Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Acalazie

Actualizat: · Cod ICD-10: K22.0

Simptome

Nu toate persoanele cu acalazie vor avea simptome.

Dar majoritatea persoanelor cu acalazie vor avea dificultăți la înghițirea alimentelor sau a lichidelor (cunoscută sub numele de disfagie). Înghițirea tinde să devină treptat mai dificilă sau dureroasă pe parcursul a câțiva ani, până în punctul în care uneori devine imposibilă.

Alte simptome includ:

  • regurgitarea alimentelor nedigerate
  • sufocare și accese de tuse
  • arsuri la stomac
  • durere în piept
  • infecții toracice repetate
  • scurgerea din gură a salivei sau a vărsăturilor
  • scădere treptată, dar semnificativă în greutate

Simptomele acalaziei pot apărea în orice moment al vieții.

Problemele de înghițire pot fi cauzate și de cancere ale gurii, gâtului și esofagului. Există o legătură între acalazia de lungă durată și riscul de a dezvolta cancer esofagian, dar riscul este mic.

Este important să mergeți la medic pentru evaluarea simptomelor, chiar dacă acestea nu vă deranjează.

Cauze și factori de risc

Se consideră că acalazia apare atunci când nervii din esofag sunt afectați și nu mai funcționează corect, motiv pentru care mușchii esofagului și inelul muscular de la intrarea în stomac nu funcționează corect. Cauza exactă a acestui lucru este necunoscută.

La unele persoane, poate fi legată de o infecție virală. Poate fi, de asemenea, asociată cu o afecțiune autoimună, în care sistemul imunitar al organismului atacă celulele, țesuturile și organele sănătoase.

În cazuri rare, este posibil ca acalazia să fie cauzată de o genă defectuoasă.

Diagnostic și analize

Dacă medicul de familie consideră că aveți acalazie, veți fi trimis la spital pentru a efectua câteva teste de diagnostic. Acalazia poate fi diagnosticată și în timpul unei investigații, cum ar fi o radiografie toracică, efectuată dintr-un alt motiv.

Testele pentru acalazie includ:

  • manometria – un tub mic de plastic este introdus prin gură sau nas în esofag pentru a măsura presiunea musculară de-a lungul acestuia în diferite puncte.
  • tranzitul baritat – beți un lichid alb care conține substanța chimică bariu și se fac radiografii. Bariul se evidențiază clar pe radiografie, astfel încât medicul poate vedea cât timp îi ia să ajungă în stomac.
  • endoscopia – un instrument subțire și flexibil numit endoscop este introdus pe gât pentru a permite medicului să privească direct mucoasa esofagului, inelul muscular și stomacul.

Analize și investigații

Radiografia · Endoscopia · Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un laxativ cu o zi înainte de radiografie

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare ulterioară, la medicul care v-a recomandat radiografia

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Endoscopie

De ce se face o endoscopie

Este posibil să vi se facă o endoscopie pentru a:

  • încerca să găsiți cauza unor simptome precum durerea de stomac, indigestia, dificultatea la înghițire sau sângerarea de la stomac, vezică sau anus
  • preleva o mică mostră de celule (o biopsie) pentru a o verifica pentru o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • trata probleme, cum ar fi sângerarea, sau îndepărta excrescențe mici precum polipi sau fibroame

Pregătirea pentru o endoscopie

De obicei, există câteva lucruri pe care trebuie să le faceți înainte de a avea o endoscopie.

De exemplu, poate fi necesar să:

  • evitați să mâncați sau să beți cu câteva ore înainte de procedură
  • luați anumite medicamente, cum ar fi laxative sau antibiotice
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele pentru subțierea sângelui, precum warfarina – nu opriți administrarea niciunui medicament prescris fără să discutați mai întâi cu un profesionist din domeniul sănătății

Este posibil să primiți un pliant cu informații despre ce trebuie să faceți pentru a vă pregăti pentru o endoscopie sau un membru al echipei spitalului poate discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ce se întâmplă în timpul unei endoscopii

Efectuarea unei endoscopii poate fi inconfortabilă.

De obicei, veți fi treaz(ă) în timpul procedurii. Vi se poate administra un anestezic local pentru a amorți zona în care este introdus endoscopul sau un sedativ pentru a vă ajuta să vă relaxați.

În timpul endoscopiei

În timpul procedurii:

  1. Endoscopul este introdus în corpul dumneavoastră – în funcție de partea corpului care este verificată, poate fi introdus prin gură, anus, vagin sau prin tubul care transportă urina din vezică în afara corpului (uretră).
  2. Endoscopul este ghidat cu atenție către partea corpului examinată, astfel încât persoana care efectuează testul să o poată observa – se poate pompa ușor aer în zonă pentru a o extinde și a o face mai ușor de văzut.
  3. Dacă este necesar, se pot folosi instrumente mici atașate endoscopului pentru a preleva o mostră de celule pentru testare (biopsie) sau pentru a îndepărta excrescențe precum polipi sau fibroame.

O endoscopie poate dura între 10 minute și 1 oră. Durata depinde de tipul de endoscopie efectuat și dacă este necesară o biopsie sau un tratament.

