Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Angină pectorală

Actualizat: · Cod ICD-10: I20

Simptome

Principalul simptom al anginei pectorale este durerea bruscă în piept, gât, umeri, maxilar sau brațe.

Durerea poate:

  • să se simtă ca o senzație de strângere, apăsare sau presiune, ori ca o durere surdă
  • să vă provoace greață, senzație de lipsă de aer, amețeală sau transpirații

Aceste simptome pot fi numite criză de angină, episod sau durere.

Sunt adesea declanșate de efort fizic, stres, emoții sau temperaturi scăzute – deși uneori nu există un factor declanșator evident.

Crizele de angină durează de obicei mai puțin de 10 minute și ar trebui să înceteze după câteva minute de repaus sau după administrarea medicamentului pentru angină.

Cauze și factori de risc

Angina apare atunci când inima nu primește suficient sânge.

Acest lucru se datorează de obicei bolii coronariene, în care vasele de sânge care alimentează inima se îngustează sau se blochează din cauza depunerilor de grăsime.

Dar poate fi cauzată și de strângerea vaselor de sânge ale inimii atunci când nu ar trebui (angină vasospastică sau angină microvasculară).

Aveți mai multe șanse să dezvoltați angină dacă:

  • sunteți bărbat în vârstă de 45 de ani sau peste, sau femeie în vârstă de 55 de ani sau peste
  • fumați
  • beți mult alcool
  • aveți obezitate sau sunteți supraponderal(ă)
  • aveți tensiune arterială mare sau colesterol mare
  • ați avut probleme cardiace în trecut, cum ar fi un infarct miocardic sau o tulburare de ritm cardiac (aritmie)
  • aveți rude apropiate cu probleme cardiace
  • aveți o altă afecțiune, cum ar fi diabetul, artrita sau boli de rinichi

Diagnostic și analize

Dacă medicul de familie consideră că ați putea avea angină pectorală, veți fi trimis(ă) la un specialist în boli de inimă (cardiolog).

Este posibil să vi se facă analize, inclusiv:

  • analize de sânge
  • o electrocardiogramă (ECG) pentru a verifica activitatea electrică a inimii dumneavoastră
  • verificarea nivelului de oxigen din sânge
  • investigații imagistice, cum ar fi o angiografie, un RMN sau o tomografie computerizată (CT)

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Electrocardiograma (EKG) · Analizele de sânge · Angiografie · Troponina

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Spuneți personalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un profesionist din domeniul sănătății numit asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Electrocardiograma (ECG)

De ce se efectuează un ECG (electrocardiogramă)

De obicei, vi se efectuează un ECG (electrocardiogramă) dacă un medic sau un profesionist din domeniul sănătății consideră că aveți simptome de:

  • infarct miocardic
  • boală coronariană
  • probleme cu cât de repede sau cât de regulat vă bate inima (aritmie)

De asemenea, vi se poate efectua un ECG:

  • dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o afecțiune cardiacă sau cu o altă afecțiune care influențează cât de bine funcționează inima dumneavoastră
  • înainte de a lua anumite medicamente și în timpul administrării acestora

Pregătirea pentru un ECG (electrocardiogramă)

Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă pregăti pentru un ECG (electrocardiogramă), cum ar fi:

  • purtați o bluză ușor de scos și de pus
  • nu aplicați loțiuni de corp, uleiuri sau pudră de talc pe piele înainte de test
  • nu mâncați o masă copioasă și nu consumați cafeină înainte de un ECG de efort (test de stres)

Unor persoane poate fi necesar, de asemenea, să li se radă și să li se curețe pieptul înainte de test.

Informații:

Spuneți persoanei care efectuează ECG-ul dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Acesta poate fi cineva cunoscut, o asistentă sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unui ECG (electrocardiogramă)

Un ECG (electrocardiogramă) este efectuat de un profesionist din domeniul sănătății special instruit, într-un spital, o clinică sau la cabinetul medicului de familie.

Există 3 moduri diferite în care se poate efectua un ECG:

  • în repaus
  • pe o perioadă de timp, purtând un ECG portabil
  • în timpul efortului fizic sau după administrarea unui medicament care modifică ritmul cardiac (test de stres)

Tipul de ECG pe care îl veți face depinde de simptomele sau afecțiunea dumneavoastră. Medicul sau specialistul vă va explica ce tip veți efectua și de ce.

