatul complicațiilor fizice sau al sinuciderii.

Nu se știe exact ce cauzează anorexia și alte tulburări de alimentație. Este posibil să aveți un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de alimentație dacă:

• dumneavoastră sau un membru al familiei aveți antecedente de tulburări de alimentație, depresie sau dependență de alcool sau droguri
• ați fost criticat(ă) pentru obiceiurile alimentare, forma corpului sau greutate
• sunteți excesiv de preocupat(ă) de a fi slab(ă), mai ales dacă simțiți și presiune din partea societății sau a locului de muncă – de exemplu, balerini, jochei, modele sau sportivi
• aveți anxietate, stimă de sine scăzută, o personalitate obsesivă sau sunteți perfecționist(ă)
• ați fost abuzat(ă) emoțional, fizic sau sexual

Vă puteți recupera după anorexie, dar poate dura timp, iar recuperarea va fi diferită pentru fiecare persoană.

Planul dumneavoastră de tratament va fi adaptat nevoilor dumneavoastră și ar trebui să țină cont de orice alt sprijin de care ați putea avea nevoie, cum ar fi pentru depresie sau anxietate.

Dacă aveți peste 18 ani, ar trebui să vi se ofere un tip de terapie prin discuție care să vă ajute să vă gestionați sentimentele legate de mâncare și alimentație, astfel încât să puteți mânca suficient pentru a fi sănătos/sănătoasă.

Terapiile prin discuție utilizate frecvent pentru tratarea anorexiei la adulți includ:

• terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
• tratamentul Maudsley pentru anorexia nervoasă la adulți (MANTRA)
• managementul clinic de susținere specializat (SSCM)

Dacă aveți sub 18 ani, ar trebui să vi se ofere terapie de familie. De asemenea, vi se poate oferi un alt tip de terapie prin discuție, cum ar fi TCC sau psihoterapie centrată pe adolescent.

Există mai multe tipuri de terapie prin discuție disponibile pentru tratarea anorexiei. Scopul acestor tratamente este să vă ajute să vă înțelegeți problemele alimentare și să vă simțiți mai confortabil cu mâncarea, astfel încât să puteți începe să mâncați mai mult și să atingeți o greutate sănătoasă.

Vi se poate oferi oricare dintre următoarele tipuri de terapie prin discuție. Dacă simțiți că una nu este potrivită pentru dumneavoastră sau nu vă ajută, puteți discuta cu medicii despre încercarea unui alt tip de terapie.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Dacă vi se oferă TCC, aceasta va implica de obicei ședințe săptămânale timp de până la 40 de săptămâni (9 până la 10 luni) și 2 ședințe pe săptămână în primele 2 până la 3 săptămâni.

TCC implică discuții cu un terapeut care va colabora cu dumneavoastră pentru a crea un plan de tratament personalizat.

Acesta vă va ajuta să:

• faceți față sentimentelor dumneavoastră
• înțelegeți nutriția și efectele înfometării
• faceți alegeri alimentare sănătoase

Vă va cere să exersați aceste tehnici pe cont propriu, să vă măsurați progresul și vă va arăta modalități de a gestiona sentimentele și situațiile dificile, astfel încât să vă mențineți noile obiceiuri alimentare.

Tratamentul Maudsley pentru anorexia nervoasă la adulți (MANTRA)

MANTRA implică discuții cu un terapeut pentru a vă înțelege tulburarea de alimentație și efectele acesteia.

Se concentrează pe ceea ce este important pentru dumneavoastră și vă ajută să vă schimbați comportamentul atunci când sunteți pregătit(ă).

Puteți implica familia sau persoanele care vă îngrijesc dacă credeți că ar fi util.

De obicei, terapia cuprinde 20 de ședințe: primele 10 săptămânale, iar următoarele 10 programate în funcție de nevoile dumneavoastră.

Managementul clinic de susținere specializat (SSCM)

SSCM implică discuții cu un terapeut care vă va ajuta să vă înțelegeți tulburarea de alimentație, orice probleme pe care le cauzează și ce să faceți în privința lor. Veți învăța despre nutriție și despre modul în care obiceiurile dumneavoastră alimentare vă cauzează simptomele.

De obicei, terapia cuprinde 20 sau mai multe ședințe săptămânale. Terapeutul vă va stabili o greutate țintă și, pe parcursul celor 20 de săptămâni, vă va ajuta să o atingeți.

Terapia psihodinamică focală

Terapia psihodinamică focală este de obicei oferită dacă simțiți că niciuna dintre terapiile de mai sus nu este potrivită pentru dumneavoastră sau dacă acestea nu funcționează.

Terapia psihodinamică focală ar trebui să includă încercarea de a înțelege modul în care obiceiurile dumneavoastră alimentare sunt legate de ceea ce gândiți și de cum vă simțiți față de dumneavoastră și față de alte persoane din viața dumneavoastră.

De obicei, se fac ședințe săptămânale timp de până la 40 de săptămâni (9 până la 10 luni).

Suport nutrițional

În timpul tratamentului, veți primi sfaturi dietetice de specialitate și un plan de mese pentru a vă ajuta să atingeți o greutate sănătoasă.

Cu toate acestea, doar aceste sfaturi nu vă vor ajuta să vă recuperați după anorexie, așa că veți avea nevoie atât de terapie prin discuție, cât și de un plan de mese.

Medicii vă vor sfătui probabil să luați suplimente de vitamine și minerale pentru a obține toți nutrienții de care aveți nevoie pentru a fi sănătos/sănătoasă.

De obicei, veți avea controale regulate pentru a vedea cum evoluați.

