VIAGRA 50 mg

Într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo de evaluare a toleranţei la efort fizic, au fost evaluaţi

144 pacienţi cu disfuncţie erectilă şi angină cronică stabilă tratată în mod regulat cu medicaţie

antianginoasă (exceptând nitraţii). Rezultatele au demonstrat că nu există nicio diferenţă clinic

semnificativă între sildenafil şi placebo în ceea ce priveşte timpul până la angina limitantă.

La unii subiecţi examinaţi pe baza testului Farnsworth–Munsell pe 100 nuanţe de culoare, la 1 oră de

la administrarea unei doze de 100 mg sildenafil, au fost observate diferenţe uşoare şi tranzitorii în

perceperea culorilor (albastru/verde), care nu au mai fost evidente la 2 ore de la administrarea dozei.

Mecanismul postulat pentru această modificare în perceperea culorilor este corelat cu inhibarea PDE6

care este implicată în cascada de fototransducţie de la nivelul retinei. Sildenafilul nu are nici un efect

asupra acuităţii vizuale sau asupra sensibilităţii vizuale de contrast. Într-un studiu clinic controlat cu

placebo la un număr mic de pacienţi cu diagnostic stabilit de degenerescenţă maculară precoce legată

de vârstă (n=9), sildenafilul (doză unică de 100 mg) nu a produs modificări semnificative ale testelor

vizuale (acuitatea vizuală, grila Amsler, discriminarea culorilor la simularea luminilor de trafic,

La voluntarii sănătoşi, după administrarea orală a unei doze unice de 100 mg sildenafil nu au fost

observate modificări ale motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct. 4.6).

Informaţii suplimentare obţinute din studiile clinice

În timpul studiilor clinice, sildenafilul a fost administrat la peste 8 000 pacienţi cu vârsta cuprinsă între

19 – 87 ani, aparţinând următoarelor categorii: vârstnici (19,9%), pacienţi cu hipertensiune arterială

(30,9%), pacienţi cu diabet zaharat (20,3%), boală cardiacă ischemică (5,8%), dislipidemie (19,8%),

leziuni ale măduvei spinarii (0,6%), depresie (5,2%), rezecţie transuretrală de prostată (3,7%),

prostatectomie radicală (3,3%). Următoarele categorii de pacienţi nu au fost bine studiate sau au fost

excluse din studiile clinice: pacienţi cu intervenţii chirurgicale pelviene, pacienţipost-radioterapie,

pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică severă şi pacienţi cu anumite afecţiuni cardiovasculare

În studiile efectuate cu doză fixă, procentul pacienţilor care au raportat ameliorarea erecţiei în urma

tratamentului a fost 62% la doza de 25 mg, 74% la doza de 50 mg şi 82% la doza de 100 mg

comparativ cu 25% la placebo. În timpul studiilor clinice controlate, frecvenţa renunţării la tratamentul

cu sildenafil din cauza reacţiilor adverse a fost mică şi comparabilă cu cea observată la placebo.

În toate studiile clinice, procentul pacienţilor care au raportat îmbunătăţiri în urma tratamentului cu

sildenafil a fost: 84% la pacienţii cu disfuncţie erectilă psihogenă, 77% la pacienţii cu disfuncţie

erectilă mixtă, 68% la pacienţii cu disfuncţie erectilă organică, 67% la vârstnici, 59% la pacienţii cu

diabet zaharat, 69% la pacienţii cu ischemie miocardică, 68% la pacienţii cu hipertensiune arterială,

61% la pacienţii cu rezecţie transuretrală de prostată, 43% la pacienţii cu prostatectomie radicală, 83%

la pacienţii cu traumatisme ale măduvei spinării, 75% la pacienţii cu depresie. În timpul studiilor pe

termen lung s-a observat menţinerea siguranţei şi eficacităţii tratamentului cu sildenafil.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor

studiilor efectuate cu VIAGRA la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în tratamentul disfuncţiei

erectile. (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Sildenafilul se absoarbe rapid. După o doză orală administrată în condiţii de repaus alimentar,

concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse între 30 până la 120 minute (cu o medie de 60 minute).