Cum se efectuează un ECG de repaus
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Vi se va cere să vă întindeți pe spate, iar profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi (numiți electrozi) pe brațe, picioare și piept. Aceștia sunt conectați la aparatul ECG.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă) câteva minute, în timp ce aparatul ECG înregistrează semnalele electrice generate de bătăile inimii.
  4. Profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.

Este posibil să apară o ușoară iritație pe piele în zonele unde au fost plasați plasturii.

Cum se efectuează un ECG portabil
  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept și îi va fixa cu bandă adezivă. Aceștia sunt conectați la un mic aparat ECG portabil, pe care îl veți purta pe o curea în jurul taliei.
  3. De obicei, vi se va cere să îl purtați timp de 24 până la 48 de ore, dar poate fi purtat până la 7 zile.
  4. Vi se va comunica o dată și o oră la care să aduceți aparatul înapoi, după terminarea testului, pentru ca rezultatele să poată fi analizate de un specialist.
Informații:

Nu puteți face baie sau duș în timp ce purtați aparatul ECG portabil. Vi se poate arăta cum să îl deconectați și reconectați dacă trebuie să îl purtați mai mult de 24 de ore.

Cum se efectuează un ECG de efort

Un ECG de efort (numit uneori test de toleranță la efort sau test de stres) se efectuează în spital.

  1. Vi se va cere să vă scoateți hainele de pe partea superioară a corpului, în spatele unui paravan. Este posibil să vi se dea un halat de spital pe care să îl purtați.
  2. Profesionistul din domeniul sănătății va aplica plasturi adezivi, numiți electrozi, pe piept, care sunt conectați la un aparat ECG.
  3. Vi se va cere să mergeți pe o bandă de alergare sau să pedalați pe o bicicletă ergometrică.
  4. Efortul va începe lent, apoi va deveni treptat mai rapid și mai dificil. Va fi oprit atunci când începeți să aveți simptome sau vă simțiți prea obosit(ă). De obicei, durează între 40 și 60 de minute.
  5. La terminarea testului, profesionistul din domeniul sănătății va îndepărta plasturii adezivi de pe piele. Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când plasturii sunt îndepărtați, asemănător cu momentul în care scoateți un plasture.
Informații:

Dacă nu puteți alerga sau pedala, vi se va administra un medicament care crește ritmul cardiac, în loc să faceți efort fizic.

Obținerea rezultatelor ECG (electrocardiogramei)

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele ECG.

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de alte analize.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar uneori poate dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Angiografie

De ce se utilizează angiografia

Angiografia este utilizată pentru a verifica starea vaselor dumneavoastră de sânge și modul în care sângele circulă prin acestea.

Poate ajuta la diagnosticarea sau investigarea mai multor probleme care afectează vasele de sânge, inclusiv:

  • ateroscleroza – îngustarea arterelor, ceea ce ar putea însemna că aveți risc de a suferi un accident vascular cerebral sau un infarct miocardic
  • boala arterială periferică – aport redus de sânge către mușchii picioarelor
  • un anevrism cerebral – o dilatare a unui vas de sânge din creier
  • angina pectorală – durere în piept cauzată de fluxul redus de sânge către mușchii inimii
  • cheaguri de sânge sau o embolie pulmonară – un blocaj în artera care alimentează plămânii
  • un blocaj al aportului de sânge către rinichi

Angiografia poate fi, de asemenea, utilizată pentru a ajuta la planificarea tratamentului pentru unele dintre aceste afecțiuni.

Ce se întâmplă în timpul angiografiei

Angiografia se efectuează în secția de radiologie sau imagistică a unui spital.

Pentru investigație:

  • de obicei veți fi treaz(ă), dar vi se poate administra un medicament numit sedativ pentru a vă ajuta să vă relaxați
  • veți sta întins(ă) pe o masă de radiologie și se va face o mică incizie deasupra uneia dintre arterele dumneavoastră, de obicei în apropierea zonei inghinale sau a încheieturii mâinii – se folosește anestezie locală pentru a amorți zona unde se face incizia
  • un tub foarte subțire și flexibil (cateter) este introdus în arteră
  • cateterul este ghidat cu atenție către zona examinată (cum ar fi inima)
  • o substanță de contrast (colorant) este injectată prin cateter
  • se efectuează o serie de radiografii în timp ce substanța de contrast circulă prin vasele dumneavoastră de sânge

Investigația poate dura între 30 de minute și 2 ore. De obicei, veți putea pleca acasă la câteva ore după aceea.

Riscurile angiografiei

Angiografia este, în general, o procedură sigură și nedureroasă.

