Anevrism de aortă abdominală

Actualizat: 19 octombrie 2026 · Cod ICD-10: I71.3, I71.4

Simptome

Anevrismul de aortă abdominală adesea nu are simptome.

De obicei, aflați că aveți unul în timpul unei ecografii abdominale sau al unor investigații pentru o altă afecțiune.

Dacă anevrismul crește, uneori puteți observa:

durere în burtă (abdomen) sau în spate
o senzație de pulsație în burtă (abdomen)

Cauze și factori de risc

Cum să reduceți riscul de a dezvolta un anevrism de aortă abdominală

Adoptarea unor schimbări sănătoase ale stilului de viață poate ajuta la reducerea riscului de a dezvolta un anevrism de aortă abdominală sau la oprirea creșterii acestuia.

Ce să faceți

încercați să slăbiți dacă aveți exces de greutate

Ce să nu faceți

nu fumați

Cauzele anevrismului de aortă abdominală

Anevrismul de aortă abdominală apare atunci când artera principală care transportă sângele de la inimă către burtă (aorta) devine slăbită.

Nu este întotdeauna clar ce îl cauzează, dar unele persoane au o probabilitate mai mare de a dezvolta unul.

Aveți un risc mai mare dacă:

sunteți bărbat și aveți 65 de ani sau mai mult
fumați sau ați fumat în trecut
aveți tensiune arterială mare
aveți colesterol ridicat
aveți o rudă apropiată care a avut un anevrism de aortă abdominală
aveți boală coronariană sau arterială periferică (ateroscleroză)
aveți boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
aveți o afecțiune precum sindromul Marfan

Uneori, anevrismul de aortă abdominală poate fi cauzat de o infecție, dar acest lucru este rar.

Diagnostic și analize

Principala investigație pentru a afla dacă aveți un anevrism de aortă abdominală este o ecografie a abdomenului.

Un dispozitiv mic este plasat pe abdomen, iar imaginile din interiorul abdomenului vor fi afișate pe un ecran.

De obicei, vi se va spune dacă aveți un anevrism la finalul investigației.

Vi se va spune, de asemenea, cât de mare este:

mic (3 cm până la 4,4 cm)
mediu (4,5 cm până la 5,4 cm)
mare (5,5 cm sau mai mare)

Analize și investigații

Ecografia

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată

Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Tratamentul pentru un anevrism de aortă abdominală depinde de obicei de cât de mare este și dacă aveți simptome.

Dacă este mic, pot fi recomandate schimbări ale stilului de viață, cum ar fi renunțarea la fumat și o alimentație sănătoasă, pentru a ajuta la oprirea creșterii acestuia.

Uneori este posibil să aveți nevoie de:

medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol, care pot ajuta la oprirea creșterii anevrismului
intervenție chirurgicală pentru a reduce riscul de rupere a anevrismului – aceasta poate fi efectuată dacă anevrismul de aortă abdominală este mare (5,5 cm sau mai mare), crește rapid sau este dureros

Intervenția chirurgicală prezintă riscuri și efecte secundare pe care medicul sau chirurgul dumneavoastră ar trebui să le discute cu dumneavoastră.

Anevrismele de aortă abdominală cresc adesea în timp. De obicei, veți avea nevoie de investigații imagistice regulate pentru a vedea dacă se mărește.

Dacă anevrismul se rupe, veți avea nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență pentru a-l trata.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

aveți dureri de burtă sau de spate care nu trec sau revin constant
simțiți un nodul în burtă

Aceste simptome pot avea multe cauze și nu înseamnă neapărat că aveți un anevrism de aortă abdominală, dar este bine să le verificați.

Sunați la 112 dacă dumneavoastră sau altcineva:

aveți dureri bruște, severe în burtă sau în spate
aveți dificultăți de respirație sau ați încetat să respirați
aveți pielea palidă sau cenușie (pe pielea brună sau neagră acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe tălpi)
vă pierdeți cunoștința

Acestea ar putea fi semne ale rupturii unui anevrism de aortă abdominală. Aceasta este o urgență care pune viața în pericol și trebuie tratată în spital cât mai curând posibil.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).