Valoarea medie a biodisponibilităţii după administrare orală este 41% (între 25–63%). După

administrare orală, ASC şi C ale sildenafilului cresc proporţional cu doza în intervalul de dozaj

În cazul în care comprimatele filmate sunt administrate în timpul mesei, viteza de absorbţie a

sildenafilului scade, cu o întârziere medie de 60 minute a t şi o reducere medie cu 29% a C .

Într-un studiu clinic efectuat la 80 de bărbaţi adulţi sănătoşi cu vârsta de 20-43 de ani, s-a observat că

administrarea filmelor orodispersabile de sildenafil de 50 mg fără apă este bioechivalentă cu

administrarea comprimatelor filmate de sildenafil de 50 mg.

Într-un alt studiu efectuat la 40 de bărbaţi adulţi sănătoşi cu vârsta de 23-54 de ani, s-a observat că

administrarea filmelor orodispersabile de sildenafil de 50 mg cu apă este bioechivalentă cu

administrarea comprimatelor filmate de sildenafil de 50 mg.

Efectul alimentelor asupra filmelor orodispersabile de sildenafil de 50 mg nu a fost studiat, totuși este

de așteptat un efect al alimentelor similar cu cel observat la comprimatele orodispersabile de sildenafil

de 50 mg (vezi „Comprimate orodispersabile”, de mai jos și pct. 4.2).

Atunci când comprimatele orodispersabile sunt administrate în timpul unei mese bogate în grăsimi,

rata de absorbţie a sildenafilului este redusă, valoarea medie a t este întârziată cu aproximativ

3,4 ore iar C medie şi ASCsunt reduse cu aproximativ 59% şi respectiv 12%, în comparaţie cu

administrarea în condiţii de repaus alimentar a comprimatelor orodispersabile (vezi pct. 4.2).

Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (V ) pentru sildenafil este de 105 l, indicând

volumul de distribuţie în ţesuturi. După o doză orală unică de 100 mg, media concentraţiei plasmatice

totale maxime pentru sildenafil este de aproximativ 440 ng/ml (VC 40%). Deoarece sildenafilul (şi

principalul său metabolit circulant, N–demetil) se leagă în proporţie de 96% de proteinele plasmatice,

rezultă o medie a concentraţie plasmatice maxime pentru sildenafilul liber de 18 ng/ml (38 nM).

Legarea de proteinele plasmatice este independentă de concentraţiile totale ale medicamentului.

La voluntarii sănătoşi care au utilizat sildenafil (100 mg în doză unică), mai puțin de 0,0002% (în

medie 188 ng) din doza administrată este prezentă în ejaculat după 90 minute de la administrare.

Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea

principală) şi CYP2C9 (calea secundară). Prin N–demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul

circulant principal. Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului

şi o potenţă de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50% din cea al medicamentului netransformat.

Concentraţiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40% din cele observate la

sildenafil. Metabolitul N–demetil este metabolizat în continuare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică

Clearance–ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/oră, rezultând un timp de înjumătăţire

plasmatică prin eliminare de 3–5 ore. După administrare, fie orală, fie intravenoasă, sildenafilul este

excretat sub formă de metaboliţi predominant prin materiile fecale (aproximativ 80% din doza

administrată oral) şi într–o proporţie mai mică prin urină (aproximativ 13% din doza administrată

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Voluntarii vârstnici sănătoşi (65 ani sau peste) au prezentat scăderea clearance-ului mic al

sildenafilului, observându-se creşteri de aproximativ 90% ale concentraţiilor plasmatice ale

sildenafilului şi ale metabolitului activ N-demetil, comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoşi

tineri (18–45 ani). Datorită legării diferite de proteinele plasmatice în funcţie de vârstă, creşterea

concentraţiilor plasmatice de sildenafil liber a fost de aproximativ 40%.