Dar pentru câteva zile sau săptămâni după aceasta, este obișnuit să aveți:

  • vânătăi
  • durere locală
  • o mică umflătură sau o acumulare de sânge în apropierea locului unde s-a făcut incizia

Există, de asemenea, un risc foarte mic de complicații mai grave, cum ar fi o reacție alergică la substanța de contrast, un accident vascular cerebral sau un infarct miocardic.

Tipuri de angiografie

Există mai multe tipuri diferite de angiografie, în funcție de partea corpului care este examinată.

Tipurile frecvente includ:

  • angiografie coronariană – pentru a verifica inima și vasele de sânge din apropiere
  • angiografie cerebrală – pentru a verifica vasele de sânge din și din jurul creierului
  • angiografie pulmonară – pentru a verifica vasele de sânge care alimentează plămânii
  • angiografie renală – pentru a verifica vasele de sânge care alimentează rinichii

Uneori, angiografia poate fi efectuată folosind scanări în loc de raze X. Acestea se numesc angiografie CT sau angiografie RMN.

Există, de asemenea, un tip de angiografie folosit pentru a verifica ochii, numit angiografie cu fluoresceină.

Testul de troponină

Ce este testul de troponină?

Testul de troponină măsoară nivelul de troponină dintr-o probă de sânge. Troponina este o proteină care se găsește în celulele mușchiului inimii.

În mod normal, nivelurile de troponină din sânge sunt atât de scăzute încât doar cele mai sensibile tipuri de teste le pot măsura. Dar dacă mușchiul inimii este deteriorat, troponina se scurge în sânge, iar nivelurile de troponină din sânge vor crește.

Testarea troponinei este folosită în principal pentru a ajuta la diagnosticarea infarctului miocardic. Infarctul miocardic deteriorează inima prin blocarea bruscă a fluxului de sânge care aduce oxigen către o parte a mușchiului inimii. Fără oxigen din sânge, celulele mușchiului inimii mor și eliberează troponină.

Rezultatele testului de troponină pot confirma deteriorarea mușchiului inimii din cauza unui infarct miocardic. Cu cât inima este mai deteriorată, cu atât mai multă troponină este eliberată în sânge. Astfel, măsurarea cantității de troponină din sânge poate ajuta și la estimarea cât de mult din inimă a fost deteriorată. Niveluri mai mari decât cele normale de troponină pot fi întâlnite și în alte afecțiuni care pot deteriora mușchiul inimii.

Două tipuri de troponină pot fi măsurate pentru a diagnostica deteriorarea inimii. Acestea se numesc troponina I și troponina T. Testele pot măsura oricare dintre tipuri.

Alte denumiri: troponina I cardiacă (cTnI), troponina T cardiacă (cTnT), troponina cardiacă (cTn), troponina I și troponina T specifice cardiace

Pentru ce se folosește?

Testul de troponină este folosit în principal pentru:

  • Confirmarea dacă o persoană are un infarct miocardic sau a avut recent un infarct miocardic. Acesta este cel mai frecvent motiv pentru testarea troponinei. Testul se face de obicei la urgențe, în spital, împreună cu alte teste cardiace, cum ar fi EKG (numit și ECG sau electrocardiogramă).
  • Diagnosticarea și monitorizarea anginei instabile. Angina este durerea în piept care apare atunci când o parte a mușchiului inimii nu primește atât sânge cât are nevoie. Angina instabilă este un tip de angină care apare oricând, chiar și în repaus. Este o urgență medicală deoarece poate duce la un infarct miocardic.
  • Verificarea sănătății inimii după o intervenție chirurgicală care ar putea afecta inima. În acest caz, testul de troponină poate fi efectuat înainte și după operație, astfel încât rezultatele să poată fi comparate.

De ce am nevoie de un test de troponină?

Este posibil să aveți nevoie de un test de troponină dacă aveți simptome de infarct miocardic. Simptomele pot începe lent sau brusc. Pot fi ușoare sau intense și pot apărea și dispărea pe parcursul mai multor ore. Acestea includ:

  • Durere în piept, senzație de greutate sau disconfort în centrul sau partea stângă a pieptului
  • Durere sau disconfort la unul sau la ambele brațe, în spate, umeri, gât, maxilar sau deasupra buricului
  • Dificultăți de respirație în repaus sau la efort fizic ușor
  • Greață și vărsături
  • Senzație de oboseală neobișnuită fără motiv, uneori timp de zile
  • Amețeli și senzație de leșin
  • Transpirație abundentă fără motiv
  • Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (aritmie)

Dacă aveți simptome de infarct miocardic, sunați imediat la 112. Asistența medicală rapidă vă poate salva viața.