Dacă sunteți foarte bolnav(ă), planul dumneavoastră de mese poate necesita o supraveghere mai atentă. Pentru unele persoane, acest lucru ar putea însemna spitalizare.

Copiilor și tinerilor li se oferă de obicei terapie de familie.

Vi se poate oferi și psihoterapie centrată pe adolescent sau terapie cognitiv-comportamentală (TCC). TCC va fi foarte asemănătoare cu cea oferită adulților, dar include și câteva ședințe cu familia.

Terapia de familie

Terapia de familie presupune ca dumneavoastră și familia dumneavoastră să discutați cu un terapeut, explorând modul în care anorexia v-a afectat și cum vă poate sprijini familia să vă însănătoșiți.

Terapeutul vă va ajuta, de asemenea, să găsiți modalități de a gestiona sentimentele și situațiile dificile, pentru a preveni recăderea în obiceiuri alimentare nesănătoase după încheierea terapiei.

Veți avea ședințe împreună cu familia și veți avea opțiunea de a avea unele ședințe individuale cu terapeutul. Terapia de familie se oferă uneori în grup, împreună cu alte familii.

De obicei, vi se vor oferi 18 până la 20 de ședințe pe parcursul unui an, iar terapeutul va verifica periodic dacă programul este în continuare potrivit pentru dumneavoastră.

Psihoterapia centrată pe adolescent

Psihoterapia centrată pe adolescent implică de obicei până la 40 de ședințe individuale și durează în mod normal între 12 și 18 luni. Veți avea ședințe mai frecvente la început, pentru a beneficia de mai mult sprijin.

Terapeutul vă va ajuta să:

• faceți față temerilor legate de creșterea în greutate
• înțelegeți nutriția și alimentația sănătoasă, precum și efectele alimentației insuficiente
• înțelegeți sentimentele legate de identitatea dumneavoastră și de modul în care vă percepeți
• vă dezvoltați încrederea în sine și să gestionați situațiile stresante

Puteți avea, de asemenea, 8 până la 12 ședințe de terapie împreună cu familia.

Sprijin nutrițional

Dacă aveți anorexie, este posibil să nu primiți toate vitaminele și energia de care corpul dumneavoastră are nevoie pentru a crește și a se dezvolta corespunzător, lucru deosebit de important în perioada pubertății.

În timpul tratamentului, medicul vă va oferi sfaturi despre cele mai bune alimente pe care să le consumați pentru a rămâne sănătos/sănătoasă. Probabil vă va recomanda, de asemenea, să luați suplimente de vitamine și minerale.

Va discuta, de asemenea, cu părinții sau cu persoanele care vă îngrijesc despre dieta dumneavoastră, pentru ca aceștia să vă poată sprijini acasă.

De obicei, veți avea controale regulate pentru a vedea cum evoluați.

Dacă sunteți foarte bolnav(ă), planul dumneavoastră de mese poate necesita o supraveghere mai atentă. Pentru unele persoane, acest lucru poate însemna spitalizare.

Anorexia vă poate slăbi oasele, ceea ce poate crește riscul de a dezvolta o afecțiune numită osteoporoză. Acest lucru este mai probabil dacă greutatea dumneavoastră a fost scăzută timp de un an sau mai mult la copii și tineri, sau timp de 2 ani sau mai mult la adulți.

Din acest motiv, medicii vă pot recomanda o osteodensitometrie (măsurarea densității osoase) pentru a verifica sănătatea oaselor dumneavoastră.

Fetele și femeile au un risc mai mare de a avea oase slabe decât bărbații, așa că medicul vă poate prescrie un medicament pentru a vă ajuta să vă protejați oasele împotriva osteoporozei.

Antidepresivele nu sunt utilizate pentru a trata anorexia. Însă vi se poate oferi un antidepresiv, cum ar fi fluoxetina (Prozac), în combinație cu terapia, pentru a vă ajuta să gestionați alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresie, tulburări anxioase, fobie socială sau tulburare obsesiv-compulsivă.

Antidepresivele sunt foarte rar prescrise copiilor sau tinerilor sub 18 ani.

Majoritatea persoanelor cu anorexie vor putea rămâne acasă în timpul tratamentului. De obicei, veți avea programări la clinică, după care veți putea merge acasă.

Cu toate acestea, este posibil să fiți internat(ă) în spital sau să beneficiați de îngrijire de zi într-un spital ori la domiciliu, dacă aveți complicații grave de sănătate. De exemplu, dacă:

• sunteți foarte subponderal(ă) și continuați să pierdeți în greutate
• sunteți foarte bolnav(ă) și viața vă este pusă în pericol
• aveți sub 18 ani, iar medicii consideră că nu aveți suficient sprijin acasă
• medicii sunt îngrijorați că v-ați putea face rău sau că există risc de sinucidere

Medicii vă vor monitoriza cu atenție greutatea și starea de sănătate. Vă vor ajuta să ajungeți treptat la o greutate sănătoasă și fie să începeți, fie să continuați orice terapie.

Odată ce medicii sunt mulțumiți de greutatea dumneavoastră, precum și de sănătatea fizică și psihică, ar trebui să vă puteți întoarce acasă sau să întrerupeți îngrijirea de zi.

Tratamentul obligatoriu

Uneori, o persoană cu anorexie poate refuza tratamentul, chiar dacă este grav bolnavă și viața îi este pusă în pericol.

În aceste cazuri, medicii pot decide, ca ultimă soluție, internarea persoanei în spital pentru tratament obligatoriu, în conformitate cu Legea sănătății mintale. Aceasta este cunoscută uneori sub denumirea de „internare nevoluntară”.