După efectuarea endoscopiei

După procedură, veți fi mutat(ă) într-o zonă de recuperare, unde de obicei va trebui să rămâneți aproximativ 1 oră.

Dacă vi s-a administrat un sedativ, nu puteți conduce timp de 24 de ore, așa că va trebui să aranjați ca cineva să vă ducă acasă. De asemenea, cineva va trebui să rămână cu dumneavoastră peste noapte și în primele 24 de ore după procedură.

Respectați orice alte sfaturi primite de la personalul spitalului cu privire la ce trebuie să faceți după o endoscopie.

Tipuri de endoscopie

Există multe tipuri diferite de endoscopie. Tipul pe care îl veți face depinde de partea corpului dumneavoastră care este verificată sau tratată.

Tipuri frecvente de endoscopie
Tip Cum se utilizează

Gastroscopie

Se introduce pe gură pentru a verifica esofagul, stomacul sau prima parte a intestinului subțire

Colonoscopie

Se introduce prin anus pentru a verifica intestinul gros

Colposcopie

Se introduce în vagin pentru a verifica colul uterin (deschiderea uterului dinspre vagin)

Cistoscopie

Se introduce prin uretră (tubul prin care urina iese din corp) pentru a verifica vezica urinară

Histeroscopie

Se introduce în vagin și se trece prin colul uterin pentru a verifica uterul

Obținerea rezultatelor endoscopiei

După efectuarea unei endoscopii, un medic sau o asistentă vă poate explica rezultatele înainte de a părăsi spitalul.

De asemenea, vi se pot oferi informații și sfaturi despre ce să faceți când ajungeți acasă și pe cine să contactați dacă aveți probleme.

Dacă în timpul procedurii a fost prelevată o probă de celule (biopsie), rezultatele acesteia sunt gata, de obicei, în câteva săptămâni.

Laparoscopie (chirurgie laparoscopică)

De ce se face o laparoscopie

O laparoscopie poate fi folosită pentru a diagnostica afecțiuni precum apendicita, boala inflamatorie pelvină, endometrioza și unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și cancerul ovarian.

Laparoscopia este folosită pentru diagnosticarea unor afecțiuni, dar și pentru intervenții chirurgicale de tratare a unor afecțiuni, cum ar fi:

  • îndepărtarea unor organe precum apendicele sau vezica biliară
  • repararea herniilor sau a ulcerelor gastrice perforate sau sângerânde
  • îndepărtarea organelor afectate de cancer, cum ar fi ovarele, prostata sau ficatul
  • tratarea unei sarcini extrauterine
  • îndepărtarea uterului (histerectomie) sau a fibroamelor
  • chirurgia de scădere în greutate

Laparoscopia este adesea recomandată deoarece timpul de recuperare este mai scurt decât în cazul altor tipuri de intervenții chirurgicale.

Pregătirea pentru o laparoscopie

Spitalul vă va oferi informații despre cum să vă pregătiți pentru o laparoscopie.

În funcție de motivul pentru care vi se efectuează laparoscopia, vi se poate cere să faceți anumite lucruri, cum ar fi:

  • să nu mâncați sau să nu beți
  • să opriți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi anticoagulantele
  • să renunțați la fumat

Nu puteți conduce după o laparoscopie, așa că va trebui să rugați pe cineva să vă ducă acasă.

Ce se întâmplă în timpul unei laparoscopii

Dacă vi se efectuează o laparoscopie pentru a diagnostica o afecțiune, aceasta durează de obicei între 30 și 60 de minute. Va dura mai mult dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a trata o afecțiune.

Laparoscopia se efectuează sub anestezie generală, astfel încât veți dormi în timpul operației și nu veți simți nicio durere.

  1. Chirurgul va face o mică incizie, de obicei în apropierea buricului.
  2. Se introduce aer în burtă prin incizie, pentru ca chirurgul să poată vedea mai ușor interiorul abdomenului.
  3. Un tub subțire cu o cameră în interior (laparoscop) este apoi introdus prin incizie, astfel încât imaginile video din interiorul abdomenului să poată fi afișate pe un ecran.
  4. Dacă vi se efectuează o intervenție chirurgicală, este posibil să fie necesare mai multe incizii mici în burtă, prin care chirurgul să introducă instrumentele.
  5. Când se termină, aerul este eliminat din burtă, iar inciziile sunt închise cu fire sau agrafe și acoperite cu un pansament.
După operație

Veți petrece ceva timp în sala de recuperare și veți primi medicamente pentru a ajuta la durere și umflare.

După operație, este posibil să:

  • aveți greață sau vărsături
  • vă simțiți mai obosit(ă) decât în mod normal
  • aveți dureri în gât
  • aveți balonare, crampe sau durere și disconfort în burtă
  • aveți dureri de umăr
  • aveți vânătăi în jurul rănilor

Majoritatea persoanelor pot părăsi spitalul fie în aceeași zi, fie a doua zi.

Recuperarea după o laparoscopie

Durata recuperării după o laparoscopie variază.