Este posibil să aveți nevoie de testarea troponinei și dacă urmează să aveți o intervenție chirurgicală care v-ar putea afecta inima.

Ce se întâmplă în timpul unui test de troponină?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru testul de troponină. Dar, dacă luați vitamina B7, numită și biotină, asigurați-vă că îi spuneți medicului care vă recomandă testul. Biotina și suplimentele care conțin biotină pot face ca nivelurile dumneavoastră de troponină să pară mai mici decât sunt în realitate.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Pentru a înțelege rezultatele unui test de troponină pentru durerea în piept și/sau alte simptome ale unui infarct miocardic, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor teste.

În general:

  • Dacă primele rezultate ale testului de troponină sunt normale, probabil veți fi retestat(ă) după câteva ore. Acest lucru se datorează faptului că nivelurile crescute de troponină de obicei nu apar decât la aproximativ 2 până la 3 ore după debutul unui infarct miocardic. Astfel, rezultatele unui test ulterior pot arăta niveluri de troponină mai mari decât normalul. Între timp, rezultatele altor teste și examinări îl vor ajuta pe medicul dumneavoastră să decidă dacă să înceapă imediat tratamentul pentru un infarct miocardic.
  • Dacă rezultatele testului de troponină arată niveluri normale la 12 ore după debutul simptomelor, probabil că nu ați avut un infarct miocardic.
  • Dacă rezultatele testului arată cantități mai mari decât normalul de troponină în sânge, acest lucru înseamnă de obicei că aveți o leziune la nivelul mușchiului inimii. Medicul dumneavoastră va lua în considerare toate informațiile despre starea dumneavoastră pentru a diagnostica dacă un infarct miocardic a cauzat leziunea. Nivelurile foarte mari de troponină înseamnă cel mai adesea că ați avut un infarct miocardic.

Nivelurile mai mari decât normalul de troponină nu înseamnă întotdeauna că ați avut un infarct miocardic. Ele pot fi cauzate de angina instabilă și de multe alte afecțiuni care pot leza inima, inclusiv:

  • Bătăi neregulate ale inimii (aritmie), în special bătăi prea rapide
  • Insuficiență cardiacă
  • Boală a valvelor cardiace
  • Infecție sau inflamație a mușchiului inimii (miocardită)
  • Chirurgie cardiacă
  • Exerciții fizice intense pe o perioadă lungă, cum ar fi alergarea unui maraton
  • Leziuni toracice
  • Boală cronică de rinichi
  • Un cheag de sânge în plămâni (embolie pulmonară)
  • Sepsis
  • O infecție severă cu COVID-19

Dacă aveți niveluri mari de troponină, dar medicul dumneavoastră nu consideră că ați avut un infarct miocardic, este posibil să vi se facă alte teste pentru a afla cauza.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele testului, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu ceva despre testul de troponină?

Nivelurile de troponină pot continua să crească timp de aproximativ 24 de ore după debutul unui infarct miocardic. Prin urmare, dacă rezultatele testului arată niveluri ridicate de troponină, veți fi probabil testat(ă) de două sau mai multe ori pe parcursul unei perioade de 24 de ore.

Rezultatele acestor teste arată cât de repede a crescut nivelul de troponină și cel mai înalt nivel atins. Aceste informații ajută la estimarea cât de mult mușchi cardiac a fost afectat și cât de bine vă puteți recupera.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Cum să tratați un episod de angină pectorală

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu angină pectorală și aveți dureri în piept, urmați instrucțiunile pe care le-ați primit pentru tratarea anginei:

  1. Opriți ceea ce faceți și odihniți-vă.
  2. Folosiți orice medicament care v-a fost prescris – de obicei, aceasta este nitroglicerina (trinitrat de gliceril).
  3. Luați o altă doză după 5 minute dacă prima doză nu vă ajută.

Dacă aveți în continuare simptome la 5 minute după administrarea celei de-a 2-a doze, sunați la 112 pentru o ambulanță.

Tratamentul anginei pectorale

Dacă aveți angină pectorală, vi se pot administra medicamente pentru:

  • tratarea unui episod de angină, dacă apare (nitroglicerină)
  • reducerea probabilității de a avea un episod de angină, cum ar fi betablocantele
  • reducerea riscului de accident vascular cerebral sau infarct miocardic, cum ar fi aspirina în doză mică sau statinele

Uneori, vi se poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru a crește fluxul de sânge către inimă (angioplastie coronariană sau bypass coronarian).

Ce puteți face pentru a ajuta la prevenirea crizelor de angină pectorală

Dacă aveți angină pectorală, există lucruri pe care le puteți face pentru a ameliora simptomele sau a reduce riscul de crize.

Ce să faceți

  • evitați pe cât posibil factorii care vă declanșează crizele de angină, cum ar fi stresul, temperaturile scăzute sau mesele copioase

  • aveți întotdeauna medicamentul pentru angină la dumneavoastră – folosiți-l așa cum v-a indicat medicul

  • încercați să renunțați la fumat, dacă fumați

  • încercați să vă mențineți o greutate sănătoasă

  • aveți o alimentație echilibrată

  • duceți un stil de viață cât de activ vă permit simptomele

  • încercați să reduceți consumul de alcool

Viața cu boala

Faptul că aveți angină înseamnă că aveți un risc mai mare de a suferi un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Este important să o tratați și să faceți schimbări sănătoase în stilul de viață pentru a reduce acest risc.

Cu tratament, simptomele ar trebui să se amelioreze în timp și pot eventual să dispară.

Dacă simptomele sunt bine controlate, angina nu va avea de obicei un impact major asupra vieții dumneavoastră. De regulă, veți putea continua majoritatea activităților, inclusiv exercițiile fizice și viața sexuală.

Dar angina vă poate afecta munca dacă aveți un loc de muncă ce implică multă activitate fizică sau dacă conduceți autobuze, autocare sau camioane.

De asemenea, cel mai bine este să discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a începe o activitate nouă sau dacă sunteți îngrijorat(ă) în legătură cu exercițiile fizice.

Este posibil să fie nevoie să vă gândiți și la aspecte practice, cum ar fi să aveți întotdeauna la dumneavoastră medicamentul pentru angină, să aveți medicamente de rezervă disponibile și să vă asigurați că aveți suficient medicament atunci când călătoriți.

Când să mergeți la medic

Sunați la 112 acum dacă:

  • ați fost diagnosticat(ă) cu angină pectorală și aveți dureri în piept care nu se opresc după câteva minute de repaus sau după ce ați luat medicamentul pentru angină
  • aveți dureri sau disconfort brusc în piept care nu dispare – durerea poate fi resimțită ca o strângere sau presiune în interiorul pieptului, arsură sau indigestie
  • aveți dureri care se extind spre brațul stâng sau drept, sau spre gât, maxilar, umăr, stomac sau spate
  • aveți dureri în piept și vă simțiți transpirat(ă), cu greață, amețit(ă) sau cu respirație scurtă

Ați putea avea un infarct miocardic. Sunați imediat la 112, deoarece aveți nevoie de tratament de urgență în spital.

Nu vă deplasați singur(ă) la urgențe.

Persoana cu care vorbiți la 112 vă va oferi sfaturi despre ce să faceți.

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • aveți dureri în piept sau alte simptome de angină care apar și dispar
  • ați fost diagnosticat(ă) cu angină și aceasta se simte mai rău decât înainte, apare mai des, durează mai mult sau apare când vă odihniți

Medicamente folosite pentru angină pectorală

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Beta-blocante · ATC C07A · 35

Beta-blocante: încetinesc ritmul inimii și scad tensiunea arterială.

Antitrombotice (anticoagulante și antiagregante) · ATC B01A · 26

Previn formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante și antiagregante plachetare); unele dilată și vasele de sânge.

Blocante ale canalelor de calciu cu efect vascular · ATC C08C · 20

Blocante ale canalelor de calciu: dilată vasele și scad tensiunea arterială.

Alte medicamente pentru inimă · ATC C01E · 14

Alte medicamente pentru inimă, cu acțiuni specifice (de exemplu, încetinirea ritmului).

Blocante ale canalelor de calciu cu efect cardiac · ATC C08D · 8

Blocante ale canalelor de calciu care încetinesc și ritmul inimii.

Vasodilatatoare pentru bolile cardiace · ATC C01D · 6

Dilată vasele inimii și calmează sau previn durerea de angină.

Combinații de hipolipemiante · ATC C10B · 1

Asocieri într-un singur comprimat: un medicament pentru colesterol, uneori împreună cu unul pentru tensiune.

Inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) · ATC C09A · 1

IECA: relaxează vasele de sânge, scad tensiunea și protejează inima și rinichii.

  • Perindoprilum — 1 produs cu rețetă

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).