De obicei, durează până la 10 zile dacă ați făcut-o pentru a diagnostica o afecțiune, dar poate dura până la 3 săptămâni până când vă puteți întoarce la muncă. Dacă ați avut o intervenție chirurgicală, recuperarea completă poate dura între 6 și 8 săptămâni.

Există lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta în recuperare.

Ce să faceți
  • luați paracetamol sau ibuprofen pentru a calma durerea

  • asigurați-vă că beți multe lichide și aveți o alimentație sănătoasă

  • purtați ciorapi compresivi dacă vi s-au recomandat

  • mișcați-vă cât de mult puteți

  • faceți exerciții pentru picioare și glezne, cum ar fi rotirea gleznelor în cercuri, în timp ce vă odihniți

  • mențineți rana uscată în primele 24 de ore – după această perioadă puteți face duș, dar asigurați-vă că apa nu este prea fierbinte, deoarece poate provoca sângerarea rănilor

Ce să nu faceți
  • nu faceți baie în cadă în primele 2 săptămâni sau până când rana s-a vindecat

  • nu zburați cu avionul timp de 48 de ore după o laparoscopie

  • nu consumați alcool timp de 48 de ore

  • nu fumați, deoarece organismul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca

Posibile complicații ale laparoscopiei

Laparoscopia este o procedură frecventă.

Complicațiile sunt rare, dar pot include:

  • necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise, cu o incizie mai mare
  • o hernie
  • leziuni ale unui organ, cum ar fi vezica urinară
  • leziuni ale unui vas de sânge
  • o reacție alergică gravă (anafilaxie) la anestezicul general
  • cheaguri de sânge, cum ar fi TVP (tromboză venoasă profundă) sau embolie pulmonară

Acțiune imediată: sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:

Ați avut recent o laparoscopie și:

  • aveți bătăi foarte rapide ale inimii
Găsiți cea mai apropiată unitate de urgențe

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Nu există un tratament care să vindece acalazia, dar tratamentul poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la ușurarea înghițirii.

Medicii dumneavoastră vă vor vorbi despre riscurile și beneficiile diferitelor opțiuni de tratament.

Medicamente

Medicamente precum nitrații sau nifedipina pot ajuta la relaxarea mușchilor esofagului. Acest lucru face ca înghițirea să fie mai ușoară și mai puțin dureroasă pentru unele persoane, deși nu funcționează pentru toată lumea.

Efectul durează doar o perioadă scurtă, astfel încât medicamentele pot fi folosite pentru a ameliora simptomele în timp ce așteptați un tratament mai permanent. Pot provoca dureri de cap, dar acestea se ameliorează de obicei în timp.

Dilatarea cu balon (dilatație pneumatică)

Sub sedare sau, uneori, sub anestezie generală, un balon este introdus în esofag cu ajutorul unui tub lung, subțire și flexibil (endoscop). Balonul este apoi umflat pentru a ajuta la întinderea inelului muscular care permite alimentelor să ajungă în stomac.

Acest lucru îmbunătățește înghițirea pentru majoritatea persoanelor, dar este posibil să aveți nevoie de tratament de mai multe ori înainte ca simptomele să se amelioreze.

Dilatarea cu balon prezintă un risc mic de rupere a esofagului (ruptură esofagiană), care poate necesita intervenție chirurgicală de urgență.

Injectarea cu toxină botulinică (Botox)

Cu ajutorul unui endoscop, toxina botulinică este injectată în inelul muscular care permite alimentelor să ajungă în stomac, determinând relaxarea acestuia.

Este de obicei eficientă pentru câteva luni și ocazional pentru câțiva ani, dar trebuie repetată. Aceasta este de obicei nedureroasă și poate fi folosită pentru ameliorarea temporară la persoanele care nu pot beneficia de alte tratamente.

Intervenție chirurgicală

Sub anestezie generală, fibrele musculare din inelul muscular care permite alimentelor să ajungă în stomac sunt secționate. Acest lucru se realizează prin chirurgie laparoscopică (laparoscopie) și se numește miotomie Heller.

Poate face înghițirea permanent mai ușoară.

Adesea, o a doua procedură va fi efectuată în același timp pentru a preveni refluxul acid și arsurile la stomac, care pot fi un efect secundar al operației de miotomie Heller. Chirurgul dumneavoastră vă va vorbi despre acest lucru și despre orice alte opțiuni chirurgicale care ar putea fi cea mai bună alegere pentru dumneavoastră.

Tratament de urmărire

Atât dilatarea cu balon, cât și intervenția chirurgicală pot provoca efecte secundare, cum ar fi refluxul acid și arsurile la stomac și durerea toracică. Medicul de familie vă poate prescrie medicamente pentru a ajuta la acest lucru, iar chirurgul dumneavoastră vă poate sugera să luați acest medicament în mod regulat.

Information:

Medicamente folosite pentru acalazie

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Blocante ale canalelor de calciu cu efect vascular · ATC C08C · 2

Blocante ale canalelor de calciu: dilată vasele și scad tensiunea arterială.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).